De unde găsesc aceste mame singure cu copii puterea de a merge mai departe, zi după zi? Unele dintre voi vă veți recunoaşte în textul de mai jos, altele veți înțelege mai bine ce simt unele mame singure cu copii care nu au cu cine să împartă nici tristețea, nici bucuria.
Acum tot ce ai clădit în timp este fărâmiţe şi nu poţi face nimic altceva decât să recunoşti că eşti la pământ. Plângi cât încape, rupi pozele de nuntă, spargi câteva farfurii şi mai plângi puţin.
S-a rupt o relaţie şi, odată cu ea, s-au pierdut ani de investiţii. Au fost clipe frumoase şi clipe mai puţin fericite, certuri şi discuţii, apoi împăcări şi pasiune, foc, entuziasm că sunteţi împreună.
Orice ar fi fost, primul pas pe care trebuie să îl faci este să te ridici, să îţi ştergi lacrimile şi să te aduni. Află cine te poate ajuta, de unde va veni sprijinul tău, care sunt paşii pe care să îi parcurgi pentru ca viaţa profesională să meargă strună şi, astfel, şi viaţa personală să devină un succes concret. Căci aşa se fac toate în viaţă, treptat, pas cu pas, încetul cu încetul, cu răbdare şi mult calm, cu raţiune şi cu recunoştinţă eternă că tu şi copilul sunteţi sănătoşi.
Mame singure cu copii – Știai că vei deveni din ce în ce mai puternică?
Şi, evident, o să mai plângi din când în când, dar nu des. Aceasta este vestea cea mai bună pe care ţi-o pot da astăzi. Vei plânge când îţi vei duce copilul în parc şi va striga după un bărbat „tati”. Îi vei spune că nu el este tati, însă el nu ştie bine cine este tati, aşa că îl strigă pe orice bărbat aşa. E dezamăgit că iar nu l-a nimerit. Tu urli în tine de durere că acel bărbat nu se supără şi chiar acceptă să îţi ţină fetiţa în braţe. Se joacă aşa de frumos şi nici măcar nu ştie cum o cheamă…
Şi o să mai plângi când o să te întorci de la piaţă, cu fetiţa ta de mână şi în cealaltă mână cu patru sacoşe pline de alimente. Ce bine ar fi dacă ai avea două mâini puternice care să le ducă… Ce bine ar fi dacă ai putea să îţi ţii copilul în braţe, fiindcă plânge că îl dor picioruşele.
Şi vei plânge mai mult ca sigur la serbări, când puştoaica ta va fi formidabilă, însă doar tu o admiri. Te ridici de pe scaun şi aplauzi zgomotos, parcă pentru doi…
Dar să nu crezi că vei deveni o plângăcioasă. Cu fiecare lacrimă, vei deveni mai puternică. Fiecare astfel de plâns îţi va prinde mai bine decât îţi imaginezi acum. Vei creşte asemenea unui pomişor sub o ploaie rece. Şi va fi rece, îţi garantez. Nu te va ţine nimeni de mână să te îmbărbăteze. Poate doar zâmbetul fetiţei tale, când îţi spune că eşti cea mai bună mamă din lume. Acum ştii că eşti pe drumul cel bun şi că ai puterea să înfrunţi orice plâns, oricât de greu pare.
Să aveţi curaj să plângeţi şi să creşteţi!
Ești mamă singură (sau ai o prietenă care e mamă singură și vrei să-i faci un cadou) citește ”Dacă eu am reușit, poți și tu”, de Laura Vanderkam și ”Când părinții se despart”, de Penelope Leach.
