Este bioritmul copilului ceva înnăscut sau ceva ce părinții pot modela? Haideți să vedem împreună cum stau lucrurile.
Tu abia reuşeşti să te târăşti până la serviciu dimineaţa, după ce în ultima clipă ai realizat că ai uitat să te piepteni şi că ceea ce porţi nu este costumul de birou, ci tot pantalonii de pijama, în timp ce colega ta de birou este proaspătă, aranjată şi, cel mai important, trează? Ei bine, „de vină'” pentru acest lucru este ceasul tău biologic. El este cel care ţine ritmul activităţii celulare din corpul nostru, cea care este responsabilă de temperatura corpului, presiunea sanguină, percepţia senzorială, controlul glicemiei, al hormonilor şi al proceselor digestive. Toate aceste lucruri nu funcţionează haotic, aşa cum ai crede, ci, precum într-un dans, după nişte „paşi” şi ritmuri bine stabilite.
Mai multe informații despre ritmul fiecărui bebeluș puteți citi și în cartea Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor.
Horoscop sau ştiinţă?
Căutând pe internet “bioritm” vei da probabil peste nişte grafice asociate deseori zodiilor şi previziunilor astrale. Iar dacă nu eşti o adeptă a acestora, îţi vei spune că bioritmul este o poveste la fel de neştiinţifică precum horoscopul. Şi vei avea probabil dreptate. Previziunile personale efectuate pe baza datei tale de naştere nu intra în sfera cercetărilor cronobiologiei. Ceea ce este corect însă din acele grafice este durata ciclurilor fizice, emoţionale şi cognitive, durată care se învârte în jurul perioadei de 28 de zile şi care a fost stabilită şi în urma cercetărilor medicale.
Cronobiologii se ocupă în speţă de aşa numitele “ritmuri circadiene”, adică de acele variaţii ale proceselor biologice resimţite pe durata unei zile şi pe care probabil le-ai sesizat şi tu: suişurile şi coborâşurile puterii de concentrare, a chefului de muncă sau energiei fizice. Toate sunt absolut normale, fiind ghidate de propriul bioritm.
Bioritmul, înnăscut sau dobândit?
Încă din perioada intrauterină, bioritmul nostru începe să lucreze. Deşi este în mare măsură influenţat de ritmul de somn şi mişcare al mamei, bebeluşul îşi “organizează” viaţa şi în funcţie de propriile ritmuri celulare. Cercetătorii susţin că, deşi bioritmul este ceva cu care ne naştem, de-a lungul vieţii el poate suferi modificări şi chiar dezechilibre, resimţite că tulburări de somn, oboseala, fluctuaţii ale greutăţii sau dereglări hormonale.
Ce cauzează dezechilibrele bioritmului?
Trebuie să ştii că nu doar oamenii sunt dotaţi cu ceas biologic, ci şi animalele şi plantele. Spre deosebire de acestea însă, viaţa omului a devenit extrem de activă în ultima sută de ani, astfel încât ritmurile fireşti ale corpului sunt “sub asediu”. Dacă până la apariţia electricităţii ritmul de munca era dat de soare, în acord cu bioritmul uman, astăzi momentul în care ne pregătim de somn a fost împins cât mai mult în noapte: încă o oră de stat în oraş, încă un episod din serialul preferat sau încă o oră în plus de muncă la birou. Cele mai mari dereglări bioritmice sunt resimţite ca tulburări ale somnului, care atrag după sine schimbări şi în alte sfere.
Un exerciţiu foarte la îndemână prin care îţi poţi reeduca ceasul biologic este baia de lumină dimineaţa: imediat după ce te-ai trezit, stai câteva minute în faţa ferestrei sau în curte şi bucură-te de soare. Lumina dimineţii este importantă pentru a-ţi asigura ceasul biologic că îşi face bine treaba, micşorând nivelul melatoninei din sânge (hormonul somnului). Aşadar nu ignora semnele de oboseală pe care corpul le transmite seara şi recompensează-l dimineaţa cu o baie de lumină.
Pot influenţa părinţii bioritmul copilului?
Da şi nu. Copilul se naşte cu un propriu bioritm, pe care părinţii nu îl pot influenţa, aşa cum nu pot influenţa sexul viitorului bebeluş. Dar, la fel ca multe alte trăsături şi acesta este adesea moştenit de la unul dintre părinţi sau bunici. Astfel, copilul poate fi, după cum explică cercetătorii, ciocârlie – se trezeşte dimineaţa şi este mai activ în prima parte a zilei, bufniţă – seara şi noaptea sunt perioadele cele mai active pentru el sau porumbel – tipul cel mai uşor adaptabil oricărei perioade a zilei.
Imediat după naştere, cu fiecare zi petrecută alături de bebeluş, mama, împreună cu noul membru al familiei, îşi vor forma o rutină proprie, în acord atât cu cea existentă în casă, dar mai ales ţinând cont de ritmul biologic al copilului. Alăptarea la cerere şi nu conform unui orar prestabilit face parte dintre exerciţiile benefice prin care bebeluşul învaţă să trăiască în acord cu cerinţele propriului corp.
Din păcate, rutinele sociale nu ne permit adaptarea programului zilnic conform bioritmului propriu. Bineinţeles că nu putem schimba programul şcolilor, al gradiniţelor sau orarul de muncă de la birou. Ceea ce pot face însă parinţii este să organizeze restul activităţilor copilului ţinând cont de ceasul său biologic, pe cât posibil. Este bine ca ieşirile în parc, efectuarea temelor pentru acasă, momentele care implică achiziţii în plan cognitiv să fie programate pentru acele perioade ale zilei în care copilul este cel mai activ din punct de vedere fizic şi intelectual: dimineaţa devreme sau, dimpotrivă, seara.
Bioritmul şi somnul copilului
Acei copii care sunt mai activi în a doua parte a zilei pot întâmpina probleme în respectarea rutinei de seară şi a unei ore „decente” de culcare. Părinţii devin cu atât mai frustraţi cu cât copilul urmează grădiniţa sau scoala şi trebuiesc treziţi devreme. În acest caz, bioritmul celui mic va trebui, cu blândeţe, “reeducat”: copilul va fi cât mai mult expus luminii solare în a doua parte a zilei, astfel încât odată cu lăsarea serii organismului să îi fie mult mai uşor să înceapă să secrete melatonină. Luminile şi zgomotele din casă trebuie şi ele micşorate pe cât posibil în timpul efectuării rutinei de seară, iar în dormitorul copilului se va păstra cel mult o lumină de veghe.