Una dintre cele mai mari temeri legate de sarcina cu bebe 3 a fost aceea de a nu lua mult în greutate, așa cum s-a întâmplat în sarcina precedentă. Știam deja că bucuria și împlinirea pe care le simți când aduci un copil pe lume pot fi umbrite de kilograme în plus, care nu te lasă să savurezi din plin toate momentele și te fac să te simți, că nu mai ești tu, în pielea ta.
Nu doream să mai trec prin asta, așa că la sarcina cu bebe 3 am avut mult mai multă grijă la ceea ce am mâncat. Chiar și așa, am pus 20 kg. Acum, la patru luni de la naștere am reușit să scap de toate aceste 20 de kilograme, însă încă mă lupt cu 10 kg rămase restante din sarcina 2 trecută.
Satisfacția este imensă cu fiecare progres pe care îl fac, pentru că ușor-ușor scap de durerile de spate și hainele încep să îmi vină din nou. Bonus, nu mă mai feresc să fac poze cu familia, pentru că nu mă mai simt ca o gogoașă înfuriată.
Cum reușesc să slăbesc
Nu țin o dietă minune și nici nu petrec ore în șir la sală. Cu trei copiii, două fete de 10 și 3 ani și un bebe de câteva luni, nu am cum să dedic prea mult timp slăbitului. Continui însă regimul recomandat de medic în timpul sarcinii, care de fapt este un stil de viață echilibrat, compatibil și cu alăptarea. Acesta presupune trei mese principale pe zi, cu porții decente, și două gustări.
Am redus carbohidrații, am eliminat zahărul din alimentație aproape în totalitate, sarea am redus-o drastic și încerc să mă hidratez cât mai bine. Așadar, nimic nou sub soare, atât de simplu în teorie, dar totuși greu de pus în practică. Greu pentru că trebuie să mă abțin să nu mai ronțăi nimic între mesele pe care mi le propun. Greu pentru că trebuie să fiu mereu atentă ce pun în farfurie: legume, carne slabă, supe, ciorbe și lactate de tot felul.
Partea bună este că, ajutată de acest plan, reușesc să am energie pe tot parcursul zilei. De aceea am grijă să nu sar peste nicio gustare: un fruct sau un iaurt cu semințe mă ajută să-mi mențin glicemia la nivel optim și am energie suficientă până la următoarea masă principală.
Jurnalul alimentar mă ajută să nu mă abat de la plan
Ca să nu mă abat de la ceea ce mi-am propus, țin un jurnal în care notez în fiecare zi ce mănânc, la ce ore, câtă apă beau și câtă mișcare reușesc să fac. Acest carnețel mă ajută să mă mențin motivată și să monitorizez rezultatele. Îl țin ascuns pe masa din bucătărie, după coșul cu pâine, pentru că fetița noastră cea mică, Ana, deși are multe carnețele, fix pe al meu îl preferă. Cum îl găsește, desenează pe el cu o mare plăcere. Dar și așa, pătat, șifonat, scris cu zeci de culori, acest jurnal își face treaba. În timp ce mănânc, notez repede pe el ce și la ce oră. Chiar dacă nu-l verifică nimeni, doar ideea că voi scrie ce mănânc nu mă lasă să exagerez cu porțiile sau cu combinațiile alimentare.
Las cam trei-patru ore între mese și gustări pentru digestie. De exemplu, dacă iau micul dejun la ora 06.00 dimineața, pe la 09.00-10.00 este timpul pentru o gustare: acasă, în parc sau oriunde. Spre finalul acestui interval de 3-4 ore se întâmplă magia. Organismul începe să consume din rezervele acumulate, adică din surplusul de greutate. Abia atunci simt cum încep să mă lase bateriile și asta este bine, înseamnă că ceea ce fac este eficient, înseamnă că mi-am organizat bine mesele și nu am exagerat cu cantitățile.
Nu mi-ar plăcea vreodată să stau să cântăresc ceea ce pun în farfurie sau să calculez caloriile, pur și simplu nu mă văd făcând asta. Ceea ce fac, însă, este să pun de la început pe o farfurie medie ceea ce îmi propun să mănânc și să nu mai adaug suplimentar. Astfel, am mai mult control asupra porțiilor. Chiar dacă sunt zile în care mă mai abat de la planul meu, nu-i nimic. Reiau a doua zi, pentru că acesta este noul meu mod de viață, la care nu voi renunța prea curând.
Dacă sunt perioade mai stresante sau nopți de veghe pe lângă un copil răcit, consum mai multe fructe, biscuiți puțin dulci sau pâine integrală cu unt, care pentru mine reprezintă un boost de energie. Sincer nu mă aventurez la o ciocolată pentru că îmi pare rău de munca mea.
Nu uit starea pe care am avut-o când am renunțat complet la zahăr: aproape o săptămână m-am simțit fără vlagă, aveam furnicături pe mâini și brațe, de parcă o mie de furnici își făcuseră drum pe acolo. Mi se părea greu și să îmi prind părul sau să ridic mâinile să iau ceva de pe un raft din bucătărie. Aș fi dormit zi și noapte.
- CITEȘTE ȘI: De ce este atât de greu slăbitul după naştere
Dulcele nu lipsește din casă
Trebuie să recunosc faptul că mai mult de niște brioșe, clătite și din când în când câte o prăjitură Tiramisu, nu mă aventurez să fac dulciuri în casă. Pentru copii avem noroc cu bunicile ,că îi răsfață cu câte o prăjitură sau o plăcintă cum numai ele știu să facă. Alte dulciuri le cumpărăm, dar cu grijă la ceea ce conține eticheta și să fie potrivite vârstei. Nu mi-am propus să nu mă mai bucur niciodată de o brioșă cu ciocolată. Tocmai pentru că văd acest regim ca pe un stil de viață, și nu ca pe o dietă începută într-o zi de luni, din când în când îmi dau voie să mă bucur de un desert. Ba parcă câte un dulce mâncat rar este și mult mai bun. Nu văd niciun motiv să renunț total la aceste mici plăceri ale vieții.
Bucatele au gust și cu mai puțină sare, iar cu timpul te obișnuiești. Nu am eliminat sarea complet, dar am redus-o treptat, așa că toată familia s-a obișnuit cu asta. Deși este pe masă, rar simte cineva nevoia să o folosească.
Tips & Tricks
- Pe mine mă ajută să mă cântăresc în fiecare zi, sau cel mult la 2 zile. Greutatea poate oscila și de pe o zi pe alta și cântarul să arate cu plus, chiar dacă eu am mâncat corect și am făcut mișcare. Important este ca la final de săptămână cântarul să se mențină sau să arate cu minus.
- Notez și câtă apă beau. Mi-am propus 2 l pe zi. Dimineața pun pe birou o sticlă de 2 l și când trec pe lângă ea mai beau, fie că îmi este sau nu sete. Am citit undeva că atunci când îți este sete ești deja ușor deshidratat, așa că și treaba asta cu hidratarea se învață.
- În ceea ce privește mișcarea, aici e provocarea mea cea mai mare. Încerc să fiu activă în fiecare zi. Sport este mult spus, dar plimbări în pas mai vioi cu căruciorul prin parc sau o jumătate de oră de Pilates acasă pe covor cu Nicole (am găsit niște tutoriale pe Youtube), reușesc să bifez. Bineînțeles cu cei mici pe lângă mine, eventual în timp ce spun o poveste, printre jucării, ca să fie provocarea și mai mare. Să prind momentul ideal în care copiii dorm sau sunt preocupați de alte activități, când toata casa este curată, mâncarea făcută și să pot să fac exercițiile în liniște, ar însemna probabil să fac mișcare o dată pe lună. Așa că mă adaptez.
Timpul este cel mai prețios. Cum mă organizez eficient
Atât eu, cât și soțul meu avem însă satisfacția că reușim să bifăm ceea ce este cel mai important. Ne-am împăcat cu ideea că nu le putem face pe toate și nici nu ne propunem asta. Pe frigiderul din bucătăria noastră, printre câțiva magneți suvenir și poze cu noi, avem și calendarul lunii respective în care trecem tot: programări la stomatolog, petreceri pentru copii, orele de balet sau volei ale fetelor etc. Astfel eficientizăm timpul, drumurile pe care le avem de făcut și ne asigurăm că nu uităm nimic important.
Majoritatea cumpărăturilor o fac online. De la scutece pentru bebe, la mâncare. Am o listă prestabilită în aplicație cu produsele de care avem nevoie în casă în mod normal și astfel “piața” nu durează mai mult de 10-15 minute.
În bucătărie, mă salvează oala electrică sub presiune. Mă bucur așa mult că una dintre cumnatele mele a descoperit-o și a recomandat-o mamei, care mi-a recomandat-o mie și eu soacrei la rândul meu. Sunt convinsă că șirul recomandărilor nu se va opri aici. Chiar aș face și o campanie, că tot lucrez în domeniul marketingului: Nicio bucătărie fără o oală sub presiune! Atât de bună este. Este minunată și nu știu cum de nu am folosit-o mai demult, însă mai bine mai târziu decât niciodată. De ce este așa specială? Pentru că pot găti mai toate felurile de mâncare în aproximativ 40 minute. Selectez programul de gătire sub presiune și pot pleca de acasă sau pot să fur un pui de somn cu bebe. Când programul se termină, mâncarea așteaptă caldă până am timp de ea.
La fel de util este grilul electric. Mai mult, în serile în care fac paste sau pizza la cină, pentru mine pot pregăti rapid cu ajutorul lui, un grătar cu legume.
Merităm să fim cea mai bună versiune a noastră
Încă nu am ajuns la greutatea ideală, încă mă lupt cu o restanță de 10 kg de la sarcina a doua, însă acum că am un plan și aplic tot ce am văzut și testat că funcționează la mine. Sunt relaxată și motivată. Corpul se obișnuiește în timp cu porții mai mici, cu mâncare mai nesărată, cu pâine neagră și să aibă energie și fără zahăr.
Iar ca părinte… Doamne de câtă energie ai nevoie! Deși primim ajutor și din partea bunicilor, uneori și eu și soțul meu simțim că ni se termină pur și simplu bateriile, iar ei tot ar mai începe o tură de joacă. Chiar dacă suntem prinși zilnic într-un carusel de activități și de emoții: școală, balet, teste la mate, ne bucurăm că sunt veseli, sănătoși, cresc frumos și nu am schimba nimic din toate astea.
Viața de părinte nu este ușoară și este normal să punem copiii pe primul loc, însă nu trebuie să ne lăsăm nici pe noi pe ultimul. Dimpotrivă. Merităm să fim în cea mai bună formă, să tindem spre cea mai bună versiune a noastră pentru a ne putea bucura împreună din plin de viață. Personal, vreau să pot alerga după ei când se plimbă cu bicicleta, să-i port în brațe când obosesc, să ne întrecem la înot. Și cel mai important, vreau să fiu un exemplu cât mai bun pentru ei.
Sunt Carmen, mămica a 3 copii minunați: Andrada (10 ani), Ana (3 ani) și bebe Răzvănel. Alături de soțul meu, îi creștem cât mai frumos posibil: încercăm să mâncăm sănătos, să petrecem timp de calitate în familie, să evadăm în natură ori de câte ori avem ocazia, să reciclăm, să facem și ceva sport, pe scurt: să ne bucurăm din plin de familia noastră frumoasă. Urmăriți paginile mele de Facebook și Instagram și hai să facem schimb de idei!
