Nu sunt o mamă exemplară, ci mă simt, mai degrabă, un antiexemplu… Tu poate ești mama perfectă, dar eu, cum spun și cei de la Carla’s Dreams, sunt doar un om, ce trece prin timp, greșind zi de zi, și învățând.
Să fii mamă este o super responsabilitate, o super putere. Dintr-un simplu om ce hoinărește cu căștile-n urechi, de unul singur, la metrou, prin tramvai sau pe străzi, gândindu-se la nemurirea sufletului sau pur și simplu lenevind toată duminica-n pijamale, citind un roman sau uitându-te la un serial, devii cineva, acel cineva unic pentru o altă ființă omenească.
Ești mama lui. Tu îți dai seama ce înseamnă asta? Această creatură are nevoie de toată iubirea pe care o ai în inima ta. Poate n-ai chiar așa multă de oferit, dar te cauți prin toate cotloanele ei sau poate, dimpotrivă, ai prea multă și sufoci. Pam pam!
O mamă nu-și permite să-și dezamăgească copilul
El este pentru tine poate o ființă neajutorată, dar tu pentru el ești mama lui. El are nevoie de tine când face primii pași, când îi cade primul dințișor, în prima zi de școală, la serbări, la examene, și tot mama lui vei rămâne și după ce altă femeie va apărea în viața lui. Va avea nevoie de mângâierea ta și când va avea 60 de ani și părul alb în cap. Doar tu ești mama lui și nimeni altcineva. Pricepi? Acum vezi ce super putere ai? Eu mă simt onorată s-o primesc, dar totodată îmi dârdâie picioarele. Dacă o dau în bară?
Copilul meu nu primește altă mamă (și nici nu mi-aș dori, de fapt). Nu vreau să-l dezamăgesc, dar uneori, privind la alte mame, îmi văd limitele, neajunsurile, lucrurile pe care nu le fac suficient pentru fiul meu. Așa că poate tu ești mama perfectă, dar eu nu…
Nu știu alte mame cum sunt, dar eu una simt că nu mă ridic la nivelul așteptărilor pe care o mamă trebuie să le împlinească.
Simt că am nevoie de o carte (sau mai multe), să învăț undeva, pas cu pas, cum e toată treaba asta cu mămiceala în fiecare etapă de dezvoltare a copilului. Credeam că doar vârsta bebelușiei pune așa probleme, dar nu… Intru în panică atunci când văd lucrurile pe care alte mame perfecte le fac.
Tu poate îți faci timp să-ți duci copilul la tot felul de activități educative, dar eu nu atât cât ar trebui. Am fost, ocazional, la diverse ateliere creative, dar nu atât pe cât mi-aș dori.
Tu poate faci prăjituri sănătoase, fără zahăr, în fiecare duminică, dar eu nu…
Tu poate știi rețete magice prin care copilul mănâncă mai multe legume, dar eu nu…
Tu poate l-ai învățat N-șpe poezii, dar eu nu…
Tu poate faci lecții cu copilul tău în fiecare după-amiază, dar eu nu…
Tu poate ieși cu el în parc mereu când e frumos afară, dar eu nu…
Tu poate știi cum să-l faci să prefere un joc creativ și să nu ceară deloc tableta/telefonul/laptopul, dar eu nu…
Tu poate te joci mereu cu copilul tău, dar eu nu… Ah! Nu…
Tu poate știi după ce legi funcționează disciplina, dar eu nu…
Tu poate știi cum să-i spui copilului tău „NU“ fără să țipe sau să se supere, dar eu nu…
Tu poate ești mama perfectă, dar eu nu…
Eu? În schimb, eu sunt doar o mamă ce încearcă să facă tot ce-i mai bun pentru copilul ei. Însă cuvântul cheie de aici e „încearcă”… Nu scrie nicăieri că și reușește. Of! Poate că mama perfectă nici nu există. Poate că este doar un mit. Dar un lucru e sigur! Eu sunt mama lui și îmi doresc să-i fiu cea mai bună mamă din lume!
Dacă ți-a plăcut acest articol imperfect, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
