6 lucruri neplăcute pentru mame

Delia Grigoroiu
6 lucruri pe care mamele le detesta / Totul despre mame

Urăsc baia copiilor!

De când sunt mamă, am constatat că au existat diferite etape din viaţa mea în care m-a enervat la maxim o anumită chestie făcută de copii sau care se derula în jurul lor. Oboseala, hormonii sau vreo indispoziţie de moment mă transformau în acele momente într-o mamă rea, care jongla cu mii de treburi şi căreia îi mai lipsea un păr vâlvoi de vrăjitoare, ca să fie tabloul complet. Pe măsură ce au trecut lunile şi anii, aceste etape s-au estompat sau chiar au dispărut, urmând să fie înlocuite, din nefericire, de altele şi altele şi lăsând la iveală, ciclic, mama cu părul vâlvoi. Acum sunt în perioada în care mă irită nespus momentul îmbăierii odraslelor, deoarece mi se pare că ţine o eternitate. Pe lângă faptul că e foarte distractiv pentru copii să petreacă foarte mult timp în cadă, trebuie să am mare grijă să îi ung cu tot felul de şampoane şi balsamuri pe păr, să-i cremuiesc şi să le respect tabieturile, iar, la final, să spăl cu maximă meticulozitate, cu o periuţă uzată de dinţi, toate jucăriile care i-au acompaniat la sacrul ritual al băii. Iar eu? 5 minute de duş şi gata, fără vreo pomadă deosebită, musai cu spectatori în baie şi, de foarte multe ori, pe întuneric, pentru că, nu-i aşa, ce poate fi mai romantic decât o baie cu lumina stinsă? (Anca, mamă de trei fetițe)

Urăsc să mă joc ca băieții!

Mereu m-am văzut mamă de băiat, ori din cauza firii mele mai băiețoase, ori pentru că sunt foarte multe fete în familia mea, cert e ca mi-am dorit ca primul copil să fie băiat. Am avut noroc să mi se îndeplinească dorința, și iată-mă ținând la piept boțul cu testosteron. Cam după primii trei ani ai copilului, când a început să își impună mai ferm dorințele, până în prezent, la vârsta școlară, am început să mă întreb dacă am fost într-adevăr pregătită pentru tot ceea ce înseamnă joacă și distracție băiețească. Prea târziu să mă dezic, deși am ajuns la concluzia dureroasă că nu! Nu știu și nici nu-mi place să mă jos ca băieții, recunosc! Nu îmi place să brum-brum cu mașinuțele pe covor, nu-mi place nici să le desenez, nu-mi place să fac trânte, nu-mi place să scormonesc prin pământ după râme, nu-mi place să fac expediții cu gândaci dintr-o parte în alta a curții. Pentru toate acestea ar trebui să existe doar tatăl, eu nu mă pricep, nu știu și nici nu vreau să îmi depășesc condiția. Ca un băiat adevărat ce e, vă dați seama, nu e așa de simplu să îl atrag spre jocuri mai casnice, cum ar fi să facem brioșe, să ordonăm lucruri după formă sau culori sau jocuri cu cifre și litere. Dacă nu există roți și un pic de adrenalină, toate astea n-au niciun farmec. M-am resemnat, am vrut băiat, înghit cu noduri tot ce a venit în pachet cu el. (Claudia, mama unui băiețel de 7 ani)

Urăsc să gătesc cu copilul pe cap

Eu urăsc cel mare tare când trebuie să gătesc cu M. acasă. Nu am loc de el. Face lucruri bune. Adică eu fac ciorbă cu legumele tăiate de el, așa bucăți mari, cum or fi (îmi place mereu să cred că dacă le taie el, va mânca și ciorbă), dar mă enervează că nu e rapid, și eu le vreau repede. Plus că e și foarte tipicar: vrea un anumit tocător, vrea un anumit castron în care să pună legumele, de-aia mă și enervează. Aaaa, și mai detest să fac plăcintă cu mere cu el. Pentru că îmi mănâncă din compoziție. Dar mănâncă, nu se încurcă! Așa că oricât de multe mere aș căli eu, tot nu e de ajuns pentru toată plăcintă. Am încercat și să-i fac separat, mere călite cu scorțișoară – nici nu s-a atins de ele). (Laura, mama de băiat de 4 ani)

Și ca lucruri neplăcute pentru mame să nu devină un chin pentru copii citește și Parenting cu iubire – Descoperă-ți instinctul de părinte

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa