Alienarea parentală – denigrarea sistematică a unui părinte de către celălalt părinte – este recunoscută drept formă de abuz psihologic sever asupra copilului
Alienarea parentala este modalitatea susţinută prin care unul dintre părinţi duce o campanie nejustificată de denigrare, în faţa copilului, la adresa celuilalt părinte.
Potrivit unei dispoziții publicate recent în Monitorul Oficial, fenomenul alienării parentale/părinteşti, care constă în activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt părinte, cu intenţia alienării (înstrăinării) copilului de către celălalt părinte, este recunoscut ca formă de abuz psihologic (emoţional) sever asupra copilului.
Dispoziția nr. 2/2016 pentru recunoaşterea fenomenului alienării parentale/părinteşti şi prevederilor Protocolului privind recunoaşterea alienării parentale a fost încheiata între Institutul de Psihologie Judiciară şi Asociaţia Română pentru Custodie Comună.
Citeşte şi: Custodia comună: tot ce trebuie să ştii înainte de divorţ
Ce este alienarea parentala?
Potrivit profesorului american de psihiatrie Richard Alan Gardne, cel care a introdus conceptul de Parental Alienation Syndrome (PAS) – sindromul alienării parentale (sindromul alienării copilului faţă de un părinte), alienarea parentala este modalitatea susţinută prin care unul dintre părinţi duce o campanie nejustificată de denigrare, în faţa copilului, la adresa celuilalt părinte. Alienarea parentală poate fi înțeleasă și ca interferența negativă în dezvoltarea relațiilor specifice părinte-copil, a relațiilor de atașament reciproc ale unui copil cu părintele său, provocată de oricare dintre părinți, de bunici sau de oricare altă persoană care locuiește în mod permanent cu copilul sau exercită autoritatea parentală ori tutela în locul părinților, cu scopul înstrăinării copilului de părintele său (numit părinte țintă sau părinte alienat), pentru a împiedica construirea și menținerea relațiilor specifice părinte-copil dintre minor și acesta, potrivit Asociației romăne pentru custodia comună.
Practici de alienare parentală
La capitolul practici de alienare parentala pot fi incluse campaniile de denigrare a modului în care părintele țintă își exercită drepturile și obligațiile părintești; împiedicarea în orice mod și cu orice pretext a exercitării autorității părintești, precum și menținerii, construirii și dezvoltării relației de atașament reciproc intre părinte și copil; obstrucționarea contactului dintre copil ori adolescent și părintele alienat (părintele țintă); împiedicarea dreptului legal de exercitare a dreptului la familie și la relații de familie și restricționarea deliberată a accesului părintelui alienat (părintelui țintă) în timp util la informații personale relevante cu privire la copil ori adolescent, inclusiv la informațiile legate de activitatea școlară și extrașcolară, deplasarea copilului în alte localități, situația medicală sau de modificare a adresei de reședință/domiciliu.
Mai pot fi încadrate în categoria alienării parentale și depunerea unor plângeri în scop de șicană împotriva unui părinte, împotriva membrilor familiei acestuia sau împotriva bunicilor sau altor persoane din anturajul părintelui alienat, pentru a îngreuna, împiedica sau periclita prezența lor în viața copilului sau adolescentului; schimbarea fără justificare a reședinței copilului într-un loc îndepărtat, cu scopul de a face dificil copilului ori adolescentului interacțiunea cu celălalt părinte, cu familia acestuia sau cu bunicii și schimbarea unității de învățământ sau a medicului de familie a copilului fără acordul părintelui țintă în condițiile în care acest părinte este disponibil.
Aceste acțiuni pot fi incluse în practica de alienare parentală, care poate fi realizată atât direct de către alienator, cât și prin intermediul unor terțe părți, practică ce încalcă dreptul fundamental al copilului ori adolescentului de a avea o viață de familie sănătoasă, deteriorează relațiile afective cu părintele sau cu alți membri ai familiei și constituie o formă de abuz emoțional grav asupra copilului ori adolescentului, prin încălcarea drepturilor aferente exercitării autorității părintești sau a celor privitoare la tutelă sau custodie.
Expertiza psihologică, cea care poate face lumină în acest caz
Odată identificat actul de alienare parentală, procedurile ar trebui să se demareze cu celeritate, judecătorul stabilind de urgență expertiza psihologică a copilului și a părinților de către un psiholog cu competență în expertiza psihologică, abilitat în domeniu. De asemenea, judecătorul va trebui să stabilească măsurile compensatorii necesare pentru păstrarea integrității relațiilor afective ale copilului ori adolescentului cu părintele alienat, inclusiv garantarea efectivă a legăturilor personale cu părintele alienat (părintele țintă) sau facilitarea reuniunii reale dintre cei doi, după caz.
Ori de câte ori există suspiciuni rezonabile ale unei posibile practici de alienare parentală, aduse în urma unui proces de stabilire a măsurilor privitoare relațiile specifice părinte-copil, judecătorul poate stabili în timpul procesului, din proprie inițiativă sau la cererea părții interesate, efectuarea unei expertize psihologice și alte măsuri urgente. Raportul de expertiză psihologică se bazează, după caz, pe o analiză psihologică complexă realizată de către experți psihologi numiți de către instanță, care va include: anamneza, interviul și observația părților metoda narativă, utilizarea metodelor proiective, analiza relațiilor părinte-copil, a relațiilor de atașament și a stilurilor parentale, a personalităților părților implicate și a riscului de abuz fizic și emoțional asupra copilului.
Expertiza psihologică va putea fi efectuată de către psihologi cu competență în expertiză psihologică, dovedită prin diplome/certificate profesionale care să ateste formarea profesională complementară și experiența acestora în domeniu, iar raportul de expertiză psihologică va putea fi utilizat ca probă în stabilirea măsurilor privitoare la copil, ținând cont că alienarea parentală reprezintă o formă de violență emoțională severă/abuz emoțional grav asupra copilului.
