Orice proaspătă mamă are nişte spaime majore. Ca proaspătă mamă, am trecut prin nişte momente tare delicate, care mi-au dat palpitaţii. Nu doresc niciunui părinte să se confrunte cu aşa ceva!
Iată cele trei clipe de panică maximă trăite cu primul copil:
1.Când copilul a înghiţit o plantă cu potenţial otrăvitor
Prin 2006, în ajunul sărbătorilor de iarnă, primele petrecute ca proaspătă mamă, m-am apucat şi eu să pregătesc meniul festiv. Pe fetiţă am luat-o cu mine în bucătărie şi am pus-o pe masă, în coşuleţul ei. Mai o giugiuleala cu ea, mai o amestecare în crema pentru prăjituri şi o apăsare pe butonul de la robot, ne-am făcut de lucru şi toate au mers strună. Până când copilul a întins mâna către un ghiveci cu petunii din preajmă, a rupt o frunză mare pe care a molfăit-o şi înghiţit-o cât ai zice peşte. Panicată, am deschis repede calculatorul, să văd ce efect are petunia asupra corpului uman şi, când am văzut că e o plantă cu potenţial otrăvitor, m-au trecut toate transpiraţiile. Am pus mâna pe telefon, chit că era ajunul Crăciunului, şi am sunat disperată la pediatru.
– Alooo, bună seara, doamna doctor, am o urgenţă majoră! Copilul a înghiţit o frunză de petunie şi am înţeles de pe net că e otravitoaaaaare!
– Staţi, să nu ne panicăm, spuneţi-mi când a înghiţit-o, cât de mare era frunza, unde sunteţi acum…
– Acum, acum a înghiţit-o, era o frunză maaaare, vaaai, şi copilul de-abia a început diversificarea, dacă se intoxică de la petunia astaaa sau e alergic… ooo… staţi! Am găsit frunza…e lângă coşuleţ…mii de scuze…
– ???
Serios acum, despre plantele toxice pentru copii puteți citi mai multe aici: 14 plante de apartament periculoase pentru copii
2. …şi o factură de telefon
La foarte scurt timp după incidentul cu planta, copilul nostru şi-a demonstrat înclinaţia către îngurgitat lucruri necomestibile şi a mâncat o bucată mare dintr-o factură de telefon. Trec peste unde, când, cum şi sar direct la apelul către pediatru.
– Bună ziua şi iertare că vă sun, iar a înghiţit asta mică ceva periculos!
– Bună ziua, sunteţi sigură, de data asta? Tot despre o plantă e vorba?
– A, nu, nu e plantă, e mai grav, e o factură de telefon!
– ….
– Ştiţi, am prins-o cu factura în mâna, mă rog, ce-a mai rămas din ea şi sunt destul de îngrijorată!
– Staţi liniştită, hârtia se va elimina, nu e chiar aşa de grav, urmăriţi să n-o doară burtă.
– Dar nu hârtia mă sperie, ci literele de pe ea!! am replicat eu, cu un ton alarmist.
– Poftim??
– Păi am impresia că sunt de plumb, cum erau odinioară, şi asta nu periculos???
– ???
3. Când n-am mai găsit copilul
Asta rămâne în continuare una dintre cele mai mari spaime ale mele. Copilul, acelaşi copil de mai sus, era plin de frenezie din pricină că a doua zi era botezul surorii sale, iar casa era plină de musafiri şi de zarvă. Toată ziua s-a agitat şi jucat cu verişoarele ei, a decorat casa şi a pregătit prăjituri cu bunicile sale, fiind entuziasmată la maxim de toate. Seara, când agitaţia s-a mai domolit şi ne-am înşirat şi noi la un pahar de vin şi altul de vorbă, am constatat cu stupoare că pufoşenia nostra de fetiţă nu era nicăieri. În camera ei nu era, nici pe hol sau baie, şi nici măcar în bucătărie. Teribil de speriaţi, am început să o căutăm în curte, alertând şi vecinii, umblând ca detectivii cu lanterne, doar-doar dăm de copil. După 10 minute de căutări febrile, am intrat în casă cu gândul să sunăm la poliţie, iar când degetele formau numărul de urgenţă, am auzit un sforăit gros venind din spatele unui fotoliu. Copiliţa noastră dormea fix acolo, în fund, cu o pălărie de plajă pe cap şi murdară pe la gură de ciocolată, fiind, aşa cum s-ar spune, lemn. Nu vreţi să ştiţi ce uşurare am simţit când am zărit-o! 🙂
Voi prin ce spaime de proaspătă mamă aţi trecut?
Despre viața de părinte și împăcarea cu frica puteți citi mai multe aici: Frica este nelipsită din viața de părinte. Iată cum o poți accepta și gestiona!
Și dă-ne un like pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a fi la curent cu ce scriem, publicăm și discutăm!
