Patriotismul e pe cale de dispariție în România. Într-adevăr, pe 1 decembrie ne amintim că suntem români, că avem o țară frumoasă, cântăm Imnul, mergem la defilare și cam atât. Și asta pentru că ne nemulțumesc multe în fiecare zi și așteptăm să apară de undeva o schimbare. În aceste condiții, ce moștenire le lăsăm copiilor noștri? Cum va arăta țara asta peste 10 ani, neiubită de nimeni și campioană la emigrări?
Mă supără multe din lucrurile care se întâmplă în jurul meu. De la mitocănia unor persoane care se cred la ei acasă în spațiul public, la promovarea vulgarității, corupție, șpaga la nivel macro și micro, lipsa de profesionalism, slaba promovare a culturii.
Cu toate acestea, n-am încetat să-mi iubesc țara și mi-am învățat de mic și copilul să respecte locul căruia îi aparține. De ce? Pentru că tot ceea ce trăim astăzi e vina noastră, a tuturor, pentru că am votat greșit, pentru că nu am reclamat anomaliile, pentru că ne-am făcut că nu vedem când trebuia să acționăm.
Ce știe copilul meu că înseamnă patriotismul
Chiar dacă am un copil cu nevoi speciale, i-am explicat de mic ce înseamnă iubirea de țară. Da, și noi am fost la defilare în fiecare an, i-am spus României „La mulți ani!” de 1 decembrie; dar am făcut mai mult decât atât. L-am învățat că gunoaiele se pun la coșul de gunoi dacă vrea să aibă o țară curată; să nu vorbească tare în transportul în comun pentru a nu-i deranja pe ceilalți; i-am povestit despre valori și am bătut țara în lung și-n lat să vadă cât e de frumoasă.
Uneori, când aude întâmplător (nu ne mai uităm de mult la știri!) că România e criticată de români sau de străini, că ocupă un loc fruntaș în topurile rușinii europene, pur și simplu începe să plângă: „De ce vorbesc oamenii atât de urât despre țara mea? De ce nu-și mai iubesc românii țara? De ce pleacă atât de mulți să muncească afară?”
Cu gândul la aceste întrebări am simțit nevoia să scriu aceste rânduri.
Viața de zi cu zi ne-a făcut să renunțăm la patriotism
Mulți dintre români trăiesc greu, nici viața mea nu e simplă, prețurile cresc, salariile bat pasul pe loc. Când nu ai bani, nivelul de patriotism scade, pentru că ți-ai fi dorit ca țara ta să te plătească mai mult pentru munca ta. Unii dintre noi au câte două locuri de muncă să poată face față ratelor, facturilor și traiului zilnic. Multe spitale sunt focare de infecții, iar în locul în care ar trebui să-ți găsești leacul găsești, de fapt, sfârșitul.
CITEȘTE ȘI: Cum a ajuns o femeie din Urziceni să nască la poarta spitalului, după ce i s-a refuzat internarea?
Aflăm de tineri care mor din cauza drogurilor, de gravide în travaliu ignorate sau batjocorite, de mame ce luptă cu depresia și chiar ajung să își pună capăt zilelor; de bătrâni ajunși la capătul puterilor, care au de ales între a-și lua medicamente ori alimente. Cum îi mai putem face pe copiii noștri să-și iubească originile dacă noi înjurăm de dimineața și până seara țara în care trăim și oamenii pe care i-am ales să ne conducă?
Nu e prea târziu să facem schimbări
România nu înseamnă oamenii care ne conduc. Pe ei, noi i-am pus acolo, noi îi putem da jos dacă ne-au dezamăgit. România suntem noi: tu, eu, NOI și, mai ales copiii noștri. E timpul să încetăm să dăm vina pe alții pentru neajunsurile noastre și să alegem să schimbăm ceva. Pe noi, modul nostru de a gândi, de a judeca fără să-l cunoaștem pe cel de lângă noi, să învățăm să ascultăm pentru că n-avem cum să le știm pe toate, să ajutăm, să dăruim, să respectăm regulile.
Niciodată nu va fi prea târziu să schimbăm țara în care trăim, pentru că stă în mâinile noastre. Hai să le dăm copiilor cel mai bun exemplu, să învețe din faptele, gândurile și atitudinea noastră ce înseamnă, cu adevărat, patriotismul!
Nu mai dați șpagă la spital, plătiți asigurări de sănătate pentru a fi bine îngrijiți; nu mai strângeți sute de lei pentru cadoul doamnei, ea vrea respectul, și nu banii voștri; dați ce e mai bun din voi la locul de muncă și negociați-vă salariul în funcție de competențe. Respectați regulile oriunde ați fi și faceți din corectitudine un stil de viață!
Fiți buni cu necunoscuții și nu așteptați nimic în schimb pentru faptele voastre. Iubiți-vă copiii necondiționat, nu pentru note, nu pentru poezia spusă când vin musafirii, iubiți-i pur și simplu și, mai ales, petreceți timp cu ei în fiecare zi.
Nu vreau o țară ca afară, vreau o Românie autentică
Fiecare nație are tradițiile ei, obiceiurile ei, metehnele ei; și noi, românii le avem pe ale noastre, de ce vrem să uităm de ele? De ce fugim de curtea bunicilor în care mâncam odinioară și ascultam cele mai grozave povești? De ce să nu ne ducem copiii și în vacanțe cu cortul ori la pensiuni în care tradiția se încăpățânează să nu dispară?
Să ne sunăm părinții în fiecare zi, ca să priceapă cei mici că generațiile diferite pot trăi în armonie împreună; să ne sunăm prietenii din copilărie chiar dacă nu e ziua lor și să ne scoatem copiii împreună la o plimbare cu bicicletele.
De ce ne concentrăm pe nenorocirile pe care li se arată știrile și nu căutăm, cu puterea noastră, frumosul din această țară? Visez la o Românie autentică, evident conectată la pulsul globalizării; cu români mândri de originile lor, mulțumiți de viața pe care o duc la ei în țară. Poate par visătoare, ori neancorată în realitate, dar simt că a venit momentul să ne trezim și să ne amintim cine suntem cu adevărat, pentru a putea reconstrui țara asta bucățică cu bucățică.
Dacă s-ar inventa pastile pentru patriotism, ar trebui să luam 3 pe zi fiecare dintre noi, să retrezim în noi încrederea că putem, că avem drepul la o viață mai bună, că merităm să primim în țară salariile pe care unii le pot lua doar în străinătate, în timp ce copiii lor suferă de dor. Să ne amintim că rădăcinile noastre au fost dintotdeauna aici și tare greu e să supraviețuim în lumea asta mare dezrădăcinați.
