La ce se gândește o mamă atunci când are febră și își aude copilul tușind din camera vecină? La această excepțională caracteristică a mamelor, care reușesc să absoarbă toate trăirile și emoțile negative ale copiilor? Da, exact la acest lucru: la cum reușesc mamele să fie bureți pentru informații, sentimente, lacrimi, virusuri și chiar jeturi de pipi.
Febră mare
Aveam frisoane și febră, probabil mare, și, exact în momentul în care îmi doream cel mai mult să mă țină cineva în brațe și să mă încălzească cu căldura corpului, lui i-a sunat alarma la telefon și s-a ridicat. Era încă întuneric și eu dârdâiam neputincioasă sub pilota subțire, înjurând în gând ziua de luni și viroza care mă pusese la pământ. Starea mea febrilă era consecința celor trei zile și trei nopți în care îmi oblojisem și îmi ținusem în brațe copilul, învelindu-l și dezvelindu-l, după cum veneau și plecau stările lui de frig și fierbințeală. Somnul îmi fugise, tusea mă îneca, îl auzeam și pe cel mic cum tușește de alături din camera lui, iar singura bucurie era că măcar el nu a mai făcut temperatură și că e pe drumul cel bun al însănătoșirii. Aveam senzația că patul e înclinat, sau că mă trage capul în jos, în saltea, dar eu scriam în gând textul ăsta, undeva între cântatul cocoșilor și primele zgomote de roți de automobil de pe străduța noastră, regretând că nu am un reportogând, să-mi înregistrez cumva ideile geniale care ni se nasc (spun studiile) în crepuscul, și pe care le uităm ulterior.
Prima vomă pe piept
De cele mai multe multe ori, îmbolnăvirile copiilor noștri se extind și asupra celorlalți membri ai familiei, dar în special mama e afectată, ca persoană principală de îngrijire. Mama e prima victimă, de la prima vomă pe piept la jetul de pipi împroșcat în față la eliberarea scutecului, la lingura cu mâncare catapultată în păr, la virozele aduse de la grădiniță și, puțin mai târziu, la rolul de sac de box pentru eliberarea tuturor tensiunilor și frustrărilor acumulate de copil. Mama e un burete care absoarbe tot ce are legătură cu copilul, și așa cum îi povesteam recent unui prieten celibatar, lucrurile se întâmplă atât de subtil și de gradual că nici nu îți dai seama cum ajungi acolo.
Pe lângă rolul de mediator între copil și lumea întreagă, mama devine zona tampon, airbagul, plasa de singuranță, dar și negociatorul și medicul mereu informat. Unele dintre noi au ajuns experte în cosmetica naturistă, nutriție, ba chiar alăptare și naștere. Altora, perioada maternității le-a trezit creativitatea și a scos la iveală pasiuni ulterior transformate în profesii. Alte mame, din necesitate, s-au trezit peste noapte pionieri în domenii noi-nouțe de activitate. Mamele evoluează, ele absorb informații încontinuu, de la studii noi despre vaccinuri la rețete sănătoase, teorii despre diferite tipuri de educație și tipare de rochii de zâne.
Ele transmit mai departe informația în familie și o traduc pe înțelesul copilului, dar și pe înțelesul bunicilor, care de cele mai multe ori sunt destul de reticenți la „metodele noi” de creștere a copiilor, indiferent care ar fi acestea. Ele sunt mereu la mijloc, între copil și școală, între tată și copil, între frați, între bunici și copii, între societate și familie. Sunt responsabile, îngrijorate, precaute, dar mereu stăpâne pe ele și bine informate.
One, two, three, four
Cu gândul la toate acestea am ațipit la loc, însă frisoanele nu mi se potoliseră, așa că am tot făcut du-te vino între somn și frânturile de realitate dintr-o casă care îmi e destul de străină la ora aceea matinală, marcate de one, two, three, four, numărătoarea vocii metalice ce acompaniază seturile de exerciții fizice pe care am constatat că le face soțul meu dimineața, sunetul ritmic al ghearelor pe parchet, produs de mersul tacticos al pisicii mele (care, deși mi-a dat târcoale de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, n-a rămas să mă consoleze), zgomotul apei care izbea cu putere perdeaua de duș. Apoi am adormit iarăși și m-am trezit cu febră, copilul știrb se trezise vioi și venise lângă mine în pat să mai lenevim împreună. Neștiind că sunt o legumă, mânuțele lui îmi înconjurau gâtul congestionat și mi-am dat seama că, din fericire, e o chestiune de câteva zile și apoi voi funcționa din nou la capacitate maximă, neclintită ca o stâncă, cu toate supapele de absorbție activate.
Și să nu uităm că, pe lângă faptul că au incredibile calități sufletești, mamele sunt și cele mai frumoase!
Citește ”Dacă eu am reușit poți și tu”, dovada clară că viața de familie și cea profesională se pot îmbina foarte bine una cu alta. Cartea este disponibilă AICI.
