Autovaccinul, alternativa la tratamentul cu antibiotice, disponibil la Institutul Cantacuzino

Când infecțiile bacteriene devin din ce în ce mai frecvente, iar antibioticul nu-și mai face efectul există un alt tratament, de care puțini știu. Aceasta este autovaccinul sau injecția cu propriile bacterii. Un produs care se prepară în România, la cerere.

Laura Udrea, redactor
scris pe

Autovaccinul este ultima soluție pentru cei care nu mai reacționează la antibiotice, inclusiv pentru copii. Se recomandă în infecții bacteriene recurente sau cronice ale tractului respirator (răceli repetate, bronșite cronice), în infecții urinare frecvente, infecții cutanate (acnee, foliculită, furunculoză) și osteomielite, fiind preparat personalizat de specialiștii de la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”.

În 1928, Fleming a descoperit mucegaiul care inhiba creșterea unei bacterii. Așa a luat naștere primul antibiotic, penicilina (1941). Tot de atunci a început și lupta bacteriilor pentru supraviețuire. Antibioticele, salvatoare în lupta cu infecțiile bacteriene, n-au făcut decât să forțeze bacteriile să-și activeze mecanismele de rezistență. Altfel spus, le-a forțat să devină rezistente.

Enzimele care degradează antibioticul se transmit de la o bacterie rezistentă la una sensibilă la tratament. Acest lucru face ca antibioticul să piardă lupta cu bacteriile. Bacteriile evoluează și se adaptează căpătând rezistență la toate antibioticele de pe piață. Și par mult mai inteligente decât credem noi.

Brândușa Elena Lixandru, doctor în biologie și biolog principal în cadrul Institutului Cantacuzino.

Din păcate, bacteriile au devenit nu doar rezistente, ci total rezistente. Iar clinicienii au devenit neputincioși în a trata infecții care pot pune în pericol viața oamenilor. O alternativă la tratamentele cu antibiotice vine de la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”. Acesta este autovaccinul.

Ce este autovaccinul

Autovaccinul este o alternativă de tratament la cele mai urâte infecții bacteriene care nu mai cedează și se agravează, în ciuda administrării de antibiotice. Când infecția trenează de luni, poate ani, iar tratamentul este ineficient, poți cere să ți se prepare un autovaccin. Autovaccinul nu este un produs precum celelalte vaccinuri – cele gripale, obligatorii, din schema națională de imunizare. Este un preparat creat la cerere în laborator. Este special conceput pentru fiecare pacient. În componența lui intră bacteria sau bacteriile care produc infecția, inactivate prin încălzire.

Ce infecții pot fi tratate cu autovaccin

Autovaccinul se recomandă în infecții bacteriene recurente sau cronice:

  • ale tractului respirator (răceli repetate, exacerbate, bronșite cronice);
  • ale structurilor osoase (osteomielite rezistente la tratament)
  • ale tractului urinar (infecții urinare frecvente);
  • ale pielii (acnee, foliculită, furunculoză).

Dar nu orice bacterie poate fi izolată, identificată și inactivată pentru a se crea un autovaccin. Din Streptococcus pyogenes (streptococ beta-hemolitic de grup A) nu se poate prepara un autovaccin. „Anticorpii pe care îi facem noi interferă cu propriile țesuturi din corp“, ne lămurește biologul Brândușa Lixandru.

Cum obțin un autovaccin

În primul rând, ai nevoie de trimitere de la medicul specialist/medicul de familie. Cu trimiterea te prezinți la Institutul Cantacuzino pentru recoltarea de probe (urină, secreție purulentă, spută, exsudat faringian). Biologii vor izola, identifica și inactiva bacteria sau bacteriile care ți-au produs boala.

Nu se recomandă să se facă recoltarea la un alt laborator, pentru că în acest fel este dificil pentru pacient să intre în posesia tulpinii. Ori pentru prepararea autovaccinului noi avem nevoie de tulpina care provoacă acea infecție, materialul din care se prepară autovaccinul.

Brândușa Elena Lixandru, doctor în biologie și biolog principal în cadrul Institutului Cantacuzino

După prelevarea probelor biologice, se izolează microbul și se începe prepararea autovaccinului. Întregul proces durează aproximativ o lună. Bacteriile sunt introduse în soluție salină 0,9%, omorâte/inactivate prin încălzire, obținându-se vaccinul propriu-zis.

Suprafața antigenică a bacteriilor inactivate introduse în organism creează anticorpi care neutralizează bacteria adevărată, stimulând atât sistemul imunitar înnăscut, cât și pe cel adaptativ. „Mecanismul imunitar prin care acest vaccin acționează nu este nici acum pe deplin cunoscut. Se produc anticorpi care se duc la bacteria adevărată și luptă cu infecția“, ne spune biologul Brândușa Lixandru.

Cum se administrează autovaccinul

Autovaccinul produs și comercializat de Institutul Cantacuzino

La Institutul Cantacuzino se prepară două tipuri de autovaccinuri: injectabile (subcutanat) și buvabile (care se beau). Cel buvabil este recomandat în infecțiile tractului respirator și ale celui urinar, „acolo unde avem mucoase, pentru că autovaccinul activează imunoglobulinele de tip A secretate pe aceste mucoase“, spune biologul.

Autovaccinul buvabil vine în 30 de fiole de suspensie care se bea cu înghițituri lente, câte una în fiecare dimineață, pe stomacul gol, după ce se agită bine fiola, se dizolvă în apă caldă sau ceai. Se recomandă 45 de zile de pauză, apoi repetarea autovaccinului.

Autovaccinul injectabil este recomandat în cazul infecțiilor cutanate. Acesta se introduce subcutanat, în zona laterală a antebrațului, la o palmă de cot, cu ace mici, asemănătoare celor cu care se administrează insulina. Niciodată intramuscular, precum celelalte vaccinuri cunoscute! Dacă nu se respectă această procedură, pot apărea reacții adverse (febră mare și frisoane), care se datorează căii greșite de administrare.

Cei care urmează să facă autovaccinul injectabil trebuie să știe că au nevoie de o asistentă „cu mână ușoară“, așa cum sunt asistentele de la dispensarele de copii, care cunosc foarte bine procedura.

Brândușa Elena Lixandru, doctor în biologie și biolog principal în cadrul Institutului Cantacuzino

Autovaccinul injectabil (20 de fiole) se administrează timp de două luni și jumătate, de două ori pe săptămână, după schema din prospect. La început, se administrează 3 injecții cu o diluție (vaccinul diluat cu ser fiziologic), procedură care se numește desensibilizare și are scopul de a reduce efectele adverse.

Ambele autovaccinuri trebuie ținute la frigider. Cu aproximativ jumătate de oră înainte de administrare, fiola se scoate din frigider, se agită ușor ca să se omogenizeze, apoi se administrează (buvabil sau subcutanat).

Chiar și în cazul infecțiilor urinare, pulmonare, unde se recomandă administrarea autovaccinului buvabil, se poate începe tratamentul cu autovaccin injectabil și se continuă cu cel buvabil, ne mai spune biologul.

Cine nu poate face autovaccin

Conform prospectului, autovaccinul injectabil nu se administrează copiilor sub 2 ani, femeilor însărcinate și celor aflate în prima zi a ciclului menstrual. Cel buvabil nu are contraindicații, ne spune doamna biolog, putând fi administrat chiar și copiilor mai mici de 2 ani. Autovaccinul are contraindicații în insuficiențe hepatice, renale, cardiace decompensate, boli febrile intercurente, tuberculoză activă, alergie la fenol, boli autoimune. În astfel de cazuri, trebuie consultat medicul specialist și stabilit împreună cu el.

E nevoie de repetarea autovaccinului?

Chiar dacă organismul reacționează bine la acest tratament personalizat, se recomandă repetarea autovaccinului pentru împrospătarea memoriei sistemului imunitar al organismului. Tulpina deja prelevată se păstrează în colecția institutului, așa încât, pentru rapel nu mai e nevoie de prelevarea tulpinii.

Prețul obținerii unui autovaccin este puțin peste 300 de lei pentru varianta injectabilă și 400 de lei pentru varianta buvabilă. Deși se solicită trimitere de la medicul specialist, costul autovaccinului nu se decontează de Casa Națională de Sănătate.

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa