Dacă copiii ar fi statul, mama ar fi președintele, iar tatăl prim-ministrul!
Rolul tatălui în familie se schimbă de la epocă la epocă. Dacă acum o sută de ani soția stătea acasă și principala ei preocupare era să crească copiii și să gospodărească, fiind în același timp o soție perfectă și nederanjându-l prea mult pe soț cu preocupările ei mărunte, de-a lungul deceniilor rolurile au început să se echilibreze.
Da, arunc o privire în jur și văd tați foarte implicați, și în relația de cuplu, și în cea parentală, asumându-și rolul cu bucurie autentică.
Rolurile s-au echilibrat atât de bine, încât se emit tot felul de ipoteze recente conform cărora în aceste vremuri femeia a recuperat puterea, la nivel intelectual și profesional, iar bărbatul emoția, devenind mai stăpân pe sentimentele sale, permițându-și sensibilități și vulnerabilități care în alte veacuri ar fi fost blamate. Tind să cred teoria aceasta și nu mi se pare nimic deplasat, dimpotrivă!
Iată câteva exemple:
Rolul tatălui în familie – Tatăl zilelor noastre chiar există!
Am foarte mulți colegi de sex masculin și mă trezesc deseori în echipe cu trei-patru bărbați tineri care vorbesc despre gluten, gătit, pediatru, mașini de familie, grădini de zarzavat. Am descoperit că tinerilor tați le place să se mândrească cu pozele bebelușilor captate cu telefonul mobil, să îmi povestească cum a născut soția, cum și cât a alăptat, cum le merge celor mici la grădiniță sau să ne împărtășim experiențe de zi cu zi referitoare la somn, alimentație, viața școlară. Nu le place să li se schimbe brusc programul, să apară lucruri neprevăzute care să-i îndepărteze de casă și să-i abată de la ordinea lor familială. Cu tot spiritul nostalgiilor, am văzut destui tați (și mame, dar aici vorbim despre ei) care refuză delegațiile în afara orașului, doar pentru că își doresc să fie serile acasă.
Rolul tatălui în familie – Tați care fac deserturi?
Merg în parc sau pe la tot felul de activități cu copilul și văd tați care își poartă copiii în accesorii moderne de purtat, îi țin în brațe, îi mângâie, îi dezmiardă. Și ce imagine e mai frumoasă decât un tată care se joacă cu bebelușul, printre hohote de râs cristalin?
Mă uit la tații colegilor de clasă ai fiului meu cum se oferă voluntari la curățenie sau la alte activități practice, care ar fi fost nedemne pentru un mascul acum treizeci de ani. Cunosc tipi care se pricep mai bine la preparat deserturi pentru copiii lor, în schimb ele repară prize sau desfac computerul. Nu e nimic anormal în asta, mi se pare foarte util și optim ca fiecare să participe la bunăstarea cuplului. Am prieteni care își stabilesc la începutul săptămânii o listă de priorități, urmând ca fiecare să taie de pe listă lucrul care îi vine la îndemână să-l realizeze.
De exemplu: „Azi îl duc eu pe cel mic la înot, că ies mai repede de la serviciu. Bine atunci, trec eu pe la pet-shop să iau curea antipurici pentru cățel, că am unul în drum.” Cam așa se fac lucrurile într-o familie normală, și din fericire, cam așa sunt toate din jurul meu.
Rolul tatălui în familie – Tatăl zilelor noastre e cool
Tatăl zilelor noastre nu se văicărește că trebuie să rămână cîteva zile acasă singur cu copilul, nici nu face o dramă că trebuie să schimbe un scutec, nici nu se înfurie că își calcă singur cămașa. El participă activ la creșterea copilului, se informează, citește articole și cărți, merge la conferințe de parenting și pune întrebări. Nu e ușor, dar acceptă când greșește, vrea să îi ofere copilului o viață sănătoasă, vrea să fie iubit de el și admirat, vrea să-i transmită inspirație și motivație.
Și, așa cum scriu și în subtitlu, mama este pe un plan diferit doar pentru că poartă sarcina, naște și hrănește puiul, însă fără tată ea nu ar fi un întreg și nu ar lua cele mai bune decizii. Și trebuie să recunosc, suntem niște mame grozave, doar pentru că îi avem pe ei.
