„24 de avorturi ilegale a făcut bunica în comunism. Aveam 12 ani când mi-a povestit prima oară, dar n-am mai uitat niciodată…“

Femeia care ne-a trimis această poveste este azi mamă. Ea a ținut să ne spună povestea avorturilor bunicii ei din perioada decretului comunist care interzicea întreruperile de sarcină. Dar și traumele pe care încă le simte amintindu-și de acele povești groaznice.

Laura Udrea, redactor

    O nepoată povestește pentru Totul despre mame experiența celor 24 de avorturi ilegale făcute de bunica ei acasă, în comunism. Fata, astăzi mamă la rândul ei, spune „mă chinuia și pe mine când îmi povestea, se chinuia și ea, povestindu-mi.“ Originea acestor tragedii este un decret dat de Nicolae Ceaușescu care interzicea orice metodă de contracepție, cât și avorturile.

    Mai exact, decretul 770 din 1966 le interzicea femeilor să facă avort sau să folosească contraceptive. În acest fel, urma să crească rata natalității în toată țara și Nicolae Ceaușescu să fie liderul unui număr cât mai mare de oameni.

    Condițiile de viață erau precare, nu mai exista hrană suficientă în magazine și nici căldură sau electricitate în case decât cu program. Mulți copii erau abandonați la naștere și au ajuns în instituții în care condițiile de viață erau la fel de proaste: electricitatea și căldura erau sporadice, mâncarea se oferea pe bază de rații, iar copiii se îmbolnăveau frecvent. În plus, orfelinatele deveniseră supraaglomerate. Erau pur și simplu prea mulți.

    Numeroase femei alegeau avortul pentru ca ai lor copii să nu ajungă în astfel de instituții. Iar poveștile acestor femei sunt impresionante. Le-am auzit de la mamele si bunicile noastre. O cititoare Totul despre mame își amintește că a început să afle despre acest subiect de la bunica ei, pe când avea doar 12 ani.

    În mintea copilei, o sarcină devenise ceva de care trebuia să se ferească toată viața.

    „Îmi amintesc cum bunica începuse să-mi povestească la un moment dat despre avorturile ilegale făcute de ea acasă, pe vremea lui Ceaușescu. 24 la număr. Nu știu câte avorturi au fost făcute înaintea primului copil, între primul și al doilea sau după al doilea, care a fost și ultimul copil păstrat, dar cert este că au fost multe.

    Avorturi erau făcute de femei de etnie rromă, femei bătrâne, femeie care nu aveau nicio treabă cu medicina. Avorturi făcute prin odăile caselor, în frig, cu tot felul de ustensile improvizate. Era singura soluție la acea vreme pentru ea și nu era singura în situația aceea. Cum metode contraceptive nu existau, fiecare se descurca așa cum putea și pe unde putea”, povestește femeia.

    „24 am dat afară… cine să-i fi crescut?!“

    Avea 12 ani când a auzit prima oară poveștile avorturilor ilegale de la bunica ea, dar n-a uitat niciodată detaliile despre poveștile avorturilor făcute acasă, în comunism.

    „N-am uitat nici acum de lingurile polizate pentru a transforma unul dintre capete în vârf de săgeată – «ca să râcâie înăuntru, să scoată tot». Mă chinuia și pe mine când îmi povestea, se chinuia și ea, mereu și mereu, povestindu-mi. Îmi spunea tot timpul «să nu vii cu burta la gura acasă, să trebuiască să treci prin ce am trecut eu, că 24 am dat afară… Cine să-i fi crescut…?!»

    Eram parcă pusă la zid și speriată de gândul că aș putea să ajung în situația ei… Iar în mintea mea, de copilă la doar 12 ani, se înfiripase o teamă cumplită că aș putea rămâne gravidă și dacă merg pe stradă. Mă uitam la ea cu ochii mari de spaimă când începea să-mi povestească. Cuvintele ei și expresiile feței mi s-au întipărit adânc în minte, bântuindu-mi nopțile și zilele”.

    Mult au mai avut de suferit femeile pe vremea aceea… Din păcate, multe mureau. Lăsau în urmă copii orfani care erau împărțiți în familie sau erau preluați de stat și ajungeau în orfelinate. Mureau otrăvite după ce încercau să avorteze cu ceaiuri de cozi de mușcată sau frunze de leandru. „Îmi povestise odată de o vecină care murise otrăvită după ce băuse ceai de cozi de mușcată. Trei copii rămaseră orfani. «Toată pielea ei se făcuse neagră și uscată, ca o foaie de hârtie arsă. N-am să uit toată viața cum arăta…», îmi povestea. Și nici eu n-am mai uitat imaginea asta.

    „La ultimul avort a făcut septicemie și pușcărie“

    Ultimul avort făcut acasă e bunica a fost și cel mai periculos dintre toate. „Sarcina era prea mare, avea aproximativ 4 luni. Apelase la o prietenă să o ajute să scape de ea. «Deasupra unui lighean, la ea acasă», mi-a zis. «A băgat mâna în mine și l-a tras.»

    Dar pentru că prietena nu avea, bineînțeles, nicio pregătire medicală pentru așa ceva, bunica a făcut septicemie. «Rămăsese casa copilului înăuntru și m-am dus iar la ea, ca să o scoată», adică placenta nu-i fusese scoasă de prima dată și se infectase.

    Nu a mai putut rămâne acasă, a trebuit să ajungă de urgență la spital. Avea nevoie de un doctor ca să scape de data aceasta. Nu știu cât de exacte sunt amintirile mele, dar legat de acest ultim avort al bunicii mele îmi amintesc că mi-a povestit că a și ajuns în închisoare pentru o scurtă perioadă. Probabil luase totul asupra ei, spusese că-și făcuse singură, acasă, avortul.

    E trist cum mame, fiice, surori au trecut prin așa ceva din cauza unei legi bolnave. E și mai trist că multe dintre ele au murit făcând asta…”

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa