Acum mai bine de 18 ani, într-o zi răcoroasă de aprilie, veneam de la maternitate cu soțul și fetița noastră nou-născută. Îmi amintesc ziua aceea de parcă a fost ieri. Era un frig cumplit, de parcă iarna se chinuia să vină înapoi. Am pus fetița în coșulețul ei, noi doi ne-am așezat pe marginea patului matrimonial, am ridicat ochii unul spre altul și ne-am întrebat aproape simultan: ”Și-acum ce facem?”
Aveam sub 30 de ani amândoi și, după șapte ani de relație, am hotărât că trebuie să completăm mica noastră familie cu un bebeluș. Eram primii părinți din grupul nostru de prieteni, deci habar nu aveam în ce aventură intrăm. Probabil că această semi-inconștiență ne-a făcut să fim niște părinți destul de relaxați. Privind înapoi, mi-ar fi plăcut să știu măcar câteva lucruri pe care astăzi le consider importante.
Nici azi, cu toată informația la îndemână, nu cred că există, de fapt, cineva care să fie cu adevărat pregătit pentru primul copil. Dar atunci era cu atât mai complicat. Singurele mele surse de informare erau medicul de familie (mai mult sau mai puțin disponibil), mamele noastre care nu-și mai aminteau mare lucru de pe vremea bebelușiei noastre și câte un forum anemic unde mamele își povesteau din experiențe fără vreo validare medicală. Prietenele mele copilăreau încă așa că nu aveam cui să-i dau telefon la două dimineața ca să întreb dacă este normal ca bebelușul să facă un anumit zgomot în somn sau dacă ar trebui să mă îngrijorez pentru că a mâncat cu 20 de minute mai târziu decât scria în carte.
Dacă ești la începutul drumului ca părinte și simți că ai mai multe întrebări decât răspunsuri, te așteptăm la Conferința „Primii doi ani”, pe 31 octombrie, la ARCUB București. Vei întâlni specialiști care te pot ajuta să înțelegi mai bine somnul, îngrijirea și dezvoltarea copilului, alăptarea și nevoile părinților, dar și să găsești mai multă încredere în propriile alegeri. Vino să afli ce contează cu adevărat în primii doi ani și să începi acest drum cu mai multă claritate și mai puțină presiune. Găsești bilete AICI.
Cumpărături compulsive
Așa că, fiind singuri în această experiență și fără un manual de utilizare a copilului, am făcut aproape totul după cum ne-am priceput mai bine. Și adevărul e că nu prea ne-am priceput. Am cumpărat tot felul de lucruri pentru bebeluș, de parcă urma să deschidem un magazin de puericultură. Acum nu aș mai lua nici măcar jumătate din ele. Niciun nou-născut nu are nevoie de atâtea haine, nu face atâta baie încât să îi trebuiască litri întregi de gel de duș, de loțiuni, de uleiuri. Noroc că nu erau atât de multe gadgeturi pe-atunci, că sigur le-am fi încercat pe toate.
Intram aproape zilnic în magazine pentru bebeluși sau prin raioanele speciale din supermarket și mi se lipeau de mână tot felul de obiecte. Nu știam dacă îmi trebuie sau nu, dar fie erau drăguțe, fie îmi imaginam că la un moment dat voi avea nevoie de ele. Mi-ar fi plăcut să-mi spună cineva că, pentru un nou-născut, ai nevoie de mult mai puține lucruri decât îți imaginezi. Și că, în primele luni, cea mai importantă achiziție nu este un obiect, ci ajutorul unui om care știe ce face.
Un consultant în alăptare
Dacă de 20 de body-uri nu aveam nevoie, un consultant în alăptare mi-ar fi fost cu siguranță de folos, deși nu cred că exista așa ceva la vremea aceea. M-am întors la serviciu repede, iar din momentul în care nu am mai fost acasă toată ziua, bebelușa mea a refuzat sânul cu încăpățânare. Nu am știut cum să o conving, iar medicul de familie mi-a spus că nici nu e nevoie, e suficient cât a primit de la mine. Cu informațiile de astăzi, îmi dau seama că, de fapt, am greșit. Astăzi știu că există soluții, consiliere, pompe de sân, planuri de întoarcere la serviciu, tot felul de variante pe care atunci nu le cunoșteam. Un consultant în alăptare m-ar fi ajutat cu informații și aș fi reușit să o alăptez în continuare, așa cum, de altfel, îmi și doream.
Nu aș mai considera jobul atât de important
Când am rămas însărcinată eram la începutul carierei și voiam să dovedesc că eu pot orice. Nu am stat acasă înainte să nasc decât vreo 2-3 săptămâni și asta doar pentru că îmi era foarte greu să urc cele patru etaje până acasă. Altfel, probabil că plecam de la birou direct la maternitate. M-am întors cu normă întreagă la serviciu când bebelușa noastră avea patru luni, iar cât timp am stat acasă am lucrat remote. Am organizat lucrurile astfel încât până la prânz să stea cu mine, apoi cu bona, și de pe la cinci după-amiaza până ajungeam eu, cu tatăl ei. Nu aș mai face asta astăzi. Nici pentru ea, nici pentru mine. Abia acum realizez cât de greu ne-a fost și câte momente am pierdut. În toată efervescența tinereții, mi se părea că le pot face pe toate și, mai ales, voiam să demonstrez (nu știu nici acum cui) că pot avea o carieră chiar dacă am un copil mic.
Nu trebuie să fii perfectă
Nu voiam să arăt doar că pot fi și mamă, și un bun profesionist. Nu era suficient. Trebuia să fie și curat în casă, și mâncare gătită, și eu să arăt mereu ca scoasă din cutie. Încercam să ating imaginea de perfecțiune pe care mi-o construisem în minte. Dar nu despre asta era vorba. De fapt, acesta este poate unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-aș spune astăzi unei mame la început de drum. Nu trebuie să faci totul perfect. Nu trebuie să respecți fiecare regulă cu precizia unui ceas elvețian. Nu este o tragedie dacă într-o zi programul de somn se dă peste cap. Nu este o tragedie dacă bebelușul adoarme în brațe, dacă mănâncă la o altă oră decât ai calculat, dacă diversificarea nu merge exact după tabelul pe care l-ai lipit pe frigider. Desigur, există recomandări medicale importante și nu vorbesc despre ignorarea lor. Dar între recomandările de care trebuie să ținem cont și presiunea de a executa perfect fiecare detaliu există o diferență uriașă. Eu nu am avut social media și nici avalanșa de imagini cu mame care fac totul ca la carte. Și poate că, paradoxal, asta m-a scutit de o parte din anxietatea pe care o văd astăzi la multe femei. Pe de altă parte, nici nu am avut acces rapid la informația bună, verificată, care ar fi putut să-mi facă viața mai ușoară.
Relația de cuplu se transformă
Când ești tânăr, crezi că nimic nu te doboară, că nu obosești. Dar ești departe de adevăr. Părinții, oricât de puternici ar părea, obosesc și ei. Copiii au zile bune și zile proaste. Uneori, mama nu mai poate. Alteori, tata nu mai poate. Uneori toată lumea plânge și nimeni nu știe exact de ce. Și aici ajung la un lucru despre care mi-ar fi plăcut să vorbească cineva cu mine înainte să nasc: relația de cuplu se poate zgudui serios după apariția unui copil. Nu este vorba că nu mai există iubire, dar cu ochii împăienjeniți de somn s-ar putea să nu mai vezi bine nimic. Oboseala, alergătura, schimbările hormonale și toate responsabilitățile care vin odată cu apariția unui copil schimbă mult dinamica unei familii, chiar și-atunci când cei doi și-au dorit din tot sufletul să devină părinți.
Acum ne dăm seama că ne-am luat și noi prea în serios în anumite momente. Am vrut să facem lucrurile bine, să fim părinți buni, să nu greșim, să ținem totul sub control. Numai că un copil nu vine cu un buton de „control”. Într-o casă cu un bebeluș, perfecțiunea este un musafir care nu ar trebui invitat prea des. Mi-ar fi plăcut să-mi spună cineva să nu transform fiecare diferență de opinie într-o problemă despre cine are dreptate. Aveam nevoie uneori să ne spună cineva că suntem în aceeași echipă, să ne ajute să ne amintim că suntem mai mult decât mamă și tată.
Nu trebuie să ne grăbim nicăieri
Și, poate cel mai important, mi-ar fi plăcut să-mi spună cineva să nu mă grăbesc. Pentru că am avut momente în care abia așteptam următoarea etapă. Voiam să doarmă toată noaptea, să meargă, să vorbească, să nu mai depindă de mine pentru orice lucru, să pot să plec undeva fără să împachetez jumătate de casă. Și toate au venit. A venit și prima zi de grădiniță. Și școala. Și adolescența. Și, aproape fără să-mi dau seama, copilul meu a devenit adult. Dacă aș putea să mă întorc într-o singură dimineață din acei primi ani, nu cred că mi-aș corecta programul de somn, lista de cumpărături sau schema de diversificare. Cred că aș sta puțin mai mult cu bebelușul în brațe.
Aș mirosi mai des părul acela fin, ușor roșcat. Aș asculta mai mult gânguritul. Aș lăsa telefonul deoparte. Aș accepta mai ușor că unele zile sunt pur și simplu haotice. Aș face mai multe fotografii, dar probabil aș încerca să fiu mai mult în fotografii, nu doar în spatele aparatului. Pentru că timpul are un talent aproape nedrept de a transforma ceea ce ți se pare nesfârșit într-o amintire.
Poate că asta este lecția pe care aș vrea să o fi știut atunci. Nu încerca atât de mult să treci cu bine prin perioada aceea încât să uiți să o trăiești. Pentru că trece. Chiar dacă, în unele nopți, ai impresia că nu se va mai termina niciodată. Trebuie doar să fii acolo, cât poți de mult, cu toate imperfecțiunile tale.
- CITEȘTE ȘI: Primele zile ale bebelușului acasă. Ce recomandă specialiștii pentru o acomodare mai ușoară
Conferința Primii Doi Ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții
Pe 31 octombrie, la ARCUB București, Totul Despre Mame aduce specialiști care vor răspunde la întrebările și dilemele părinților și ale viitorilor părinți, oferind informații validate științific și soluții practice, ușor de aplicat în viața de zi cu zi. Conferința este construită în jurul primilor doi ani cu copilul – părinții învață, pas cu pas, să aibă grijă de copil și de ei înșiși.
Vino să afli care este dezvoltarea normală, ce merită urmărit cu atenție sporită și când este momentul să ceri ajutorul unui specialist. Rezervă-ți locul la conferința „Primii doi ani. Cum să aibă un început bun și copilul, și părinții”. Găsești bilete AICI.
Cinci specialiști, cinci teme esențiale
- Dr. Raluca Tocariu I Medic Primar Neonatologie, Șef Secție Neonatologie I, Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. Dr. Panait Sîrbu” I Va vorbi despre perioada de după întoarcerea acasă: care sunt reacțiile naturale ale nou-născutului, ce îi sperie inutil pe părinți și care sunt situațiile în care trebuie solicitat ajutorul medicului.
- Dr. Ilinca Tranulis I Medic pediatru, consultant în lactație certificat IBCLC și autor de carte I Va vorbi despre îngrijirea copilului mic zi de zi, inclusiv despre regurgitare și reflux, scaun, plâns și disconfort.
- Dr. Ilinca Goanță I Medic Rezident Neonatologie, consultant în somnul copiilor I Va explica ce poate fi schimbat, ce trebuie acceptat și cum facem diferența între un copil care doarme puțin și unul care are o problemă. Va aborda inclusiv programele de sleep training și siguranța somnului.
- Alina Ioana Pop I Psiholog și psihoterapeut, specializată în burnout parental I Va vorbi despre diferența dintre oboseală și burnout-ul parental, despre cererea de ajutor și despre cum poate supraviețui părintele primilor doi ani de viață ai copilului.
- Eli Roman I Jurnalistă, ONG-istă, ambasador/fundraiser Asociația SAMAS I Va vorbi despre experiența sa de mamă a trei copii și despre cum a schimbat-o maternitatea atât ca femeie, cât și ca profesionist, făcând-o să se implice în probleme legate de sănătatea și educația familiei
Pentru că un copil nu are nevoie de un părinte perfect. Are nevoie de un părinte care are informații corecte, sprijin și resurse pentru a merge mai departe.
Agenda conferinței
- 10:00 | Sosirea și înregistrarea participanților
- 10:30 | Primele săptămâni acasă. Ce este normal și când trebuie să ne îngrijorăm? Dr. Raluca Tocariu
- 11:45 | Pauză
- 12:00 | Primii doi ani, fără panică. Cum îngrijim copilul mic zi de zi Dr. Ilinca Tranulis
- 12:45 | Pauză
- 13:00 | Somnul bebelușului. Ce putem schimba și ce trebuie să acceptăm? Dr. Ilinca Goanță
- 13:45 | Pauză
- 14:00 | Nu trebuie să fii un părinte perfect. Cum supraviețuiește părintele primilor doi ani Alina Ioana Pop
- 14.45 | Pauză
- 15.00 | De la experiența personală, la construirea unui „sat” de sprijin Eli Roman
Vino cu întrebările tale. Pleacă cu răspunsurile care te vor liniști.
