Vorbim despre sindromul Sjogren la femei. Se poate spune despre sindromul Sjogren că este o boala a femeilor, în condițiile în care nouă din zece cazuri, apar la femei.
Sindromul Sjogren este o boală autoimună, a cărei caracteristică principală este că sistemul imunitar atacă glandele care produc umori (glandele salivare, glandele lacrimare). Sindromul Sjogren se manifestă prin uscăciunea gurii și a ochilor și poate afecta grav activitățile cotidiene și calitatea vieții. Boala nu are un tratament în sine, iar ameliorarea efectelor acestei boli este simptomatică.
Sindromul Sjogren este o suferință sâcâitoare, care te necăjește permanent, dar nu este o boală invalidantă.
Simptomatologia clinică descrie o serie de manifestări secundare ale acesti boli autoimune: inflamarea ușoară a glandelor responsabile cu producerea lacrimilor și salivei, scăderea producției de lacrimi și salivă, conducând la senzația de uscăciune a gurii și a ochilor. Acestea sunt și primele semne ale bolii.
De cele mai multe ori, primele indicii ale suferinței apar după pubertate și se agravează treptat. Alte semne ale bolii sunt: senzația de uscăciune neplăcută la nivelul mucoasei nasului, a pielii în general și a vaginului. Efectele secundare al uscării mucoaselor sunt: dificultate în a înghiți și a mesteca, gât uscat și iritații ale coardelor vocale, senzație de sete, răgușeală, crăpături și roșeață în marginile gurii, ochi roșii, uscați, iritabili și cu senzație de mâncărime, sensibilitate exagerată a ochilor.
Din toate acestea, apare o predispoziție pentru afecțiuni ale căilor respiratorii superioare, de natură virală, risc crescut de conjunctivită și afecțiuni oculare asociate. Sindromul poate provoca afectarea nivelului de globule albe din sânge, poate fi una din cauzele anemiei și poate provoca afecțiuni renale, uneori serioase, mai ales dacă nu se respectă un stil de viață corect.
În stadiile mai evoluate ale bolii, toate organele interne suferă, în mai mică sau mai mare măsură. Poate apare un edem dureros la nivelul glandelor salivare, senzație de oboseală, dureri articulare și inflamații articulare, articulațiile având de suferit din cauza deficitului de fluide. O altă categorie de simptome ale sindromul Sjogren este refluxul gastric și arsurile gastrice, dar acestea apar mai rar, doar în stadiile mai avensate ale bolii. Boala are mai multe stadii și forme diferite de manifestare de la pacient la pacient.
Alături de suferințele ochilor și cele legate de secrețiile glandelor salivare, cele mai neplăcute simptome sunt pielea uscată și senzație generală de mâncărime, risc crescut de leziuni ale degetelor și unghiilor.
O altă neplăcere pe care o au femeile sunt contacte sexuale inconfortabile (cu penetrare dureroasă), din cauza uscăciunii vaginului. În stadiile avansate, este afectată și vezica urinară și apariția urinărilor frecvente și a incontinenței urinare.
Nu se cunosc cauzele care duc la apariția sindromului Sjogren, dar există o importantă componentă ereditară. Frecvența bolii este mai mare în cazul celor care suferă de alte boli autoimune, sindromul Sjogren mergând deseori mână în mână cu lupusul eritematos sistemic, bolile autoimune ale tiroidei și cu diabetul de tip 1.
Dat fiind faptul că nu există un tratament pentru această boală, medicația simptomatică și un stil de viață sănătos pot compensa cea mai mare parte a suferințelor.
Astfel, lacrimile artificiale, unguentele cutanate și oftalmice, umidificatoare pentru aer, lubrifiante vaginale, confortul termic și hidratarea pot compensa simptomele afecțiunii. partea bună din tot acest tablou clinic este că boala evoluează lent, nu afectează capacitatea femeilor de a avea copii (deși trebuie luat în calcul că aceștia pot moștenii boala) și nu afectează capacitatea intelectuală sau de muncă.