Depresia postpartum afectează întreaga familie. Ce pot face tații?

TOTUL DESPRE MAME

    Rolul tatăului în depresia postpartum este cât se poate de important.

    Fii conştient de faptul că mulţi dintre factorii de stres sau problemele pe care le percepi în timpul perioadei de depresie postpartum (DPP) ar putea să nu fie indicatori ai relaţiei voastre. Mai degrabă, sunt consecinţe ale bolii.

    Mămica suferindă ar putea crede doar că simte nişte lucruri şi să spună nişte cuvinte care de fapt nu contează. Acestea ar putea fi simptome ale bolii și modul în care ea se simte la momentul respectiv. Orice ar spune, gândeşte-te că vorbeşte depresia postpartum din ea şi încearcă să nu iei nimic personal.

    Despre depresia postpartum vorbește cu multă căldură Robin Grille în cartea sa Parenting cu iubire – Descoperă-ți instinctele de părinte

    Nu lua simptomele depresiei postpartum personal

    S-ar putea sa fii foarte îngrijorat sau preocupat de starea partenerei sau capacitatea ei de a avea grijă de copil. Această experienţă ar putea fi primul tău contact cu o boală psihică. E posibil să nici nu fi auzit de DPN înainte, şi să îţi fie greu să îţi laşi partenera acasă pentru a merge la muncă.

    O femeie cu DPP ar putea pierde interesul pentru sex cu partenerul ei. Încearcă să nu iei personal acest amănunt. S-ar putea simţi complexată de cum arată şi să înceapă să aibă probleme de intimitate. Alţi factori, cum ar fi recuperarea ei după naştere, efectul medicamentelor asupra libidoului, şi teama ei de o sarcină ulterioară ar putea fi, de asemenea, problematici.

    3 modalităţi de a-ţi ajuta partenera

    Uneori poate fi foarte dificil să ştii cum să îţi ajuţi partenera. Ai putea simţi că tot ce spui sau faci nu o ajută să se simtă mai bine şi că tot ce faci nu îi este de niciun folos.

    Despre depresia postpartum vorbește cu multă căldură Robin Grille în cartea sa Parenting cu iubire – Descoperă-ți instinctele de părinte

    Oferirea de ajutor pentru tratamentul depresiei postpartum

    • Asigură-te că partenera ta a apelat la o evaluare medicală adecvată şi că este sub monitorizare profesionistă. De asemenea, asigură-te că are mereu pe cineva în preajma cu care să stea de vorbă, de la consilieri de profesie, până la prieteni şi familie. Pe cât posibil, încearcă să mergi cu ea la programările medicale şi fii implicat activ în tratamentul ei. În cele din urmă deciziile cu privire la îngrijirea ei vor fi al ei, dar puteţi discuta în continuare de opţiuni şi să îi dai sfaturi. Decideţi împreună asupra celui mai bun tratament.
    • Să nu îţi fie teamă să ceri informaţii exacte medicului despre DPN şi tratament. Obţinerea de informaţii despre DPN este importantă pentru a înţelege unele dintre simptomele bolii. Te va ajuta, de asemenea, să conştientizezi cea mai bună metodă de susţinere a partenerei tale. S-ar putea ivi momente când vei pune la îndoială valabilitatea bolii. Fii convins că DPP şi simptomele sale sunt foarte reale pentru partenera ta. Cu tratament adecvat, problema poate fi rezolvată.
    • Medicamentele pot fi motive de îngrijorare pentru mulţi oameni. Ai putea dori să afli mai multe despre medicaţie şi cum trebuie administrată. Discută cu doctorul, farmacistul şi call center-urile specializate. Încearcă să fii cât mai empatic dacă se va necesita un tratament medicamentos. Încurajează-ţi partenera sa îl urmeze până când doctorul îi va spune să se oprească. Este foarte important pentru recuperarea ei.

    Oferirea de sprijin emoţional

    • Nu-ţi fă griji dacă nu ştii ce să spui. Este o perioadă dificilă pentru amândoi. Vei învăţa pe parcurs care este cea mai bună metodă de a rezolva problemele. Încearcă să fii cât mai încurajator şi răbdător. Ar putea chiar funcţiona mai bine decât sfatul sau logica, pe care, surprinzător sau nu, partenera le-ar putea interpreta greşit. Ar putea să o facă să se simtă incompetentă.
    • Încearcă să îi validezi experienţele sau grijile, să înţelegi că pentru ea sunt foarte reale. Acesta este cazul, chiar dacă crezi că preocupările sale nu sunt justificate. Încurajeaz-o să îşi exprime sentimetele şi să nu şi le închidă în ea. Pregateste-te să o asculţi, chiar dacă e posibil să auzi aceleaşi lucruri de zeci de ori. Ţine minte că ea s-ar putea să nu aibă nevoie de tine ca să repari nişte lucruri sau să îi oferi soluţii; ar putea vrea doar să asculţi şi să ştie că eşti lângă ea.
    • Încearcă să nu te descurajezi dacă partenera ta va părea retrasă şi nu vei putea să obţii niciun răspuns de la ea. Va veni o vreme când va reuşi din nou să comunice şi îţi va mulţumi pentru sprijinul oferit.
    • Încurajează-i şi sprijină-i reuşitele, chiar şi cele mici. Dacă ştie că eşti aprobator vizavi de orice îi reuşeşte şi că vei contribui de fiecare dată când poţi, ar putea fi un aport enorm pentru ea.
    • Încearcă să nu îi spui că e leneşă dacă treburile prin casă nu sunt făcute iar ea se odihneşte. S-ar putea simţi epuizată, simptom des întâlnit în cazul depresiei postnatale. Restul poate aştepta.
    • Reasigur-o în mod constant de relaţia cu copilul. Ar putea fi momente în care va simţi că nu e în stare să aibă grijă de copil şi că tu sau alte rude ar trebui să preluaţi rolul. Spune-i tot timpul ca ea este şi va rămâne mama micuţului. Va veni şi ziua în care va putea fi capabilă să aibă grijă de copil şi singură.
    • Evită să iei decizii majore în perioada în care partenera ta suferă de depresie postnatală (cum ar fi, spre exemplu, să cumperi o casă). Dacă se poate, aşteaptă până îşi revine. Vei descoperi că multe din problemele pe care le vedeai între voi se vor rezolva pe măsură ce partenera îşi revine.
    • Îţi va fi spus că DPP este temporară, dar ea s-ar putea să simtă că nu va mai pleca niciodată. Ar ajuta să o asiguri cu ceva de genul „Înţeleg că nu te simţi foarte bine acum, dar doctorul crede că îţi vei reveni la cum erai înainte”. Ar putea fi mult mai potrivit decât „Nu-ţi face griji. Îţi vei reveni.”
    • De asemenea, asigură-ţi partenera că îi eşti alături. Una din temerile ei este aceea că te vei satura de ea şi boala ei şi că vei vrea să pleci.
    • Convinge-o că nu e nicio problemă dacă momentan nu vrea să faceţi sex. Atingerile şi mângâierile ar putea fi mult mai comfortabile în acest punct. Este important ca amândoi să comunicaţi ceea ce vreţi şi ce simţiţi. Dacă sexul continuă să fie o problemă, poate cel mai bine ar fi să discutaţi cu medicul vostru.

    Oferirea de sprijin practic

    • Ajută la treburile casnice cât de mult poţi. E posibil să îţi fie foarte greu, mai ales dacă lucrezi peste program, dar partenera ta va avea de câştigat din orice implicare a ta. Indentifică lucrurile care trebuie făcute şi fă-le parte din rutina ta zilnică, cum ar fi, spre exemplu, baia copilului.
    • Dacă membrii familiei se oferă să ajute, acceptă. Nu e nimic greşit în a-i lăsa şi pe ceilalţi să te ajute la curăţenie sau la cumpărături.
    • Oferă-te să găteşti sau să comanzi ceva pentru cină.

    Probleme ce s-ar putea ivi în calea ta

    • Te-ai putea simţi mai obosit sau epuizat în cazul în care somnul îţi este perturbat, sau dacă eşti îngrijorat de starea de sănătate a partenerei tale.
    • Ai putea simţi anxietate şi confuzie în legătură cu ceea ce se întâmplă cu ea şi dacă ea şi copilul sunt ok.
    • Te-ar putea încerca un sentiment de pierdere că femeia pe care o cunoşteai a plecat şi nu ştii cum să o faci să se întoarcă.
    • Ai putea simţi că cerinţele vieţii tale acasă şi responsabilităţile suplimentare cu copiii te încetinesc la serviciu.
    • Ai putea fi, de asemenea, îngrijorat în legătură cu bugetul familiei mai ales dacă e mai multă nevoie de tine acasă.
    • Ai putea simţi nevoia de a petrece mai mult timp la serviciu decât acasă cu partenera ta şi să recurgi la alcool. Încearcă să eviţi aceste situaţii, care pot provoca probleme suplimentare.
    • Te-ai putea confrunta cu pierderea unor contacte sociale şi cu senzaţia de inadaptabilitate. Acest lucru se poate întâmpla datorită nevoii de tine acasă, pe măsură ce familia va deveni din ce în ce mai dependentă de tine.

    Ajutor pentru tine

    • Nu uita că şi tu ai nevoie de atenţie specială. Asigură-te că ai pe cineva cu care poţi să stai de vorbă despre toate grijile şi frustrările tale – spre exemplu, un membru al familiei, un prieten, sau medicul.
    • Felicită-te pentru ceea ce faci. E în regulă să te simţi dezamăgit sau frustrat în legătură cu asta, fără a te simţi, însă, vinovat. Este natural să te simţi astfel, deoarece lucrurile nu merg în direcţia în care ai dori tu să meargă. Încearcă să nu laşi aceste sentimente să te copleşească şi evită să îţi exprimi furia şi resentimentele asupra partenerei tale
    • Încearcă să nu simţi că trebuie să faci totul. Dacă ai nevoie de o pauză, vorbeşte cu un prieten sau o rudă să petreacă puţin timp cu partenera ta şi copilul.
    • Asigură-te că primiţi ajutor cu toţii, întrucât depresia postnatală afectează familia ca întreg. Ar trebui să obţineţi un ajutor din care să aveţi cu toţii de câştigat.
    • Nu te învinovăţi. DPP nu este vina ta.
    • Odihneşte-te cât de mult poţi. S-ar putea să te trezeşti frecvent în timpul nopţii pentru a avea grijă de copil sau datorită insomniilor partenerei tale. Dacă este cazul, vei avea nevoie să recuperezi orele de somn cu altă ocazie.

    Semne de pericol pe care să le ai în vedere

    Ai încredere în instincrele tale dacă începi să îţi faci din ce în ce mai multe griji pentru sănătatea copilului şi a partenerei tale. Sună-ţi doctorul de fiecare dată când ai o bănuială.

    Spre exemplu, partenera ta ar putea afişa unul din următoarele simptome:

    • vorbeşte de rău despre ea sau copil
    • are gânduri sau discursuri bizare, sau e dispusă să îşi asume nişte riscuri mari
    • comportament care pare ciudat sau nu îi este caracteristic
    • modificări severe ale dispoziţiei
    • îndepărtarea de toate contactele sociale
    • disperare extremă
    • obsesia cu idei morbide sau declaraţii de genul: „Ai fi mai bine fără mine”. 

    Despre depresia postpartum vorbește cu multă căldură Robin Grille în cartea sa Parenting cu iubire – Descoperă-ți instinctele de părinte

    Când partenera ta suferă de psihoză postpartum

    Acesta este un moment extrem de neobişnuit şi dificil pentru tine şi partenera ta. Comunicarea cu ea va fi afectată în cazul în care gândurile sale sunt confuze, dacă spune lucruri care nu au sens sau dacă are halucinaţii.

    Odată ce partenera ta primeşte îngrijire, ar putea fi o idee bună să apelezi şi tu la consiliere. Vei fi foarte afectat şi vei avea, de asemenea, multe întrebări de pus. Încearcă să găseşti un profesionist de încredere.

    Unele lucruri pe care le pune partenera ta ar putea fi extrem de dureroase sau nepotrivite, dar încearcă să îţi aminteşti că nu ea vorbeşte, ci boala. Cu un tratament adecvat şi sprijin, rata recuperării integrale este mare.

    Într-o zi o vei avea înapoi pe femeia pe care o cunoşteai.

    Pentru viitor

    Dacă vă faceţi planuri pentru sarcini viitoare, consultaţi un specialist pentru îndrumare medicală. Există un risc mai mare de depresie postnatală, dacă o femeie a mai trecut o dată prin ea.

    DPP este tratabilă şi are un pronostic excelent pentru recuperare completă. Aceasta poate dura uneori mai multe luni. Dar, dacă ai răbdare, vei fi recompensat cu familia pe care o aşteptai.

    Despre depresia postpartum vorbește cu multă căldură Robin Grille în cartea sa Parenting cu iubire – Descoperă-ți instinctele de părinte

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa