Timp de calitate versus timp… pur şi simplu

Andreea Popa
timp-de-calitate-totul-despre-mame

Sau de ce nu trebuie să ne dăm peste cap pentru „timp de calitate” cu copiii

În ultimii ani, am încercat să petrec măcar o jumătate de oră, zilnic, de conectare cu fiul meu. Să avem acel „timp de calitate” împreună, despre care se vorbeşte atât de insistent în toate cărţile de parenting. Timp pe care, în continuare, îl consider important. Dar pe care nu mă mai dau peste cap ca să-l planific. Pentru că, într-un final, un domn simpatic mi-a atras atenţia că timpul alături de copilul meu este preţios indiferent dacă punem masa împreună, mergem la cumpărături sau, din contră, facem ceva extraordinar.

Fiul meu a fost pentru prima oară la teatru împreună cu soacra mea. Iar eu m-am simţit frustrată, pentru că nu am fost eu cea cu care să împartă această nouă experienţă. Iar când socrul meu mi-a propus să-l ducă cu trenul până într-un oraş apropiat, doar aşa, de dragul plimbării, m-am zburlit toată. Am simţit că ar fi o altă experienţă care mi s-ar „fura”.

Importanţa „junk time”-ului

Am înţeles însă că greşeam cu ocazia conferinţei psihologul american Michael Thompson la Cluj. Cu o singură propoziţie, el a făcut ordine în capul meu. „Quality time comes from junk time”, a spus el. Sau, mai pe româneşte, momentele speciale cu copiii noştri apar când te aştepţi mai puţin. La coadă la cumpărături, în maşină când sunteţi blocaţi în trafic în drum spre şcoală sau grădiniţă, în parc, în casă. Oriunde. Şi oricând. Oricând simte cel mic că doreşte să vorbească cu tine despre ceva ce-l bucură sau îl frământă. Astfel, „timpul simplu” petrecut alături de copil se poate transforma oricând în mult râvnitul „quality time”, fără să trebuiască să planifici lucruri. Şi, susţine Michael Thompson, de multe ori,  mai ales copiii mici preferă să stea 2-3 ore alături de părinţi, chiar dacă nu fac nimic special împreună, decât să petreacă doar 20 minute pe zi cu ei, oricât de calitativ ar fi acel timp împreună.

Calitate, dar şi cantitate

Nu ţin o pledoarie împotriva timpului de calitate petrecut cu copiii. Dar nici nu mai cred că trebuie să punem acest „quality time” înaintea lui „time… time”. Adică timp, pur si simplu, petrecut cu copilul tău. Nu trebuie neapărat să faceţi sport împreună, să mergeţi la picnic, să vă jucaţi sau să rupeţi gura târgului cu nu-ştiu-ce activitate. Pentru că, atunci când vor să vorbească, copiii o fac în cele mai ciudate momente. Iar tu trebuie să fii acolo pentru ei. Dacă pe cel mic îl sperie ceva, dacă îl doare ceva, dacă îl frustrează ceva, va dori să-ţi spună acum. Nu în weekend, nu peste 2 zile sau când ai planificat tu acele momente speciale împreună.

Pentru ca el să dobândească un ataşament puternic şi o bază sigură, este nevoie doar de o anumită atitudine şi de o anumită disponibilitate din partea ta atunci când sunteţi împreună. Aşa că nu te învinovăţi dacă nu reuşiţi să vă aşezaţi cu toţii deodată la masă, în fiecare zi, la oră fixă. Pentru copii, calitatea timpului petrecut împreună, dar şi calitatea, sunt la fel de importante.

„Eram cu fiica mea în maşină, blocaţi în trafic, când ea mi-a spus din senin că are mulţi unchi, probabil, pe care nu îi cunoaşte. I-am spus într-o doară că nu este adevărat, că îi cunoaşte pe toţi. Abia apoi mi-am dat seama la ce se referă. Fiica mea e adoptată. Şi acela a fost momentul în care a simţit ea că este pregătită să aibă o discuţie despre acest lucru. Dis-de-dimineaţă, în plin trafic, cu un tată obosit lângă ea. Atunci a simţit ea că este momentul”, a povestit Michael Thompson.

 

Şi, apropo, din cauza încăpăţânării mele, fiul meu tot nu s-a plimbat cu trenul. Voi pe ce puneţi accent în timpul petrecut alături de cei mici?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa