Este important să știi ce este difteria și cum îți poți proteja familia, pentru că această boală ar putea să reapară oricând în abstența vaccinării. În acest moment, în Europa, există cazuri în mod sporadic, însă valul de imigranți și procentul din ce în ce mai scăzut al acoperirii vaccinale ar putea înrăutăți situația.
Difteria este o boală infecțioasă periculoasă, care debutează cu dureri în gât și este contagioasă înainte de apariția simptomelor. Se transmite cel mai ușor la copiii de 2-5 ani și, fără tratament adecvat, este contagioasă timp de șase săptămâni de la apariția simptomelor. Boala este provocată de bacteria Corynebacterium diphtheria, care infectează inițial gâtul și căile respiratorii superioare, și produce o toxină care poate afecta grav o serie de organe. În cazuri grave, toxina poate provoca miocardită sau neuropatie periferică. La nivel respirator, difteria afectează amigdalele, faringele, laringele și nasul, iar forma cutanată a bolii cauzează ulcerații pe piele.
Boala are un debut acut, cu următoarele simptome: durere în gât, febră ușoară și ganglioni inflamați la nivelul gâtului. Toxina provoacă o membrană de țesut mort pe gât și amigdale, făcând ca respirația și înghițirea să fie îngreunate. Infecția se răspândește prin contact fizic direct sau inhalând aerul expirat de un bolnav care tușește și strănută și prin contactul direct cu pielea contaminată.
Un copil de trei ani a murit de difterie
Cel mai recent raport epidemiologic publicat de Centrul European pentru Prevenția și Controlul Bolilor (ECDC) privind situația difteriei analizează situația anului 2016, când, în Europa, s-au înregistrat 47 de cazuri de difterie, majoritatea fiind persoane nevaccinate sau cu o situație incertă în privința vaccinurilor făcute. Boala a fost confirmată în 12 țări, cu cele mai multe cazuri în Letonia. Mare parte dintre cazurile înregistrate au fost importate din state aflate în afara Europei, cu o acoperire vaccinală redusă. În același ani, un copil de trei ani din Belgia, nevaccinat, a murit din cauza complicațiilor date de această boală. Ca urmare a acestui eveniment, ECDC a recomandat statelor europene următoarele măsuri:
- să se asigure că dețin vaccinuri suficiente
- să se asigure că medicii pot recunoaște rapid boala
- să se asigure că laboratoarele au provizii pentru confirmarea bacteriei
- să se asigure că accesul la antitoxină e facil
- să se asigure că persoanele care călătoresc în țări endemice sunt vaccinate.
Prof. dr. Alexandru Rafila, preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, spune că valul de imigrație și rata scăzută de vaccinare sunt motivele pentru care în Europa există încă riscul îmbolnăvirii de difterie. „Au fost cazuri sporadice înregistrate în Europa, mai ales acum, în contextul valului de migrație din nordul Africii și, din această cauză, nu putem să spunem că pentru difterie pericolul reapariței acestei boli, în condițiile unei acoperiri vaccinale scăzute, a dispărut”, precizează expertul.
Boala e fatală în 5-10% dintre cazuri
În țările endemice, boala apare sporadic sau în focare mici. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, boala e fatală în 5-10% din cazuri, cu o rată mai mare a mortalității în rândul copiilor mici. Tratamentul constă în administrarea unei antitoxine care să neutralizeze efectele toxinei și a antibioticelor, menite să distrugă bacteria.
Vaccinarea împotriva difteriei a redus semnificativ mortalitatea și morbiditatea asociate cu această boală, însă în țările cu rată mică de vaccinare, difteria la copii este considerată în continuare o problemă.
Vaccinul antidifteric conține o toxina inactivată și se administrează de obicei combinat, în varianta DTP (diftero- tetanic- pertussis), pentavalent sau hexavalent. Organizația Mondială a Sănătății recomandă o vaccinare primară cu o serie de trei doze, urmate de alte trei rapeluri. Prima serie trebuie să înceapă în jurul vârstei de șase săptămâni, iar cele trei rapelurile, la 12- 23 de luni, 4-7 ani și 9-15 ani. În mod ideal, între rapeluri ar trebui să existe o pauză de cel puțin patru ani.
Vaccinarea împotriva difteriei în România
Conform schemei naționale de vaccinare din România, vaccinul împotriva difteriei se face bebelușilor la 2-4-11 luni și este cuprins în vaccinul hexavalent, care oferă protecție împotriva următoarelor boli: difterie, tetanos, tuse convulsivă, poliomielită, boli determinate de Haemophilus Influenzae, Hepatita B. Ulterior, la 6 ani, se face o doză de rapel, în cadrul vaccinului tetravelent (diftero- tetano- pertussis- polio), iar la 14 ani se face un alt rapel, în cadrul vaccinului diftero- tetanp- pertussis acelular (DTPa).
Pentru a asigura imunitatea și la vârsta adultă, se recomandă un rapel de vaccin asociat antidifteric-antitetanic la fiecare zece ani, pentru că acest vaccin făcut în copilărie nu oferă imunitate pe viață, cum se întâmplă spre exemplu cu vaccinul ce protejează de rujeolă-rubeolă-oreion. Dozele de rapel au rolul de a reaminte sistemului imunitar de boala respectivă și de a oferi protecție.
Pentru mai multe informații despre difterie, urmăriți mai jos un interviu cu Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila, Președintele Societății Române de Microbiologie și membru în Consiliul Executiv al Organizației Mondiale a Sănătății.
Acest articol face parte din campania „Pe tot parcursul vieții, vaccinarea salvează vieți”, inițiată de către Asociația Pro Imunizare. Campania își propune să informeze și să educe în ce privește imunizarea prin vaccinare.
