Aparatul de oprit timpul în loc și alte invenții pentru mămici obosite
De când am devenit mamă, mă tot gândesc la nişte invenţii sau magii pe care să le am la îndemână şi care să mă ajute să duc ziua la bun sfârşit mai uşor, mai cu zâmbetul pe buze. Sunt zile mai pline şi zile mai uşoare, însă în preajma Sărbătorilor parcă timpul se comprimă şi mă trezesc alergând buimacă dintr-o parte a alta a oraşului sau a casei, după caz. Atunci, în scurtele momente de răgaz, sau în cele lungi de blocaj în trafic, mintea îmi zboară la câteva invenţii şi magii pentru mămici obosite, ca mine.
Aparatul care opreşte timpul în loc
Acesta este gadgetul la care visez cel mai des şi pe care cu siguranţă l-aş folosi de foarte multe ori într-o o zi: în puţinele momente în care copiii se joacă împreună; la orele prânzului, când simt că nu mai am vlagă şi mi-ar prinde atât de bine o pauză; atunci când în sfârşit apucăm să stăm de vorbă sau să ne ţinem în braţe, ca un cuplu; când realizez că mai sunt foarte puţine minute până ce copiii ajung acasă iar eu mai am atât de multe de terminat şi nici măcar mâncarea nu e gata…
Pastila magică pentru masa de prânz
Nu îmi vorbiţi de pizza, sanvişuri calde sau firme da catering. Vreau o pastila magică pe are să o pun în farfurie şi care să transforme în supă, mâncăruri cu sos, coapte îndelung, salate proaspete, plăcintele bunicii, într-un cuvânt, în mâncare „ca la mama acasă”.
Girofarul
Ştiu, nu este chiar o invenţie nouă, o folosesc mulţi, ba chiar am citit undeva ca într-un oraş din Rusia aproape toată lumea „făcuse rost” cumva de un girofar, aşa încât nu se mai înţelegea nimic în trafic. Eu însă aş da o lege ca orice părinte pe care fierbe cămaşa că a întârziat la grădiniţă sau şcoală, orice părinte care în loc de verde la semafor vede o coadă imensă de maşini şi chipul copilului plâns şi speriat în curta şcolii, orice mămică sau tătic care trebuie să ajungă mai repede la cumpărături sau acasă să aibă voie, legal, să scoată un girofar şi să meargă regeşte prin infernul de pe şosele.
Cumpărături private şi ghidate
Că tot vine Paştele şi tradiţia spune că trebuie să îi înnoim pe cei mici. Dacă nu ţinem la tradiţie, ţinem totuşi la copiii noştri care, nu ştiu cum se face, dar cresc că Făt Frumos peste iarnă! Aşa încât, ca la un semn, câtă frunză, câtă iarbă, părinţii dau năvală în magazine, în căutare de rochiţe, pantalonaşi, pantofiori sau jachețele noi. Ne dăm coate, răscolim frenetic, cu un ochi pe preţ, un altul pe măsură (niciodată de găsit cea potrivită), verificând telefonul la fiecare două minute. Eeeei, dar ia să avem noi parte de o sesiune de shopping privată, dacă se poate după ora 11 noaptea, când dorm copiii şi pe deasupra asistată de o domnişoară numai zâmbete, gata să ne prezinte cele mai de calitate hăinuţe, la preţuri modice, alese încă dinainte pe măsura potrivită copilului nostru!
Turbinca lui Ivan
Aş băga aici fiecare bunică „simpatică”, fiecare casieră amabilă, fiecare „om de bine” care îmi agresează copilul cu întrebări de genul: „câţi ani ai”, „ţi-a mâncat popa limba”, „eşti fetiţa mare şi vrei în braţe”, etc
Borcănelul cu pilula pentru „inima uşoară”
Aş deschide borcănelul acesta magic ori de câte ori mi-aş simţi inima grea sau mintea plină de griji care stau ca lipitorile de mine. Aş înghiţi repede pilula minune şi m-aş putea juca şi râde cu cei mici, ne-am alerga prin casă, le-aş înţelege glumele şi aş avea răbdare să le ascult poveştile şi întâmplările de peste zi, fără ca mintea să îmi zboare la griji şi supărări.
Replicatorul sau măcar o pereche de mâini în plus
Aici nici măcar nu am ce să detaliez, lucrurile sunt simple: aş vrea, uneori, să mă clonez, să fiu „mai multe” – o Ruxandră la muncă, una în parc, la joacă cu cei mici, una la salon, o alta în pat cu o carte bună… Toate în acelaşi timp, desigur! Dacă nu se poate, o pereche de mâini în plus m-ar mulţumi (parţial).
Maseurul personal
Îl cunoaşteţi? Exact, despre el vorbesc: maseurul super profesionist care apare ca prin minune când au adormit copiii şi tu te aşezi, în sfârşit, în pat. Mare maestru la a alina durerile de mâini dar mai ales de spate, nu scoate nicio vorbuliţă şi nu se opreşte decât după ce te vede că dormi buştean.
Device-ul care să mă ajute să citesc şi în somn
La chestia asta lucrez încă din liceu, dar parcă niciodată nu am resimţit mai acut nevoia de un astfel de aparat ca acum, de când sunt mama la dublu. Să fim serioşi, cine a mai apucat să citească mai mult de zece pagini înainte de a i se închide ochii de oboseală?!
Inelul Arabelei
Iar dacă toate cele de mai sus vi se par a fi prea mult, mă mulţumesc şi cu un singur gadget magic: inelul Arabelei! Cel pe care îl suceai puţintel pe deget şi îţi împlinea, pe dată, orice dorinţă.
