Scrisoare pentru mine însămi, când eram copil

Ruxandra Rusan

Sau ce mi-aș spune dacă m-aș întoarce în timp

Draga mea Ruxandra,

Ai aproximativ 10 ani. Ești în Carei și pasiunea ta sunt animalele. Câinii. Ai câștigat un concurs de poezii comuniste, iar poemul tău plin de patriotism e publicat într-un album mare, gros, lucios, cu tovarășul Nicolae Ceaușescu pe copertă. E înconjurat de copii de la București. Îi privești cu nesaț și îți imaginezi cât sunt de norocoși că pot sta atât de aproape de tovarăș. Îndrăznești, chiar, în timp ce îți treci degetul peste coperta lucioasă, să visezi că într-o bună zi vei fi și tu acolo. În orașul ăla mare.

Îți imaginezi că vei fi medic veterinar și că vei avea casa plină de multe animale.

O casă pe pământ, mare, cu o grădină imensă, sălbatică, cu balansoar la umbră. Poate vei continua să scrii poezii. Da, asta e! Să ai grijă de animale, să scrii poezii și să ai o casă mare în București. Numai că tu, draga mea, nu ai idee cât de diferită va fi viața ta față de ceea ce îți imaginezi! Și nici nu știi că vei simți pe pielea ta, cu tot sufletul tău, durerea și bucuria la cotele cele mai intense.

Durerile nu-ți vor veni din ceea ce crezi tu că poate fi rău, nici bucuriile nu ți se vor dărui din ceea ce crezi tu acum. Aș putea să-ți șoptesc ce urmează, dar mă abțin. Stau lângă tine. Semănăm, dar eu sunt mare, puternică și cu picioarele pe pământ. Tu ești mică, fragilă și cu capul în nori. Visătoare, dacă vrei. Dacă te simți mai confortabil cu ideea.

Îți privesc mîinile cu unghii un pic crescute, ai negru sub ele pentru că încă îți place să te joci pe afară.

Scurmi în pământ, îți imaginezi că gătești din noroi feluri savuroase pentru copiii tăi. Ești băiețoasă, totuși. Lungană, repezită, aiurită, poetă. Te simți neînțeleasă câteodată și furioasă. Aproape te-ai îndrăgostit de un băiat, însă e un sentiment atât de jenant… nu-i așa? Asculți over and over again placa cu Vali Sterian, dar încă ți se mai întâmplă să adormi și ascultând povești la pick-up. Îți plac efectele sonore, când tropăie calul lui Făt Frumos, cineva imită zgomotul galopului. Tâgâgâm, tâgâdâm. Și nopțile de iarnă au un șuierat care te face să simți fiori reci pe șira spinării. Încă nu ai idee ce se întâmplă cu tine, dar începi să vezi lumea cu alți ochi. Ți se pare nemapomenit de frumoasă, dar și un pic nedreaptă.

Te superi, te cerți, te împaci, te plimbi ore în șir cu prietenele tale și crezi că veți fi așa, împreună, pentru totdeauna. Nu știu cum să-ți spun, dragă Ruxandra mică, dar viața te va lua pe sus și habar n-ai cât de departe te va duce, în ce fel învolburat și sucit. Te mângâi pe creștetul capului și te rog, în șoaptă, să privești în jur, să simți și să memorezi tot ce ți se întâmplă acum intens, în detaliu. Ține minte mirosul din librărie, păcănitul acului de pick-up, ține-l minte și pe Ceaușescu, dacă vrei. Să nu uiți nici răcoarea metalului de la tobogan, pe partea umbrită, nici cum îți arde carnea pe partea unde stă sub soare. Savurează fiecare vorbă a părinților tăi, fiecare sfat și îmbrățișare a bunicii.

Ține minte, în parte, toți puii de găină pe care îi crești în camera ta. Râmele ascunse în remorca acelui tractor de jucărie, cowboy-ii băiețelului din vecini, trage pe nas adânc fărâmele astea de copilărie căci îți va fi cumplit de dor de ele mai încolo. Și, draga mea Ruxandra, imaginează-ți, dacă poți, că va veni o vreme când tu însăți vei fi mama cuiva. Râzi, amețită de rușine la așa o perspectivă… Și îți pleci privirea spre tenișii prăfuiți. Ți s-a desfăcut șiretul, leagă-l…

Ai grijă de sufletul tău, de mintea ta, de trupul tău. Îți vor servi mai târziu.

Nu să cucerești lumea. Nici s-o schimbi din temelii. Ci să supraviețuiești. Să cazi, să te ridici, să te distrugi și să te construiești, să mori un pic și să învii la loc. Visează mai departe, cât mai poți. Viața are propriul ei ceas deșteptător, care va suna în cele mai nepotrivite momente și te va face să te trezești. N-o să-ți placă întotdeauna ce vezi, dar crede-mă pe cuvânt, draga mea, va fi bine.

Eu voi rămâne alături de tine, asincronică și impalpabilă. Dar voi fi mereu acolo, să te privesc, să te urăsc uneori și apoi să te iubesc pentru că ești, una peste alta, eu însămi.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa