Zilele mai puţin simpatice din viaţa unei familii numeroase

Raluca Dumitrică
O zi cand toata familia e bolnava Totul despre mame
Nimic nu e mai trist în casă decât un copilul bolnăvior
O zi cand toata familia e bolnava Totul despre mame
Nimic nu e mai trist în casă decât un copilul bolnăvior

Istoria unei zile în care s-a întâmplat totul

Cu toţii avem zile mai bune şi zile mai puţin bune: zile în care nu se întâmplă nimic deosebit şi care trec fără să ştii c-au fost în calendar, zile în care se întâmplă totul şi care te seacă de orice energie.

Vreți să vă povestesc de nişte zile de felul acesta? De o zi în care patru din cei cinci membri ai familiei (da, puneţi-mă şi pe mine la socoteală!) prind un păcătos de virus stomacal şi bolesc in corpore? Sau o zi în care trei dintre membrii familiei se luptă disperați cu o viroză respiratorie?

Trăiască soţul!

De obicei le cam căutăm nod în papură soţilor (hmmm, uneori pe bună dreptate), dar sunt şi momente în care ar merita şi ei o statuie, măcar una mică, „de ciocolată”, cum ar zice fetiţa mea cea mare. Acea zi, dragi prieteni, ar fi una în care eu şi cei trei copii din dotare ne-am căptuşit cu o enterocolită, iar doar ajutorul soţului ne-a scos la liman. Suspectez că vinovată de aducerea virusului în casa noastră a fost una din fetele cele mari, care, cel mai probabil, a transportat fără voia sa microbul de la grădiniţă.

Una dintre cele mai perfide boli care vine pe nepusă masă şi pleacă la fel de brusc, făcând ravagii la apogeu, este enterocolita. În acest episod trist din viaţa ta de mamă priveşti neputincioasă la copilaşul care vomită, are diaree, e moleşit, nu mănâncă nimic, e somnolent şi poate să facă chiar febră, iar medicamentele antidiareice şi sărurile de hidratare nu vor să îşi facă efectul pe cât de repede ţi-ai dori. Când acestor simptome li se adaugă starea de rău pe care o încerci chiar tu, mama, totul devine gri închis şi ţi-ai dori să fiţi cu toţii teleportati într-o zi senină din vara anului viitor.

O enterocolită ne-a trăznit şi pe noi anul acesta, iar faptul că boala a găsit de cuviinţă să ne salute pe cât mai mulţi dintre noi a fost destul de trist. Singurul care a scăpat nevătămat a fost bărbatul meu, care a făcut câteva zile pe felcerul, conversându-se cu medicul la telefon, adminstrând antidiareice şi plimbându-se cu ligheanul printre copiii care vomitau, sau făcând ceai şi pregătind tot felul de mâncăruri lipsite de viaţă, precum orezul cu morcovi sau grătarul leşinat de pui. După ce a trecut faza acută a enterocolitei, dar tot patul şi perna ne erau cei mai buni prieteni, tati ne-a improvizat un home cinema şi le-a citit bolnăviorilor poveşti din toate colţurile lumii.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa