La câteva zile sau chiar luni după ce nasc, unele femei încă simt că bebelușul se mișcă în burtă. O lovitură discretă, o vibrație, o tresărire care seamănă perfect cu mișcările fetale din timpul sarcinii, deși copilul nu mai este în uter. De multe ori, mamele nu vorbesc despre asta de teamă să nu fie judecate. Fenomenul există însă și este studiat de specialiști. Dr. Hugo Bottemanne, psihiatru și cercetător, a coordonat un studiu amplu publicat în 2025 în revista științifică BJOG: An International Journal of Obstetrics & Gynaecology, care a analizat tocmai aceste senzații numite „phantom fetal movements” sau „sindromul bebelușului fantomă”.
Ce este, de fapt, sindromul „bebelușului fantomă”
Dr. Hugo Bottemanne, citat de parents.fr, explică faptul că acest sindrom „corespunde persistenței senzațiilor de mișcare fetală după naștere, în absența unei sarcini”. Mai exact, unele femei continuă să simtă, intermitent, mișcări interne care seamănă foarte mult cu cele ale fătului din timpul sarcinii. Pot fi mici tresăriri, senzații de lovituri sau vibrații scurte, care apar spontan și care pot părea extrem de reale.
Specialistul spune că aceste senzații pot fi foarte scurte sau pot dura mai mult și că senzația le surprinde și chiar sperie pe femeile care le trăiesc. Fenomenul nu este nou. Prima cercetare importantă pe această temă a fost realizată în Australia, în 2021, iar studiul coordonat de echipa franceză este primul făcut pe un eșantion atât de mare.
Dr. Bottemanne spune că sindromul bebelușului fantomă este încă foarte puțin cunoscut atât de public, cât și de profesioniștii din sănătate. „Nu este predat în facultățile de medicină sau de moașe”, explică specialistul. În plus, fenomenul „nu corespunde unei entități medicale clar definite”, ceea ce face dificilă includerea lui în clasificările medicale. La toate acestea se adaugă lipsa studiilor științifice până în ultimii ani și caracterul foarte subiectiv al experienței. Multe femei aleg să nu vorbească despre astfel de senzații fie pentru că sunt surprinse de ele, fie pentru că se tem că nu vor fi înțelese.
- CITEȘTE ȘI: Obișnuită să mă descurc cu toate, m-am amăgit că și după naștere va fi la fel. Cât m-am înșelat…
Studiul care a arătat că fenomenul este mult mai frecvent decât se credea
În cercetarea publicată în iulie 2025 în BJOG: An International Journal of Obstetrics & Gynaecology au fost analizate răspunsurile a 4051 femei. „Aproximativ 40% dintre participante au raportat că au simțit sau încă simt mișcări fetale fantomă în anii de după naștere”, spune dr. Hugo Bottemanne. Studiul a arătat și că intensitatea mișcărilor fetale percepute în timpul sarcinii pare să fie un factor important asociat cu apariția ulterioară a acestor senzații. Cercetătorii au identificat mai multe variabile legate semnificativ de fenomen:
- vârsta maternă mai mică
- multiparitatea (mai multe sarcini)
- hemoragiile
- infecțiile
- nașterea prin cezariană
- complicațiile obstetricale.
Potrivit specialistului, toate acestea sugerează că experiențele corporale intense sau dificile din jurul sarcinii și nașterii „ar putea favoriza persistența reprezentărilor senzoriale postpartum”. Dr. Bottemanne afirmă că singurul alt studiu amplu pe această temă a fost realizat în Australia, pe aproximativ 300 de femei. Rezultatele au fost foarte apropiate: și acolo prevalența a fost de aproximativ 40%. „Deși metodologiile diferă, convergența acestor rezultate sugerează că fenomenul ar putea fi relativ frecvent, dar insuficient recunoscut”, spune specialistul.
Când apare sindromul bebelușului fantomă
Potrivit medicului francez, mișcările fetale fantomă apar cel mai frecvent în primele luni după naștere, în special în primele șase luni postpartum. Este perioada în care femeile trec printr-un „proces profund de reorganizare corporală”. Totuși, la unele femei, senzațiile pot continua intermitent chiar și ani întregi după naștere. Acest lucru arată, spune specialistul, că sarcina poate lăsa „o urmă senzorială durabilă”.
Sunt aceste senzații periculoase?
„Din punct de vedere medical, nu există niciun motiv pentru a considera aceste percepții îngrijorătoare”, subliniază dr. Hugo Bottemanne. Problema poate apărea atunci când senzațiile provoacă anxietate sau neliniște, mai ales dacă femeia nu știe ce se întâmplă. Totuși, medicul spune că multe femei percep fenomenul ca fiind neutru sau chiar reconfortant. El recomandă discutarea acestor senzații cu un specialist atunci când ele provoacă teamă sau disconfort emoțional.
De ce apar aceste mișcări, dacă bebelușul nu mai este în uter?
Cea mai probabilă explicație, spune specialistul, ține de plasticitatea sistemului prin care creierul percepe semnalele interne ale corpului. În timpul sarcinii, creierul construiește o reprezentare senzorială adaptată prezenței fătului. După naștere, anumite fenomene fiziologice normale, precum activitatea intestinală, peristaltismul, gazele digestive sau reorganizarea uterului pot produce senzații interne care seamănă cu mișcările fetale. „Senzații viscerale obișnuite pot fi interpretate temporar ca mișcări fetale, prin prisma acestei hărți somatosenzoriale create în timpul sarcinii”, explică dr. Bottemanne.
Ce femei sunt predispuse la acest fenomen?
Specialistul spune că anumite situații par să crească probabilitatea apariției senzațiilor de „bebeluș fantomă”. Printre ele se numără:
- sarcinile complicate;
- nașterile prin cezariană;
- baby blues sau depresia postpartum;
- stresul post-traumatic perinatal.
Cercetătorii nu cunosc încă exact mecanismul acestei legături, însă una dintre ipoteze este că experiențele emoționale și corporale intense „întăresc codarea interoceptivă a sarcinii”, ceea ce face mai probabilă reactivarea ulterioară a acestor reprezentări senzoriale.
Comparația cu „membrul fantomă”
Dr. Hugo Bottemanne spune că este relevantă paralela cu sindromul membrului fantomă (durere sau alte senzații percepute la nivelul unei părți din corp care nu mai există). Diferența este că, în cazul membrului fantomă, senzațiile sunt constante și clar localizate, în timp ce mișcările fetale fantomă sunt intermitente și depind de stările organelor interne. „În ambele cazuri este vorba despre aceeași logică generală a continuității reprezentărilor corporale”, explică specialistul.
„După o sarcină, observăm adesea o modificare durabilă a atenției acordate senzațiilor interne”, spune medicul francez. Astfel, fenomene fiziologice normale precum peristaltismul intestinal (ansamblul contracțiilor musculare involuntare și ritmice ale tractului gastrointestinal), gazele digestive sau modificările uterine postpartum sunt percepute mai intens și reinterpretate prin prisma experienței recente a sarcinii.
Care este diferența dintre acest fenomen și sarcina fantomă
Dr. Bottemanne insistă că sindromul bebelușului fantomă nu trebuie confundat cu pseudocieza, cunoscută popular drept „sarcină falsă”. În cazul pseudociezei, femeia este convinsă că este însărcinată și poate avea inclusiv simptome fizice specifice unei sarcini reale: lipsa menstruației, modificări ale sânilor sau creștere în greutate. În schimb, în sindromul mișcărilor fetale fantomă „nu există credința unei sarcini”, ci doar senzații corporale izolate.
Ce ar trebui să faci dacă simți aceste mișcări
„În majoritatea cazurilor, nu este necesar niciun tratament special”, spune dr. Hugo Bottemanne. El consideră că poate fi util ca femeia să vorbească despre experiența ei cu cineva apropiat sau cu un profesionist din sănătate, pentru a înțelege că fenomenul este benign. Totuși, atunci când senzațiile sunt însoțite de suferință emoțională importantă (de exemplu după un traumatism obstetrical sau după o pierdere de sarcină) câteva ședințe cu un psihoterapeut pot fi de ajutor pentru integrarea experienței postpartum și reducerea anxietății.
Echipa coordonată de dr. Hugo Bottemanne dezvoltă în prezent proiectul PHANTOM, care încearcă să înțeleagă mai bine mecanismele neurocognitive implicate în aceste percepții. Cercetările urmăresc inclusiv analiza activității cerebrale prin tehnici de imagistică, pentru a diferenția mai clar semnalele corporale reale de interpretările generate la nivel cerebral. Una dintre marile dificultăți, explică specialistul, este faptul că fenomenul este „intermitent, subiectiv și imposibil de reprodus la cerere”, ceea ce îl face dificil de studiat în condiții experimentale.
