O cititoare Totul Despre Mame, care a născut recent un copil nerecunoscut de tată, și-a dorit să împărtășească povestea ei de viață. Bărbatul alături de care voia să își refacă viața în urma unui divorț a părăsit-o, adresându-i vorbe grele atunci când aceasta i-a cerut ca măcar să recunoască paternitatea. Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de cititoarea nostră:
„În urmă cu 2 ani am început o relație cu un bărbat proaspăt divorțat, care avea în întreținere o fetiță de 11 ani, dintr-o altă căsnicie, încheiată în urmă cu mai mulți ani. Și eu eram divorțată de vreo cinci ani de tatăl celor doi copii ai mei, de 11 și 17 ani.
M-a părăsit și mi-a cerut să fac avort
La început, totul a fost frumos, simțeam că există conexiune între noi, ne plimbam, găteam, mergeam la cumpărături, citeam împreună. El avea planuri serioase de viitor, dorea să se implice în renovarea casei mele și chiar mi-a propus să mă mut cu serviciul mai aproape de locuința lui, pentru că dorea să ne mutăm împreună și să ne întemeiem o familie. Eu l-am crezut și m-am bazat pe vorbele lui.
După 3 luni de relație, am rămas însărcinată. M-am bucurat enorm pentru că, de când eram mică, mi-am dorit să am mulți copii, însă el a fost de la început sceptic. Cred că avea alte planuri, și anume să-și trăiască viața și nu să fie legat de un copil. M-a părăsit în luna a doua de sarcină, spunându-mi să fac avort. Nu mi-a dat prea multe explicații, mi-a zis pur și simplu că el nu-și dorește copil.
Aparențele pot înșela îngrozitor
Eu am refuzat să fac avort, am născut în noiembrie anul trecut un băiețel perfect sănătos, care îmi umple zilnic sufletul de bucurie. L-am sunat până să mă externez din maternitate și l-am întrebat dacă vrea sa-l recunoască, însă mi-a vorbit în ultimul hal, mi-a zis că sunt un „gunoi”, o „depravată” și că nu-și dorește să-l vadă vreodată pe băiețel sau pe mine.
În prezent, băiețelul meu are 10 luni, l-am trecut pe numele meu, el nu m-a mai căutat deloc. Acum sunt în postnatal timp de doi ani de zile, urmând ca după aceea să mă întorc la serviciu, eu fiind cadru didactic. Mulțumesc bunului Dumnezeu pentru că am reușit să trec peste toate aceste șocuri și dezamăgiri pe care le-am avut din partea acestui bărbat. Ceea ce am învățat din această experiență dureroasă este că aparențele pot înșela îngrozitor și că este nevoie de timp pentru a cunoaște cu adevărat un om”.
Dacă te-a intrigat povestea acestei mămici care are un copil nerecunoscut de tată, îți recomandăm să citești și:
- Depresia mamei singure. „La două săptămâni de la naștere am aflat că soțul are altă mândră, iar după o lună, mi-a murit tatăl”
- Lipsa de implicare a tatălui și depresia postnatală. „Nu se trezea niciodată să hrănească fetița și îmi spunea că sunt grasă”
- Naștere după o relație abuzivă. „Tatăl copilului amenința că-mi dă foc în maternitate. După 10 luni, am plecat de la el, fără copil”
