Să termin în avans lucrul la serviciu, să umplu frigiderul, să gătesc, să le fac program copiilor, să împodobesc bradul – toate, ca să mă bucur pentru o singură seară. La naiba, sunt deja copleșită! Iar la asta se mai adaugă și depresia provocată de sărbători. Dar să le luăm pe rând!
Faci și tu parte din grupul persoanelor care au declarat încă de anul trecut că va fi ultima oară când vor lăsa totul pe ultima sută de metri și, iată, te-ai trezit și acum că ai început 1000 de lucruri și n-ai terminat niciunul? Poeții i-ar spune procrastinare. Eu cred că e vorba, mai degrabă, de așteptări nerealiste. E suficient să mă gândesc că am de trimis 200 de mesaje de Crăciun și 200 de Anul Nou ca să simt că o iau razna de tot! A, și să nu-ți treacă prin cap să-mi spui că aș putea folosi mesageria în masă, cu același text copiat și trimis tuturor. Am făcut asta anul trecut, iar cel mai zbanghiu dintre prietenii mei s-a prins în secunda doi și mi-a trimis următorul mesaj: “Dragă Adriana, îți mulțumesc că nu ai uitat să-mi urezi Sărbători fericite, chiar și așa, la grămadă!”. Aaaaaaa!
Citește și: Atenţie, aterizează… familia!
Dar să luăm pe rând cele mai comune probleme cu care ne confruntăm de sărbători și să le venim de hac:
1. Suntem compleșiți: „Vin sărbătorile! Vin sărbătorile?”
“Ioana, sper că ați terminat cu orele de teatru pe anul ăsta!”. “Nu încă, mai am un curs sâmbătă, pe 20 decembrie, și gata.” “Păi sâmbătă nu e 20 decembrie, ce naiba!” “Serios?”, și-mi întinde calendarul. Începe să-mi cânte în cap: “Steaua sus răsare! Vai de steaua mea!” Așadar, nu am făcut nimic până acum, în afară de-a atârna niște luminițe obosite la geam. Trebuie să comand cozonaci (habar n-am de unde, că nu am mai găsit unul bun de cinci ani încoace), să cumpăr brad, să iau cadouri (și din partea bunicilor, că jucăriile dorite de copii nu există în orășelul unde locuiesc ei), iar eu în tot acest timp mă gândesc cât o să stau în trafic și după câte ore de învârtit în cerc voi găsi un loc liber de parcare?
2. Avem prea multe așteptări: „Sărbătorile din televizor sunt doar sărbătorile lor”
Fulgi de zăpadă (de unde?), familii cu gura până la urechi, îmbrăcate frumos, în jurul mesei aranjate festiv într-un living imens (pe bune?), șemineul cu lemne care trosnesc alături (mă lași?) și o grămadă ordonată de potoale pe masă (da, masa aia mare care încape în sufragerie și mai rămâne loc și de șemineu pe lângă ea) – cum să nu te-apuce pe loc depresia când tu nu ai nimic din toate astea și nu știi dacă o să apuci să speli toate rufele care dau pe-afară din coș înainte să vină puhoiul cu zile în care e interzis orice, mai puțin să te îndopi și să zaci ca o legumă, pătrunsă de spiritul Crăciunului?
Lăsând gluma la o parte, psihologii sunt de părere că în momentul în care nu te identifici cu tabloul sărbătorilor reflectate în clipurile publicitare, începi să-ți pui întrebări false, care generează probleme și angoase la fel de false: “Oare ceva nu merge în relația de cuplu?”, “El de ce nu e așa de drăgăstos ca bărbatul din reclamă?”, “De ce nu zâmbește cu toți dinții la mine?”, “Copiii mei de ce nu sunt așa de cuminți și de binevoitori?”, “Unde am greșit de nu am până la vârsta asta o casă atât de mare?” și, nu în ultimul rând, “De ce nu m-am gândit mai devreme să mă fi stabilit la munte, să văd și eu zăpadă pe geam de sărbători?”.
3. Depresia de sărbători, mit sau adevăr?
Contrar opiniei generale, decembrie este luna cu cele mai puține sinucideri înregistrate de-a lungul anului. Totuși, deși statisticile par încurajatoare, lucrurile sunt ceva mai complicate. Se pare că rata depresiei și a actelor extreme, cum ar fi sinuciderile, cresc în perioada imediat următoare sărbătorilor de iarnă – cu 40%, cum sugerează un studiu danez.
Așa, și acum haideți să ne gândim și la ceva soluții!
1. Nu te izola și adoptă principiul „Ne dați, ori nu ne dați?”
Poate că nu ai familia perfectă (dacă mă întrebi pe mine, nici nu există așa ceva), dar asta nu înseamnă că de sărbători trebuie să te izolezi cu un platou mare de salată boeuf într-o mână, și un cozonac uriaș în cealaltă. Iar să-ți imaginezi că ești singura care suferă, ar fi de-a dreptul copilăresc. Ieși din casă și mergi pe jos, la o limbare prin aerul rece. Bucură-te de forfota orașului, de luminile colorate, vizitează un târg de Crăciun sau pur și simplu ia de mână o prietenă sau două și mergeți la colindat din casă în casă. Pun pariu că grupul vostru inedit va avea un succes mai mare decât al tutror puștilor care cântă fals din împrejurimi.
2. Lasă amintirile triste într-un sertar: „Morții cu morții, viii cu viii”
Ei bine, bunica pe care am divinizat-o s-a dus într-o lume mai bună într-o zi de 23 decembrie, la o zi distanță de data nașterii ei. A încheiat ciclul vieții firesc și frumos, aș spune eu. Am preferat să percep astfel plecarea ei, și nu legând-o pentru tot restul vieții de apropierea Crăciunului. Cum ar fi fost să stau cu nasul în batistă doar pentru că bunica mi-a “stricat” sărbătorile într-un an, alegând să ne facă cu mâna de sus, din cer, în loc s-o facă din poartă, așa cum obișnuise până atunci? E-adevărat, sărbătorile sunt momente în care ne amintim de cei care nu mai sunt lângă noi, de zilele în care eram cu toții strânși în jurul mesei, nu într-un living uriaș, cu șemineu, ci într-o cămăruță îngustă, încălzită cu o sobă de teracotă, pe care bunica punea fripturile, să le păstreze calde, dar hai s-o facem cu bucurie, nu cu amărăciune.
3. Fii pe fază și nu pica în butoiul cu melancolie, cum ar veni „Pa durere, bun venit, magie!”
Nu trebuie să fi singură, divorțată, să-ți fi pierdut părinții sau să ai un copil bolnav ca să te cuprindă melancolia amară și să nu-ți dea drumul de sărbători. Sunt sentimente firești, sunt frustrările noastre sau neîmplinirile care cresc și ne răscolesc în perioadele festive, atunci când ne-am dori ca totul să fie perfect, ca-n povești. Dacă simți că-ți dă târcoale vreo astfel de senzație neplăcută, încearcă să faci măcar una din următoarele:
– Plănuiește o vacanță (sau doar o zi) afară din oraș. Schimbarea peisajului ar putea fi benefică pentru toți;
– Fă ce poți, cât poți. Apoi, oprește-te. Nu trebuie să onorezi toate invitațiile pe la rude sau în oraș, precum nu trebuie să bifezi toate tradițiile. Crăciunul este despre tihnă, nu e un maraton între gospodine;
– Fii voluntar la un centru pentru copii cu nevoi speciale sau la un azil de bătrâni. Simplul act de a face un bine dezinteresat, nu pentru că ai o “obligație”, îți poate face inima mai ușoară;
– Reconectează-te la natură. Dacă iarna nu a venit încă la tine, du-te tu în întâmpinarea ei. Fă îngerași în zăpadă și învață se te bucuri de clipa prezentă. Plus că, făcând mișcare, poți suplimenta numărul de sarmale din farfurie. Eu, cel puțin, așa mă gândesc să fac!
– Dacă nimic din toate astea nu dă rezultat, expediază copiii la bunici și bucură-te de trei săptămâni de libertate pe cele mai înalte cote ale egosimului! Pentru că de sărbători, totul este permis!
