Dacă te întrebi ce este poliomielita și de ce este se tem specialiștii de o eventuală revenire a bolii în lume, trebuie să știi că poliomielita este o boală infecțioasă cauzată de virusuri, numită și paralizie infantilă. Datorită vaccinării, poliomielita a fost eradicată în Vest din 1994, iar în Uniunea Europeană din 2002. Anumite țări, ca Ucraina, Bosnia și Herțegovina, dar și alte țări unde sistemul sanitar este precar sunt în continuare considerate țări cu risc crescut de infecție pentru poliomielită.
În octombrie 2021, în Ucraina apăruse un caz de poliomielită. Fetița, un bebeluș de 17 luni din regiunea Rivne, a rămas paralizată din cauza bolii. Nu era vaccinată. În decembrie, a apărut un alt caz, un băiețel de 2 ani din regiunea Zakarpattya, apoi alți 20 de copii au fost testați pozitiv la poliomielită. Organizația Mondială a Sănătății a pornit atunci, împreună cu Ministerul Sănătății din Ucraina, o campanie de vaccinare rapidă, declarând „stare de urgență biologică la nivel național“.
Anii cu rate scăzute de vaccinare din Ucraina au însumat un număr mare de copii nevaccinați sau care nu aveau schema completă de vaccinare. În 2020, doar 84% dintre copiii de 1 an primiseră cele trei doze ale vaccinului antipoliomielitic necesare până la vârsta de 12 luni.
O campanie de vaccinare, a cărei primă etapă viza 140.000 de copii cu vârste între 6 luni și 6 ani. Această campanie a început pe 1 februarie 2022. Trei săptămâni mai târziu, a fost oprită de izbucnirea războiului.
Pandemia a întrerupt acțiunile de vaccinare
După doi ani de pandemia provocată de virusul SARS-COV, milioane de copii nu au mai primit vaccinurile vitale împotriva rujeolei, difteriei și poliomielitei din cauza suspendării campaniilor de imunizare în masă, anunță, printr-un comunicat, UNICEF. La nivel mondial, 13 milioane de copii cu vârsta mai mică de 1 an nu au fost vaccinați în 2018, mulți dintre ei trăind în țări cu sisteme sanitare deficitare.
Conform datelor colectate de Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, Gavi și Institutul de Vaccinuri Sabin, furnizarea serviciilor de imunizare de rutină a fost îngreunată în mod semnificativ în cel puțin 68 de țări și poate afecta aproximativ 80 de milioane de copii, cu vârste sub un an, care trăiesc în aceste țări.
Extras din comunicatul UNICEF, publicat pe 26 mai 2020. Întregul comunicat aici.
Cei nevaccinați riscă îmbolnăvirea. Atenție părinți care ați refuzat vaccinarea copiilor!
Cadrele medicale știau că Ucraina are și în prezent focare de poliomielită. Și nu doar poliomielită, ci și difterie. Vaccinurile care pot preveni aceste boli se regăsesc în vaccinul hexavalent, care se administrează, conform schemei noastre de imunizare, la 2, 4 și 11 luni, și la 6 ani.
În 2018, România s-a confruntat cu o gravă epidemie de rujeolă. Epidemia a fost declanșată de refuzul multor părinți de a-și vaccina copii de teama efectelor pe termen lung. Mișcarea anti-vaccin a început să câștige teren în țara noastră odată cu introducerea vaccinului HPV, în urmă cu 10 ani. În scurtă vreme, nume sonore din țara noastră, bloggeri și vedete au aderat la această mișcare. Rezultatul – cei nevaccinați au o problemă reală la întâlnirea cu virusul poliomielitic.
Acești copii nevaccinați antipoliomielită care intră în contact cu un bolnav de poliomielită sunt în pericol de a face boala. O boală extraordinar de gravă și de nenorocită prin complicațiile pe care le poate lăsa. Vorbim de complicații neuromotorii ireversibile, pe toată viața, la cei care supraviețuiesc…
Dr. Viorela Nițescu, medic primar pediatru, șefa Secției de Toxicologie de la Terapie Intensivă, Grigore Alexandrescu
Teoretic, vaccinarea antipolio făcută în copilărie, chiar dacă acum vorbim de o persoană adultă, este suficientă, adaugă dr. Nițescu. Persoanele cu risc de gradul I rămân cele nevaccinate, iar cele nevaccinate complet au un risc mai scăzut.
Vaccinul antipoliomielitic
Poliomielita se poate preveni prin vaccinare, acțiune care, dacă este făcută susținut (asigurându-se o acoperire de 95%), duce la eradicarea bolii. Există un singur tip de vaccin (injecție intramusculară), singurul care poate preveni boala.
În 1954, a fost dezvoltat primul vaccin pe scară largă (era un vaccin cu virus mort – IPV), administrat prin injecție, iar în 1958, dr. Albert Sabin a făcut vaccinul cu virus viu atenuat, administrat oral – OPV. Vaccinul OPV însă a cauzat îmbolnăvirea cu poliomielită pentru 2,4 milioane de oameni, de aceea el nu se mai administrează nici în Europa, nici în Statele Unite din anii 2000.
Ce este poliomielita?
Poliomielita este o boală infecțioasă produsă de virusul poliomielitic, un virus din clasa enterovirusurilor. Sunt 3 tipuri de virusuri polio (1, 2 și 3), iar tipul 1 este responsabil de 85% dintre paralizii. Boala este de o gravitate deosebită prin mortalitatea indusă, dar și prin handicapurile motorii pe care le lasă pe viață. Imunitatea odată dobândită pentru oricare tip de poliomielită este o imunitate pe viață. Problema cu poliomielita este că distruge celule din coarnele anterioare din măduva spinării.
Care sunt simptomele și semnele poliomielitei?
Din fericire, cei mai mulți pacienți infectați cu poliomielită nu au simptome deloc, nici măcar nu știu că s-au îmbolnăvit de poliomielită. Acești pacienți suferă de poliomielită non-paralitică sau minoră. Alții pot avea simptome de gripă, cu febră, stare de rău, durere de gât, de cap, gât și mușchi înțepeniți. Unii au și erupție pe piele.
Aceste simptome durează cam 10-20 de zile și apoi se remit de la sine.
Deși poliomielita paralitică seamănă la debut cu cea minoră, cam după o săptămână simptomele devin severe, cu dureri musculare și spasme, pierderea reflexelor și paralizie severă a mușchilor sau paralizie flască (membrele devin moi). La unii pacienți, paralizia apare repede, în câteva ore de la infectare. Uneori, paralizia afectează doar o parte a corpului. Musculatura implicată în respirație devine nefuncțională la unii pacienți și au nevoie de asistență respiratorie.
Sechelele poliomielitei pot apărea la 40 de ani de la infectare
Se numește sindromul post poliomielitic. Adesea, cei care au avut poliomielită trăiesc câteva decenii bune într-o stare stabilă. Ulterior, începe să se producă o degradare, care poate avea multe cauze. Sindromul post poliomielitic descrie simptome ce apar la 30-40 de ani de la boala acută. Manifestările sunt:
- dureri musculare
- dureri articulare
- scolioză, spondiloză și/sau compresie radiculară sau periferică a nervilor
- Mai pot apărea: slăbirea progresivă a mușchilor, inclusiv a mușchilor oculari uneori numită poliomielită bulbară, slăbiciune generalizată și intoleranță la frig.
Cum se răspândește poliomielita?
Cel mai mare risc de răspândire se înregistrează în condiții de igienă precară, fără acces la apă potabilă, infectarea făcându-se prin consumul apei contaminate cu reziduuri umane care pot conține acest virus.
Poliomielita, ca și rujeola, infectează doar oamenii. Virusul trece de la o persoană la alta, el se găsește în gât și în intestine și se răspândește prin contact cu fecalele (infectare fecal-orală) și prin picături de salivă atunci când cineva strănută. Din păcate, oricine poate transmite virusul înainte să aibă simptome.
Cum este diagnosticată poliomielita?
Odată ce virusul a infectat o persoană, nu există tratament care să vindece poliomielita. Diagnosticarea precoce și tratamentele de susținere, cum ar fi: odihna la pat, controlul durerii, mâncare bogată în nutrienți și kinetoterapia pentru a preveni deformările pot reduce simptomele cauzate de paralizia musculară.
Unii pacienți însă vor avea nevoie de asistență și îngrijire tot restul vieții. Este nevoie de o dietă specială, dacă au dificultăți de înghițire, de orteze pentru picioarele care suferă deformări osoase.
În timp, se mai pot reduce din simptome, dar nu e ușor de prezis și depinde de pacienți. De exemplu, în trecut, pacienții care aveau nevoie de asistență respiratorie erau închiși într-o mașinărie (doar capul rămânea afară), care le oferea condiții de supraviețuire. Un astfel de dispozitiv a fost numit plămân de fier. Deși starea unora se îmbunătățea, alții aveau tot restul vieții de acea terapie.
Care e pronosticul poliomielitei?
Pronosticul depinde de afectarea cauzată de virusul poliomielitic. Mulți pacienți au puține simptome și au prognostic excelent (aproximativ 72 din 100). Cei mai sever afectați vor trăi ca persoane cu dizabilități sau vor muri.
Cum se poate trata poliomielita?
Nu există tratament pentru poliomielită. Boala poate fi prevenită doar prin vaccinare. Vaccinarea individuală, mai ales a copiilor mici, poate duce la imunitate pe viață. Virusul poliomielitic inactivat trebuie administrat la 2, 4, 11 luni și la 6 ani. În 2002, vaccinul antipolio a fost combinat cu cel antidifteric, antitetanos și antipertussis și antihepatic B.
Ministerul Afacerilor Externe recomandă revaccinarea pentru persoanele ce călătoresc în zone în care poliomielita este endemică. La fel, cei ce îngrijesc pacienți cu polio trebuie să fie revaccinați și să ia măsuri sporite de igienă.
Poliomielita. Scurtă istorie în cifre:
- Există de cel puțin 6.000 de ani și s-au făcut mari eforturi în a o preveni.
- Afectează cu preponderență copiii sub 5 ani.
- În 1789, a fost descrisă poliomielita pentru prima dată și în 1834 primul document despre o epidemie de poliomielită a consemnat existența ei în insula Sf. Elena.
- În 1855, medicul Guillaume Benjamin Amand Duchenne a demonstrat că poliomielita implică celulele din coarnele anterioare ale substanței cenușii din măduva spinării, deci sistemul nervos. Landsteiner și Popper au descoperit virusul în 1908.
- Virusul a fost cultivat pentru prima dată în 1949, iar în 1951 au fost descoperite și izolate trei tipuri de virusuri.
- Cea mai cunoscută epidemie globală de poliomielită este cea de la începutul anilor 1900. În Statele Unite s-au îmbolnăvit atunci 27.000 de oameni, înregistrându-se 7.000 de decese.
- Simptomele inițiale ale poliomielitei sunt febră, oboseală, dureri de cap, vomă, dureri ale membrelor; la 1 din 200 de persoane poate provoca paralizie totală și ireversibilă; între 5 și 10% din cazurile de paralizie se soldează cu moartea pacientului din cauza paraliziei mușchilor respiratorii.
- Plămânul de fier a fost fabricat în anii ‘20 pentru a ajuta supraviețuitorii să respire. Unul dintre cei mai cunoscuți oameni care au avut poliomielită a fost președintele american Franklin D. Roosevelt.
- Organizația Mondială a Sănătății a decis să eradicheze poliomielita prin vaccinare. Infecția a scăzut cu 99% în întreaga lume. În 2014, organizația a anunțat că nu se mai înregistrează cazuri în Asia de Sud-Est. Totuși, în Orientul Mijlociu și în Africa încă sunt cazuri în zone unde nu pot ajunge medicii care vaccinează. Iar când e război în aceste zone (sau în altele, unde boala nu a fost eradicată, cum e exemplul Ucrainei astăzi), poliomielita lovește din nou pentru că se întrerupe vaccinarea.
