Depresia postpartum la tați este la fel de frecventă ca cea la mame. Da, în general, mamele sunt cele care se ocupă de îngrijirea nou -născutului în primele luni și chiar ani de viață. Uneori însă lucrurile stau diferit.
Când tata stă acasă cu copiii
Are un somn întrerupt, la cel mai mic scâncet al celui mic, se trezește să îl verifice, mai ales că dorm în aceeași camera. Apoi, dimineața devreme pregătește micul dejun pentru băiatul cel mare. Peste zi face o parte dintre cumpărături, gătește, face ordine prin casă, iese la plimbare cu cel mic și îl supraveghează la lecții pe cel mare. Încearcă din greu să găsească timp și pentru nevoile celui mare și, destul de rar, pentru relația de cuplu.
Timp pentru sine nu a mai avut demult. Pare că timpul se scurge prea repede și parcă mereu sunt altele mai importante de făcut. Cu prietenii nici nu a mai apucat să iasă de când s-a născut cel mic. Fiind în concediu de îngrijire a copilului, de câteva luni, nici cu colegii de la birou nu a mai discutat. Câteva mesaje, câteva telefoane, din când în când, și cam la asta se reduce interacțiunea socială.
Prin parc reușește să mai discute cu vreun părinte, dar și atunci îi este mai greu. Pare o parte din povestea trăită de mame cel puțin o dată în viață. Este însă povestea lui V, tată a doi copii, cel mic având 7 luni. Este într-o oarecare măsură și povestea lui G. Și el tată de doi. Și a lui D, tată de pui blond. Trei bărbați pe care i-am întâlnit în decurs a patru luni și care au în comun simptome ale depresiei postpartum. Întâlnirea cu ei, în cabinet, m-a făcut să scriu aceste rânduri.
Depresia postpartum la tați – provocări pentru ambii părinți
Ambii părinți au nevoie să se adapteze la o serie de noi roluri si sarcini solicitante în perioada postpartum. Asemeni experiențelor mamelor, și tații trec prin schimbări semnificative în viață. Schimbările fizice, emoționale, comportamente și sociale sunt asociate cu sentimentele de tristețe, anxietate, agitație, iritabilitate, oboseală sau lipsa de energie, sentimente de vinovăție, inutilitate, diminuarea capacității de gândire sau concentrare, indecizie, tulburări de somn, posibil ideație suicidară.
Acestea cauzează suferință și debutează în primele 4 săptămâni după naștere și sunt diagnosticate ca fiind depresie postpartum (postnatală). Aceasta apare atât la mame, cât și la tați și interferează cu capacitatea părintelui de a avea grijă de el însuși, dar și de copil, afectând funcționarea zilnică a părintelui, a modul în care acesta îngrijește și interacționează cu copilul, dar și a relației de cuplu.
Factori de risc pentru depresia postpartum la tați
Printre factorii de risc pentru depresia postpartum la tați sunt:
- sarcină nedorită/ neintenționată;
- conflicte maritale;
- comorbiditate cu depresia maternal prenatală (și mama are depresie postnatală);
- istoric depresiv;
- șomaj;
- hormoni de stres – nivel mare de cortizol, nivel scăzut de oxitocină, valori extreme (+/) de testosteron;
- stres parental și probleme de sănătate;
- prematuritate sau greutate mică la naștere a copilului.
Efecte ale depresiei postpartum la tați
Conform raportului prezentat de Organizația Mondială a Sănătății în 2017, referitor la depresie și alte boli mintale comune, la nivel global peste 300 de milioane de persoane au fost diagnosticate ca suferind de depresie, adică echivalentul a 4.4% din populația globului.
Dintre acestea aproximativ 932.000 de persoane au fost diagnosticate în România (5% din totalul populației). În România, tații care suferă de depresie postpartum ajung însă mult mai greu la un specialist, în cele mai multe cazuri pentru că mamele sunt principalii îngrijitori, dar și din cauza necunoașterii faptului că și bărbații sunt afectați. La asta se adaugă faptul că principalele simptome resimțite sunt iritabilitatea și furia, nu dispoziția depresivă.
Conform unei metaanalize din 2019 (Field, 2019), rata depresiei printre tații neangajați este de 10 ori mai mare decât în cazul celor cu loc de muncă stabil. Ea atinge o rată de prevalență maximă de 28% pentru tații cu copii între 4-8 luni.
Depresia postpartum la tați afectează întreaga familie
Depresia postpartum la tați are efecte asupra relațiilor de familie, de cuplu și asupra copilului. Acestea pot varia de la simptome depresive pentru tată, relații discordante în familie, stil parental nesănătos, probleme de dezvoltare ale copilului manifestate de la perioada sugară și continuând până la adolescență. Aceste efecte negative (Field, 2019) pot fi la:
- la părinți: relații disfuncționale, relații negative cu partenerul și cu copiii, stil parental negativ;
- la sugari: diminuarea perioadei de alăptare, somn precar sau haotic, iritabilitate crescută și hiperactivitate, interacțiuni dificile tată – copil, întârzieri în dezvoltare;
- preșcolari: depresie, probleme comportamentale, probleme de atenție, lipsa afectelor pozitive;
- școlari: probleme comportamentale, emoționale și sociale, reactivitate la cortizol (hormone de stres), simptome depresive;
- adolescenți: simptome asociate depresiei și anxietății
Prevenția depresiei postpartum la tați
Cum? Prin:
- suportul partenerului și familiei
Cel mai eficient suport vine de la partenerul de cuplu, deoarece depresia postpartum la tați este corelată cu sănătatea mintală a mamei și cu relația acesteia cu tatăl. Mai multă încurajare din partea mamei și discuții active în cuplu despre roluri si pregătirea pentru viitorul copil, pot încuraja implicarea tatălui în creșterea și îngrijirea copilului. Ele pot ușura stresul resimțit de tată în adaptarea acestuia la noul rol.
Suportul și implicarea reciprocă sunt foarte importante pentru ambii părinți, reducând sentimentele de izolare ale tatălui din relația mama – copil. Mai mult, susținerea din partea celorlalți membri ai familiei și recunoașterea și înțelegerea dificultăților pe care le întâmpină și tații pot avea un efect pozitiv asupra acestora.
- programele educaționale și de psihoeducație care îi ajută pe tați să-și înțeleagă rolurile așteptate. În plus, deoarece anxietatea și starea de spirit depresivă ar putea începe în timpul sarcinii, intervenția și pregătirea anterioară pentru ambii părinți ar fi mai eficientă înainte ca simptomele să devină grave.
- sprijinul din partea societății: programe și politici sociale (concediu paternal, concediu de creștere copil, indemnizații). Studiile au arătat beneficiile concediului paternal asupra copilului. Un concediu paternal mai lung este asociat cu o atitudine mai pozitivă a copilului față de părinți, iar concediul paternal mai scurt este asociat cu o calitate scăzută a îngrijirii copilului și o mai mică adaptare a tatălui la locul de muncă.
Și totuși…tații au rolul lor în viața copiilor
Este destul de comun ca noii tați să se confrunte cu lipsa de înțelegere și lipsa unei rețele de sprijin. Tradițional, tații au fost recunoscuți în mare parte doar ca furnizori de sprijin pentru partenerii lor. Creșterea recentă a implicării ambilor părinți în îngrijirea copiiilor a condus la un sprijin corespunzător din partea societății, care, astfel, recunoaște și încurajează rolul activ al tatălui. Consecința este chiar diminuarea stresului în perioada postpartum timpurie.
Încurajarea taților să solicite ajutor de la profesioniștii din domeniul sănătății – de la evaluări complete medicale, psihiatrice, la ședințe de psihoterapiei, grup de suport sau tratament medicamentos (antidepresive), după caz – ar putea îmbunătăți semnificativ sănătatea familiei.
Dacă vrei să afli mai multe despre Pierderea și regăsirea vitalității în depresie: o abordare AT relațională, te invit la Conferința ARAT 2019, la worshopul susținut de Cristina Petrescu.
