Vocea ta. Azi am fost o mami rea…

Alexandra Irimiea
mami rea

O mami rea, tare rea… O spun eu, nu copilul meu, deși aș fi meritat să mi-o spună. Azi mi-am ieșit așa de tare din pepeni încât m-am comportat cum nu se poate mai urât tocmai cu ființa cu care n-aș face asta niciodată, tocmai cu copilul meu…

Nu știu ce a fost astăzi cu mine, dar am fost tare nervoasă. Și ocupată, ce-i drept. Ca de obicei, încerc să le fac pe toate într-o singură zi – și treburile casnice, și cele profesionale, plus să-i asigur și lui Iusti un pic de distracție, dacă tot sunt acasă cu el.

Am ales să lucrez de acasă în ideea de a fi mai aproape de el, de a-l putea lua de la școală la ora 12.00, de a-l duce în parc când e soare și frumos, de a-l înscrie la diverse activități la care n-aș fi avut cum dacă aveam un program de birou, 9-6. Dar lucratul ăsta de acasă vine la pachet cu multe provocări, cu spălat vase ori de câte ori trec prin bucătărie, cu băgat rufe la spălat în mijlocul zilei, cu răspuns frecvent la cererile copilului… și când spun frecvent, vreau să spun non-stop întreruperi pentru diverse nevoi ale lui. Și nu vreau să mă plâng prea tare, a fost și este alegerea mea, dar solicită mult control și răbdare din partea mea, iar azi nu am avut nici una, nici alta.

De când sunt mamă, o înțeleg mai bine pe mama

Azi mi-am ieșit din pepeni. Azi m-am dezlănțuit în fața copilului meu. Azi n-am reușit să-mi păstrez calmul când am dat de smiorcăielile lui. Eram în criză de timp.Trebuia să ajung în oraș să plătesc niște facturi urgente pentru un prieten plecat în străinătate, dar plănuiesem cu Iusti, băiețelul meu, să mergem împreună, în ideea de a face și o plimbare până acolo – el cu bicicleta, eu cu trotineta. Ne plac astfel de plimbări, noi doi, dar de regulă nu le facem în grabă. Iar azi aveam orice, numai timp nu.

mami rea

Trebuie să recunosc că nici el nu se smiorcăia chiar degeaba. Îi promisesem să ajungem mai pe seară într-un parc de distracții, cu tobogane gonflabile. Este un loc de joacă ce îi place mult. Dar asta după ora 17.00, când nu mai era așa caniculă. Cu niciun chip nu voia să mergem în oraș, ci acolo, în parc. I-am explicat că nu se poate, că mai întâi trebuie să plătim niște chestiuni, apoi mergem și în parc, cu prietenii lui. Acest text continuă mai jos.

El nu și nu… Că de ce…Că hai acum, că el nu vrea în oraș. Și-atunci m-am transformat de nervi. Timpul îmi scăpa printre degete și nu știam cum să mă împart. Smiorcăiala lui mă zgâria pe creier. Trebuia să fiu în oraș, cu sau fără el. Dar dacă eram cu el, era mai bine pentru că puteam să-l las cu cumnata mea după ce terminam, să plece cu ea în parc și cu celelalte mămici cu copiii lor, pentru că eu mai aveam o responsabilitate de îndeplinit, o ședință la care nu puteam lipsi. Abia apoi veneam și eu în parc, pentru relaxare. Așa era planul. Dar acum, că el se smiorcăia și nu voia să meargă cu mine, nu știam cu cine să-l las, dacă am timp să mă întorc acasă și apoi să fug la ședință și tot așa…

Cum nervii te transformă într-o mami rea

Fierbeam de nervi când mi-a ieșit în cale o jucărie. Era pe jos, pe hol, gata să mă împiedic de ea. Și doar îi spusesem de atâtea ori să strângă jucăriile după ce se joacă cu ele. Așa că am luat-o și am trântit-o. Am spart-o. Am țipat. Am și înjurat. Copilul meu a început să plângă! Ahh! A fost iadul pe pământ. Am cedat nervos. M-am comportat exact cum încerc să-l învăț pe el să n-o facă atunci când se enervează. Am fost un contraexemplu. Un antiexemplu. O mamă așa nu.

Azi am fost o mami rea și nu mi-e ușor să recunosc asta. Dar îmi pare rău și simt nevoia s-o spun. Mâine va trebui să vorbesc cu el detaliat și să-i explic, cât pot eu de bine, că am cedat, că mi s-a umplut paharul, că eram presată de timp, că nu e frumos ce am făcut și că îmi pare rău că s-a întâmplat. Și că îl rog să mă ierte și să nu facă și el la fel când va fi nervos. Sper să mă înțeleagă.

De ce plângi, mami?

Însă azi am învățat o lecție foarte importantă. Azi mi-am demonstrat că sunt și eu om și că 24 de ore ale mele înseamnă fix atât, 24, nu mai mult. Că nu trebuie să mai încerc să le înghesui pe toate într-o singură zi. Trebuie să învăț să spun și nu. Să renunț. Să știu să fac priorități. Să fac alegeri. Iar copilul meu este o prioritate pentru mine și nu merită să mă vadă așa. El nu merită o mami rea. Nici eu nu merit asta.

P.S. E 3 noaptea. Tocmai am terminat de scris acest text. M-am trezit pentru că nu puteam să dorm la gândul crizei de nervi pe care am avut-o. Mă macină și nu mi-a dat pace toată ziua. Cearta noastră a avut loc după-amiaza și a trebuit să plec fără să am o discuție ulterioară cu băiețelul meu. L-am revăzut câteva ore mai târziu, în parc, după ce mi-am rezolvat treburile și mărturisesc că mi-era rușine să mă uit în ochii lui. Știu că pe lume sunt multe mame care țipă, care mai înjură, care mai trântesc lucruri, dar eu nu vreau să fiu așa. Nu vreau.

Dacă ți-a plăcut acest articol, LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești subiecte cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa