Nu este niciun secret faptul că a fi un părinte bun este o artă complexă, pe care fiecare dintre noi o abordează altfel. Iată aici 10 reguli de care să ţii cont, indiferent de stilul de educaţie pe care l-ai ales.
1. Munca de părinte are nevoie şi merită mult sprijin din partea familiei, prietenilor, vecinilor, şefilor şi tuturor celor din jurul tău. Copiii tăi au nevoie şi de alţi adulţi în viaţa lor, iar tu ai nevoie de respect, odihnă şi relaxare. Aşa că nu ezita apelezi la cei din jurul tău atunci când vrei să fugi la pisicină, la o librărie sau când pur şi simplu ai nevoie să stai singură în casă, să dai muzica tare şi să îţi faci unghiile verzi.
2. Să fii mamă poate fi extrem de dificil, mai ales atunci când te confrunţi cu situaţii similare cu cele din copilăria ta, doar că de data aceasta tu eşti părintele. A venit rândul copiilor tăi să aibă toate acele gânduri şi frustrări pe care părinţii tăi nu le înţelegeau. Ai nevoie şi meriţi ajutor din partea cuiva care să te asculte şi să te sfătuiască în legătură cu cea mai bună modalitate de a trece peste toate dificultăţile cât mai repede şi uşor, fără să repeţi greşelile părinţilor tăi. Dacă nu ai pe nimeni cu care să te sfătuieşti, nu ocoli cărţile de parenting. Pot face minuni!
3. Examinarea tuturor trăirilor negative prin care trebuie să treci zi de zi îmbunătăţeşte relaţia cu copiii. Ştiinţific a fost demonstrat că, atâta timp cât părinţii sunt ajutaţi să îşi înţeleagă propriile drame din copilărie şi adolescenţă, relaţia cu copiii lor are mult mai multe şanse să fie sănătoasă şi constructivă. Toţi părinţii au nevoie să vorbească cu cineva care să îi asculte, fie că este vorba de un prieten, un alt membru al familiei sau un specialist.
4. Să plângi este normal şi sănătos. Plânsul înseamnă comunicare. Să fii tristă sau supărată din când în când şi să plângi sunt acţiuni fireşti în ciclul reducerii stresului. Lacrimile conţin hormoni de stres care se duc literalmente la vale atunci când plângi. Copiii care plâng având în permanenţă sprijinul unui adult și cărora nu li se pune că e „ruşinos” să dea apă la şoricei completează ciclul reducerii stresului mult mai repede, îşi limpezesc mintea şi devin mult mai cooperanţi în rezolvarea problemelor de orice natură.
5. Excesele de furie ale copilului tău sunt sănătoase şi vindecătoare. Nu este uşor să înţelegi şi să percepi acest amănunt, dar ţine minte că drumul spre o relaţie sănătoasă cu copilul tău înseamnă acceptarea tuturor sentimentelor sale, fie că uneori nu eşti de acord ele sau te irită exprimarea lor. Rezolvarea conflictelor, fie ele mai mari sau mai mici, sporeşte inteligenţa emoţională a copilului tău, îl ajută să se accepte pe sine şi să devină mai maleabil.
6. Limitele ar trebui stabilite repede şi cu uşurinţă, de la primul semn de abatere. Poţi preveni certurile dacă impui nişte limite înainte ca lucrurile să se precipite între tine şi copilul tău.
7. Limitele pot fi impuse uşor, călduros, chiar şi în joacă. Tu eşti adultul, deci tu ai rolul decisiv, însă nu trebuie să aştepţi până în momentul în care deja te-ai enervat ca să le trasezi. Nu trebuie să foloseşti un ton autoritar, ameninţător sau intimidant. Copiii vor şi ei o relaţie bună cu părinţii lor, nu numai tu vrei o relaţie bună cu ei. Vor să se joace, să râdă şi să coopereze, aşa că modul tău de a stabili regulile este esenţial pentru felul în care decurge relaţia voastră.
8. O comunicare intermitentă sau un comportament de genul „nu mai vorbesc cu tine” promovează refularea emoţiilor şi dăunează relaţiei dintre copii şi părinţi. Izolarea este o pedeapsă în sine. Fiinţele umane nu sunt construite pentru a fi singure, mai ales dacă sunt supărate.
9. Violenţa fizică de orice formă conduce la rezultate negative pe termen lung, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. Dacă ai fost vreodată lovit, ştii exact despre ce este vorba. Bătaia nu este ruptă din rai şi orice pediatru sau psiholog îţi poate confirma acest lucru.
10. O atenţie sporită acordată emoţiilor autentice prin care trece copilul tău este cea mai bună soluţie de sprijinire a dezvoltării şi cultivării inteligenţei emoţionale. Nu trebuie să înţelegi întotdeauna care este motivul real din spatele supărării copilului tău pentru a-l putea ajuta să îşi exteriorizeze în mod sănătos sentimentele. Copiii sunt deştepţi. Îşi dau uşor seama ce anume trebuie să spună şi să împărtăşească părinţilor. Cu cât oferi mai multă înţelegere, cu atât copilul tău este mai fericit şi are mai multă încredere în tine.
