Favoritismul pentru unul dintre părinți

Ramona Dinescu
favoritismul

    Favoritismul față de unul dintre părinți este ceva normal în aproape orice familie și, de obicei, apare față de cel care creează senzația de siguranță și confort. Celălalt părinte nu ar trebui să ia situația foarte personal, ci să se implice în continuare în creșterea celui mic.

    Cred că în fiecare familie, copilul este mai atașat de unul dintre părinți, de obicei de mamă. Asta nu pentru că tatăl nu se implică, nu-i arată suficientă afecțiune sau este mai aspru cu el. Așa cum am spus și cu alte ocazii tatăl copiilor mei este aproape ca o mamă pentru ei și așa a fost încă de când s-au născut. Însă, anumite lucruri, precum dormitul cu copii, alinarea și tratarea lor în timpul episoadelor de boală sau mângâierea și pupatul după căzături le-am făcut mai mult eu. Noi femeile avem o altfel de sensibilitate și este normal să fim așa, căci de aceea suntem mame. În astfel de momente, copiii simt că noi suntem factorul lor de confort iar acesta pare să fie motivul pentru care sunt mai atașați de noi. Există și familii în care tatăl reprezintă factorul de confort și atunci el este preferat în detrimentul mamelor.

    De multe ori mă simt sufocată de cei doi băieți ai mei care par că sunt lipiți cu prenadez de mine, însă recunosc că mă și simt flatată atunci când se luptă pentru un loc cât mai apropiat de mine. Pe de altă parte îmi pare rău și mă simt cumva vinovată față de tatăl lor pe care de multe ori îl alungă, iar el uneori pare să fie foarte trist și frustrat din cauza acestei situații.

    De unde apare favoritismul pentru unul dintre părinți?

    Indiferent dacă mama sau tatăl sunt numărul 1 în preferințele copilului, favoritismul nu este ceva personal, este așa cum spuneam o situație ce-l pune pe cel mic într-un punct de confort. De obicei este mama cea preferată pentru că ea petrece mai mult timp cu copilul, ea îl hrănește, ea îl alină când e supărat, ea îl ia în brațe noaptea când visează urât și tot ea îi pupă fiecare bubiță.

    Temperamentul joacă și el un rol important în favoritismul față de un părinte. Uneori, unul dintre părinți are un temperament mult mai apropiat de cel al copilului și se pricepe mult mai bine să satisfacă nevoile emoționale ale acestuia.

    Favoritismul poate fi și o formă de relaționare a copilului cu părintele de același sex, astfel că nu ar trebui să ne supărăm dacă băieții ne resping la o partidă de fotbal, iar fetele le vor spune mamelor cele mai intime povești ale lor.

    Este foarte important pentru un părinte să nu ia preferințele copilului foarte personal, chiar dacă se va simți respins. Părintele trebuie să realizeze că acest comportament nu este împotriva lui. Odată ce copilul va învăța că și celălalt părinte îl poate face fericit, lucrurile se vor schimba, însă nu peste noapte. Când nu sunt eu acasă, copiii se simt foarte bine în compania tatălui lor, sunt fericiți și se distrează de minute. După ce vor mai crește și vor înțelege că și el le poate oferi același confort, probabil se vor atașa în mod egal de amândoi părinții.

    Ce poți face concret împotriva favoritismului?

    În primul rând nu trebuie forțat copilul. Dacă se trezește după un vis urât sau dacă are febră și plânge după mami, nu este momentul ca tatăl să-și arate și el atașamentul. ”Tati este grozav și știe cum să aibă grijă și să liniștească un copil” însă nu în momente de criză. Specialiștii susțin că dacă cel mic este speriat sau îl doare ceva, are nevoie de persoana lui de confort.

    Ceea ce poate face părintele respins este să continue să construiască legătura dintre ele și copil. Cu cât părintele se implică mai mult, cu atât copilul învață să-l accepte. Dacă părintele se retrage, atunci va fi și mai rău. Părintele preferat va trebui să se retragă și el din când în când pentru a-i face loc și ”Numărului 2” să învețe să cunoască copilul și să răspundă necesităților sale. În plus, indiferent de vârstă, trebuie vorbit cât mai mult cu copilul și trebuie să i se explice că amândoi părinții sunt implicați, iar unele lucruri sunt făcute cel mai bine de mami, în timp ce altele doar tati le poate face.

    Urmați o rutină zilnică împreună! Toată lumea știe cât de importantă este rutina în viața copilului, de la cea de baie, de culcare, de masă sau de dus copilul la grădiniță. Dacă îi vei permite și celuilalt părinte să se implice în această rutină, să aibă și el rolul său bine definit, încet încet lucrurile vor intra pe făgașul normal.

    Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

     

     

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa