Când ai primul copil, simți că inima îți trăiește în afara corpului. Când îl ai pe al doilea, descoperi că mintea ta începe să funcționeze altfel. Un nou studiu arată că transformările prin care trec mamele nu sunt doar emoționale sau legate de oboseală: creierul matern se reorganizează diferit după fiecare sarcină.
La primul copil, tot ce-ți doreai era să-l ții în brațe la nesfârșit. Îi urmăreai respirația noaptea și nu te îndepărtai prea mult, ca să fii acolo la primul scâncet. Te întrebai mereu de ce plânge – de foame, de oboseală, de disconfort – iar singurul lucru care părea să funcționeze era să-l strângi la piept. Apoi, a venit al doilea copil. Și, fără să-ți dai seama exact când, ai început să funcționezi altfel. Nu ai devenit mai puțin atentă. Din contră. Ai descoperit că știi să recunoști plânsul de foame într-o secundă, să încălzești laptele în timp ce îi cauți șosetele celui mare și să liniștești un copil fără să-l scapi din ochi pe celălalt. Ai descoperit că poți funcționa în haos fără să te prăbușești. Că mintea ta poate să urmărească mai multe lucruri simultan.
Multe mame descriu această schimbare în mod asemănător: după primul copil se simt mai sensibile emoțional, iar după al doilea mai vigilente, capabile să gestioneze totul din mers. Ani la rând, senzația asta a fost pusă pe seama experienței sau a instinctului matern. Acum însă, cercetătorii spun că schimbările pot fi observate chiar și în creier.
Cum se schimbă creierul unei mame. Dovedit!
Un nou studiu publicat în Nature Communications spune ceva ce multe mame simțeau deja: creierul nu repetă aceeași transformare de fiecare dată când devii mamă. Se remodelează diferit, după nevoi.
În timpul primei sarcini, modificările apar mai ales în zonele asociate cu empatia, conexiunea emoțională și capacitatea de a „citi” stările altor oameni. Creierul se schimbă pentru a o face pe mamă mai atentă la emoții și la nevoile nou-născutului. A doua sarcină vine însă cu un alt tip de reorganizare. Cercetătorii au observat schimbări mai ales în rețelele responsabile de atenție și reacție rapidă – exact acele mecanisme care te ajută să urmărești mai multe lucruri simultan și să reacționezi aproape instinctiv.
Studiul mai arată ceva important: femeile la care aceste reorganizări au fost mai evidente au raportat, în general, mai puține simptome depresive. Cercetătorii cred că această remodelare ar putea avea și un rol protector, chiar dacă din interior experiența nu se simte întotdeauna așa, pentru că multe mame descriu exact opusul: senzația de „ceață mentală”, de oboseală cognitivă, de memorie fragmentată. Aproximativ 80% dintre femei spun că în timpul sarcinii și după naștere simt că mintea lor nu mai funcționează ca înainte.
Doar că scanările cerebrale sugerează că nu este vorba despre un creier care funcționează mai prost. Cercetătorii folosesc un termen interesant pentru a descrie ce se întâmplă în creierul unei mame: „pruning”, adică un fel de „defrișare” a conexiunilor mai puțin folosite, pentru ca altele să funcționeze mai rapid și mai eficient. Ca atunci când telefonul îți mută automat în fundal aplicațiile pe care nu le-ai mai folosit de luni întregi. Nu înseamnă că dispozitivul funcționează mai lent, ci că își optimizează resursele. La fel pare să se întâmple și cu creierul matern. Unele tipuri de atenție slăbesc, în timp ce altele se intensifică pentru a face față unei vieți în care nevoile, pericolele și solicitările apar permanent și simultan.
Asta nu înseamnă că epuizarea sau ceața mentală trebuie ignorate. Uneori, pot semnala probleme reale și au nevoie de ajutor medical. Însă studiul propune și o perspectivă pe care multe mame probabil nu au auzit-o suficient: unele dintre schimbările care le sperie sunt, de fapt, semnul unui creier care încearcă să se adapteze unei vieți complet noi.
Nu e doar „ceață”
Cercetările anterioare au arătat că unele modificări produse în creier în timpul sarcinii pot rămâne vizibile chiar și la câțiva ani după naștere. Deși oamenii de știință nu pot spune încă dacă aceste schimbări sunt permanente, studiile sugerează că maternitatea lasă urme biologice de durată asupra creierului. Cea mai incomodă idee din toate aceste cercetări este că ani întregi am vorbit despre schimbările prin care trec mamele aproape exclusiv ca despre un declin. „Creier de gravidă”, „creier de mamă”, „Ai uitat din nou? Normal, ai copii…”. Maternitatea a fost asociată cultural cu ideea de pierdere: mai puțină atenție, mai puțină memorie, mai puțin control asupra propriei minți.
Doar că studiile recente sugerează o imagine mai complexă. Neurocercetătoarea Susana Carmona, care studiază de ani întregi creierul matern, spune că neuroștiința începe abia acum să înțeleagă aceste transformări. „Când spui că volumul creierului unei femei scade în timpul sarcinii, toată lumea se gândește automat la degenerare sau atrofie. Dar, în biologie, mai puțin nu înseamnă întotdeauna mai rău”, explică ea.
Cercetătorii compară uneori procesul cu schimbările care apar în adolescență, când creierul elimină conexiuni mai puțin folosite pentru a face anumite rețele mai eficiente. Carmona spune că amploarea acestor schimbări continuă să îi surprindă chiar și pe specialiști. „Creierul unei femei se schimbă profund în timpul sarcinii. Și când spun profund, mă refer la faptul că nu am văzut aproape niciodată schimbări atât de puternice, marcate și consistente precum cele care apar în timpul maternității”.
Asta nu înseamnă că experiențele mamelor nu sunt reale. Ceața mentală există. Uitarea există. La fel și epuizarea. Multe femei spun că după ce devin mame își pierd mai ușor concentrarea, uită lucruri simple sau simt că mintea lor funcționează diferit în haosul permanent al vieții de zi cu zi. Doar că în spatele acestei senzații nu e decât adaptarea creierului la o lume în care atenția trebuie redistribuită permanent între pericole, nevoi și responsabilități simultane. Iar schimbările acestea nu dispar imediat după naștere. „Nu știm cât durează aceste schimbări, dar avem indicii că unele pot persista toată viața”, spune Carmona.
- CITEȘTE ȘI: Creier de mamă. „Îmi propun să împăturesc rufe, în drum spre ele iau mopul, apoi mă opresc să șerg praful…”
Maternitatea schimbă viața
Rezultatele noilor cercetări nu transformă maternitatea într-o superputere și nici nu anulează dificultățile reale prin care trec multe femei. Dar începem să avem confirmarea că transformarea prin care trece creierul matern nu înseamnă doar pierdere. Poate însemna și o nouă formă de atenție, adaptare și reacție la lume. Experiența de a avea grijă de un alt om schimbă nu doar rutina unei femei, ci și felul în care gândește, simte și privește lumea din jur.
