articol susținut de

Mamă de doi copii. „Ziua unei mame ar trebui să aibă 29 de ore. Doar așa ar putea avea grijă și de ea”

Alexandra este mama a două fetițe superbe. Ea ne-a povestit cât de frumoasă și în același timp istovitoare este viața ei de când e mamă de doi copii, chiar dacă primește ajutor de la soț și de la părinți. Experiența ei confirmă rezultatele unei cercetări recente inițiate de Philips: 2 din 3 mame au mai puțin de o oră pe zi pentru ele.  

Laura Udrea, redactor
mama de doi copii
Alexandra Ciobotaru și Antonia, mezina familiei. Pe perioada documentării acestui articol, fetița cea mare, Dorothea, s-a aflat în spital, alături de tatăl ei. FOTO: CreaZYX

Există o preconcepție care spune că atunci când devii mamă pentru a doua oară totul este mult mai ușor – ai experiență, ai făcut deja toate greșelile și ai învățat din ele, s-a mai temperat anxietatea izvorâtă din necunoaștere. Dar realitatea arată că aceste afirmații sunt departe de a fi adevărate. Ca mamă a doi copii, nevoile se înmulțesc, iar timpul pentru mamă… se scurtează. Alexandra Ciobotaru este mama a două fetițe superbe. Are un soț dedicat familiei, o mamă și un tată care o ajută ori de câte ori este nevoie. Și cu toate acestea, Alexandra recunoaște că ziua ideală pentru ea ar trebui să aibă 29 de ore. Doar așa ar putea să aibă timp și pentru ea.

Dorothea are 7 ani și jumătate și merge la școală. Sora ei mai mică, Antonia, are 6 luni și jumătate și beneficiază de grija mamei toată ziua. Mama lor, Alexandra, își împarte ziua între nevoile lor și tânjește după câteva ore de somn legat și după jobul pe care îl iubește, dar de care n-a mai avut timp de cât s-a născut a doua fetiță. „Dacă aș avea o oră doar pentru mine, aș lucra. Pentru că mi-am pus pe pauză doctoratul de când s-a născut Antonia și mi-ar plăcea să reușesc să mai lucrez ceva în perioada asta. Sunt în punctul în care am cinci articole publicate și mai lucrez la unul. Adică mai lucram la unul în momentul în care am ajuns la concluzia că nu mai pot. Și în afară de acest articol pe care sper să-l termin, profesorul mi-a zis că mai vrea să mai lucrăm la unul și apoi să încep să îmi scriu teza”, ne povestește Alexandra.

„Ce ai face dacă ai avea o oră doar pentru tine?”

Este întrebarea de la care s-a născut inițiativa demarată de Philips Avent, un demers care își dorește să atragă atenția asupra nevoii ca mamele să beneficieze de sprijin din partea familiei, a prietenilor, a comunității. Conceptul de maternitate le-a condiționat pe mame să nu se gândească la ele și să acorde toată atenția copilului lor. Mai mult, lipsa modelelor autentice și portretele nerealiste ale maternității în cultura populară au creat un standard de neatins pentru mame. Ele simt o presiune uriașă pentru a fi un părinte perfect, dar atingerea acestui standard de nerealizat le aduce în pragul epuizării.

Meseria de mamă este cea mai grea meserie din lume. Pentru că e full-time, 24 din 24 de ore, adică și noaptea. Iar cei care spun că «mamele doar stau acasă cu copilul» pur și simplu nu știu cum funcționează lumea.

Alexandra, mama Dorotheei (7,5 ani) și a Antoniei (6,5 luni)

Inițiativa Philips Share the Care – Împarte grija aduce în atenție faptul că, fără sprijin, mamele care se ocupă de copii rămân fără timp pentru propriile nevoi. Presiunea externă de a fi perfecte în noul lor rol afectează încrederea de sine și stima de sine a mamelor, iar îngrijirea de sine este văzută ca fiind egoistă, făcându-le pe mame să se simtă vinovate atunci când au parte de timp pentru ele. Un studiu realizat în cadrul inițiativei menționate arată că 2 din 3 mame au mai puțin de o oră pe zi pentru ele. Cercetarea mai arată că 88% dintre oameni recunosc că mamele își sacrifică sănătatea și bunăstarea personală pentru a avea grijă de copil și că presiunile sociale și așteptările pe care le are societatea în general de la mame nu au fost niciodată mai mari ca acum. Efectele: lipsa somnului (care afectează 44% dintre mame) și concepția greșită conform căreia trebuie să poată să facă singure tot ce ține de copil și de gospodărie (40%).

„Abia te-ai întors din concediu și iar pleci?!”

Alexandra e în concediu de creștere și îngrijire pentru cea de-a doua fetiță. Își amintește însă că după ce se întorsese la serviciu după prima naștere, un coleg și-a arătat indignarea față de faptul că, deși ea abia se întorsese din concediu, avea dreptul la toate zilele de concediu din acel an. „«Adică, cum?! De-abia te-ai întorc din concediu și iar pleci?!» Însă zilele acelea se potriveau mănușă, pentru că Dorothea începuse creșa și se îmbolnăvea foarte des. Le luam nu pentru a merge în Tenerife, ci ca să stau acasă cu copilul bolnav”, povestește Alexandra.

Se trezește între cinci și jumătate, șase în fiecare zi, odată cu fetița cea mică. După ce-i schimbă scutecul, o pune într-un sistem de purtare și se apucă să-i pregătească celei mari sandvișul pentru școală, să verifice dacă și-a pus tot ce trebuie în ghiozdan, apoi îi pregătește hainele pentru școală. Dacă mezina mai prinde un pui de somn, Alexandra prinde și ea cafeaua de dimineață. „E tare cuminte până pe la 7:50, când iese Dorothea pe ușă, dar apoi începe să bâzâie, să plângă, semn că îi e somn. După ce o adorm, este momentul în care iau și eu micul-dejun.” Cât timp fetița cea mare e la școală, Alexandra are o rutină: strânge prin casă, pornește mașina de spălat, uneori merge să facă mici cumpărături și gătește. Apoi pleacă cu cea mică după sora ei mai mare, la școală.

Să fii mamă este cea mai grea misiune din lume. O misiune care face ca, din 24 de ore ale unei zile, nici măcar una întreagă să nu fie exclusiv a ta. Urmărește un documentar care vorbeste despre provocările zilnice ale mamelor, despre presiunea de a fi mama perfectă și vinovăția resimțită zi de zi/ Dar, mai ales, despre cum pot mamele să nu mai simtă că au cea mai grea meserie din lume și să se bucure de mai mult timp doar pentru ele.

„Cele mai mari provocări – când amândouă sunt bolnave în același timp”

Cele mai epuizante perioade sunt acelea când amândouă fetele sunt bolnave în același timp. „Și sunt foarte mari șansele să fie bolnave în același timp, pentru că iau una de la alta”, spune Alexandra. Trei tipuri de medicamente, diferite toate, fiecare pentru o anumită grupă de vârstă, administrate de trei ori pe zi, dimineața, la prânz și seara. „Și pe lângă toate astea, trebuie să le mai dau și de mâncare, și apă și să le țin în viață și fericite. Să aibă tot ce le trebuie, practic. Poate fi epuizant…”, spune Alexandra.

Când sunt bolnăvioare, amândouă fetele vor în același timp cu mami. E normal, așa fac copilașii când sunt bolnăviori. Dar pentru ca ele să se facă bine, n-ar trebui să uităm că o mămică stă lângă copii zi și noapte, că programul – plin, chiar și când totul e în regulă – e complicat de suferința celor mici. „Să fii mamă de doi e ca și cum te urci în fiecare zi într-un roller-coaster. Este frumos, dar există și multe provocări”. Studiul de care vorbeam mai sus arată că deși partenerii, bunicii și alți membri ai familiei rămân în continuare principalele ajutoare ale unui mame, doar 26% dintre aceștia se oferă de bunăvoie să ajute.

Ce fac mamele noaptea? Shopping!

Alexandra doarme noaptea cu amândouă fetele. Mămica a considerat că nu e momentul să o mute pe Dorothea în patul de fetiță mare pentru a nu se simți geloasă pe faptul că sora ei mai mică beneficiază de mai multă atenție din partea mamei. „Dacă mi-ar zice că vrea să se mute în patul ei, aș lăsa-o, dar nu își dorește. Așa că dormim toate trei în același pat. Dorothea se dezvelește peste noapte, așa că trebuie să o învelesc, iar Antonia se trezește cam la o oră, două să mănânce. Adevărul e că mă trezesc cam de patru, cinci ori pe noapte”, spune Alexandra.

Uneori, reușește să readoarmă. De cele mai multe ori însă, când cea mică petrece mult timp la sânul, forțând-o să stea trează, Alexandra face shopping on-line. „Iau telefonul și fac cumpărături, însă tot pentru casă sau pentru fete. Fac foarte multe cumpărături noaptea, când nu mai reușesc să adorm. Sau mă duc în bucătărie și mănânc, profit de acest timp pentru mine.”

Show-ul zilei: temele! „Încerc să am răbdare, dar am observat că nu-mi iese când cea mică plânge”

În fiecare zi când se întoarce Dorothea de la școală, vine rândul temelor. Fetița e în clasa I și este perioada în care se acomodează cu temele, așa că mama are, din nou, un rol important. „Sunt multe și e complicat, mai ales când Antonia își pierde răbdarea și începe să plângă, pentru că cea mică e la mine în brațe cât o ajut la teme pe Dorothea”, spune mama. Doi copii, două vârste, două nevoi total diferite. O singură mamă.

„Încerc să am cât de multă răbdare pot avea… dar am observat că nu mai am răbdare când cea mică plânge sau se enervează. Probabil că se va așeza și lucrul acesta în curând și va fi mai bine…”, oftează Alexandra.

În afară de temele de la școală, Dorothea mai face și cursuri on-line de engleză, dar și alte activități extrașcolare. Alexandra încearcă să respecte ora 21 ca oră de culcare, dar recunoaște că, foarte des, o depășesc. Iar când ambele fete dorm și mama ar putea avea un timp doar pentru ea, e epuizată. „Nu, nici măcar acesta nu este momentul meu. Cad ruptă. De-abia aștept să adoarmă amândouă, ca să mă culc mai repede”.

Altă generație, alte condiții

Mama Alexandrei, care vine zilnic să o ajute, a observat cât de diferit stau lucrurile acum în privința creșterii copiilor. „Eu nu am cunoscut o mamă atât de bună ca Alexandra. Se ocupă foarte mult de fetița cea mare. Îi citește tot felul de cărți, o ajută să se integreze mai ușor în colectivul de la școală, pune mare accent pe cunoașterea sentimentelor oamenilor din jur. E o mamă altfel, cum eu nu am fost, de exemplu”. Dacă ar fi să dea timpul înapoi, spune că n-ar mai șterge covoarele cu peria, ci ar sta în pat cu fetele ei – căci și ea e mama a două fete – și le-ar citi, le-ar povesti, ar sta mai mult cu ele. „Sigur, nu putem face comparații. Suntem generații diferite. Am trăit în condiții economice, politice diferite. Eu îmi petreceam multe ore la cozi ca să cumpăr carne și alte produse alimentare”, spune mama Alexandrei.

Își amintește cât de greu i-a fost când avea copil mic și locuia într-o casă unde camera în care dormea copilul era departe de bucătăria unde trebuia să prepare ea mâncarea. Îi era mereu teamă că nu știe ce face copilul, că nu-l aude dacă se trezește și plânge. „Când s-a născut Alexandra, am fost nevoiți să aducem în casă o sobă cu motorină. Era atât de frig că nu puteam să-mi cresc copilul. Când se deschidea ușa de la intrare, răbufnea un pic soba și stăteam cu grijă ca nu cumva să-mi găsesc copilul mort. Și asta era o altă spaimă.” Criza laptelui praf, a jucăriilor și a hăinuțelor pentru bebeluși, biberoanele care plesneau când erau puse la fiert… de toate își amintește.

O statuie pentru fiecare mamă singură

„Cred că mamelor singure, care nu au niciun ajutor, ar trebui să li se ridice statuie. Câte una pentru fiecare mamă, nu una pentru toate”, spune Alexandra. Ea o are alături pe mama sa, are parte de ajutorul soțului, care preia fetele de îndată ce intră pe ușă după serviciu, dar și de ajutorul tatălui ei. E nevoie de fiecare în parte și de toți laolaltă. „Alexandra are un soț extraordinar, și grijile le împarte întâi și întâi cu el. Apoi vin și eu și mai dau și eu o mână de ajutor acolo unde simt că ei nu se descurcă sau îmi cer, concret, ajutorul. Însă nici nu sunt o bunică care invadează teritoriul lor. Vreau să se descurce singuri. Așa cum și eu am fost lăsată de mama mea să dirijez gospodăria. Nici nu vreau să o suplinesc pe Alexandra în ceea ce privește treburile casnice. Nu în totalitate. Dar acum, având un copil atât de mic, chiar are nevoie. Iar în perspectiva anului care urmează, ea va trebui să susțină un examen de doctorat. Și atunci, sigur că voi prelua aproape totul aici”, spune mama Alexandrei.

Bunica gătește pentru familie

„Da, viața mea s-a schimbat radical de când am devenit mamă. Sunt, acum, responsabilă pentru încă două suflete, nu doar pentru mine. Și, cumva, le pun pe ele mereu înaintea mea. Dar cred că acest lucru este normal. E instinctul de mamă, care te face să ai grijă mai întâi de pui și apoi de propria persoană”, spune Alexandra. De când s-a născut cea mică, părinții nu au ieșit nici măcar o dată singuri.

Bunica are probleme cu spatele, nu o poate ridica pe cea mică, așa că nici nu poate rămâne singură cu fetele. Gătește, însă, pentru toată familia, și separat pentru fiica ei, care nu mănâncă lactate, din cauza unei alergii pe care o are mezina. Se asigură că au frigiderul plin, o mai suplinește pe mamă la ajutorul cu temele copilului mai mare, calcă și își încurajează fiica atunci când are dileme sau anxietăți specifice mamelor. Mamele, mai mult decât orice alte persoane, au nevoie de oameni în jurul lor care să le ajute chiar și numai pentru a le liniști stările de anxietate prin care trec. Cercetarea întreprinsă de Philips Avent a concluzionat că 69% dintre femei se simt mai anxioase de când au devenit mame.

Viața de mamă, între mulțumire și vinovăție

Sunt zile în care Alexandra își privește fetițele și îi mulțumește lui Dumnezeu că sunt sănătoase, că lucrurile sunt așezate și bune. E mândră de ele și își dorește să le ofere tot ce poate mai bun. În primul rând pe ea, ca mamă, în cea mai bună versiune a ei. Dar sunt și momente când e copleșită, când cea mică plânge, cea mare îi cere ajutorul, când sunt multe de făcut și ziua e abia la început. O încearcă deseori vinovăția față de fetița cea mare, care a rămas fără o parte din atenția mamei odată cu nașterea celei mici.

„Mă simt vinovată că nu mai pot petrece atât de mult timp cu ea. Uneori, o las pur și simplu singură în cameră, ca să o adorm eu pe Antonia în altă cameră sau să-i dau să mănânce… Acesta este motivul pentru care am pus gratii la geamuri. Cred că mi-e foarte frică. E un copil de șapte ani, lăsat singur la etajul 10. Am mustrări de conștiință și diverse temeri pe deasupra”, spune Alexandra.

„Într-o lume ideală…”

De-a lungul interviului, Alexandra s-a ridicat de zeci de ori de pe canapea pentru a face diverse pentru cea mică. Era, totuși, o zi atipică, mai relaxantă, pentru că fetița cea mare lipsea. Era internată în spital cu tatăl ei, pentru a se trata de pneumonie. La finalul interviului, am întrebat-o pe Alexandra cum ar arăta viața mamelor într-o lume ideală. „Într-o lume ideală, ar exista mai multe creșe, grădinițe și școli. Nu ar mai fi 25-30 de copii în clasă, ar fi maximum 10. În felul acesta, nu s-ar mai îmbolnăvi atât de des… Într-o lume ideală, aș putea să fiu alături de copiii mei până își termină temele și apoi, în următoarele ore, aș lucra. Îmi place ce fac și mi-e dor de jobul meu… Într-o lume ideală, mamele ar trebui să aibă timp să se îngrijească și de ele însele, iar lumea n-ar mai spune că a avea grijă și de tine, ca mamă, e o dovadă de egoism. Iar ziua ideală a unei mame ar avea cel puțin 5 ore în plus.”

Cercetarea internațională citată a fost efectuată de OnePoll în numele Philips în noiembrie 2023, în rândul a 12.000 de mame cu copii cu vârsta cuprinsă între 0-3 ani în fiecare din următoarele țări: SUA, Franța, India, Indonezia, Polonia, Turcia, Brazilia, Germania (12.000 de mame respondente). Cercetarea include, de asemenea, întrebări adresate înspre 2.000 de membri ai populației generale (gândite pentru a fi reprezentative la nivel național pe baza vârstei/sexului/regiunii) în fecare dintre aceleași țări enumerate mai sus (16.000 de respondenți ai populației generale)


Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa