Cred că problemele noastre ar trebui să rămână ale noastre și atât. Sau cel puțin până când copilul devine adult și poate accepta lucrurile ca atare.
Știți de ce ar trebui să ne ținem problemele pentru noi?
Pentru că orice copil se va simți vinovat pentru tot ceea ce ni se întâmplă.
Sunt cuvinte pe care niciodată nu ar trebui să le spunem unui copil. De exemplu: „Dacă nu erai tu, nu stăteam cu tactu’” sau ” Pentru tine fac atâtea sacrificii” sau „Dacă nu apăreai tu, terminam și eu școala„. Spune-i asta unui copil și va trăi toată viața cu sentimentul de vinovăție.
Copiii nu sunt responsabili pentru alegerile noastre, iar lucrurile ar trebui să fie destul de clare. În momentul în care am ales să-i dăm viață este, ne asumăm alegerea.
Că vrem sau nu să recunoaștem, mulți dintre noi am fost crescuți cu sentimentul de vină plutind în jurul nostru, care acum se manifestă fie în familie, fie la nivel profesional sau pur și simplu în relația de cuplu. Partea proastă a lucrurilor este că fără să ne dăm seama, putem aplica același tratament și față de copiii sau persoanele dragi nouă. Partea bună a lucrurilor este că putem rezolva orice problemă.
Haideți să vedem concret de ce ar trebui să ne ținem problemele pentru noi:
1. Divorțul: în primii ani din viață, fiecare copil are nevoie de un model de urmat. Fetițele își imită mamele încercându-le fardurile sau pantofii, băiețeii preiau din gesturile tatălui, fie că sunt însușiri pozitive sau nu. Până la urmă este un comportament natural, care îi ajută să-și descopere identitatea. Însă ce ne facem când părinții nu mai sunt împreună?
Asumare. Asta avem de făcut. Ne ținem problemele pentru noi, iar copiii trebuie să beneficieze în continuare de afecțiunea și dragostea ambilor părinți. În niciun caz nu punem întrebări precum „Cu cine vrei să stai?” sau „Pe cine alegi?”. Copiii au nevoie de amândoi în egală măsură, așa că trebuie să beneficieze de atenție din ambele tabere. De evitat sunt și cuvintele urâte spuse despre celălalt părinte, în caz contrar, copilul poate prelua foarte mult din însușirile negative.
2. Conflictele între părinți: copiii nu trebuie subestimați niciodată. Dacă doriți să rezolvați un conflict, încercați să o faceți când copiii nu sunt acasă. Nu vă bazați pe faptul că dorm, se joacă sau că nu sunt atenți. Indiferent de vârsta lor, copiii își dau seama când există tensiune în casă, moment în care pot îmbrățișa sentimentul de vinovăție. Acesta este momentul în care copilul poate trăi o adevărată dramă pentru că nu poate interveni pentru niciunul dintre părinți, altfel ar simți că îl va trăda pe unul dintre ei.
3. Lacrimile: toți am fost copii la un moment dat și ar trebui să ne fie foarte ușor să ne punem în locul copiilor noștri. Din când în când poate că simțim nevoia să plângem sau pur și simplu să fim supărați, însă ce ne facem cu copiii? Le spunem adevărul, altfel se vor simți vinovați și neputincioși pentru suferința noastră. Le putem spune că am avut o zi grea, obositoare sau că ne doare ceva, dar că ne vom simți mai bine după ceva timp.
Mulți dintre noi am fost făcuți să ne simțim vinovați, de la faptul că nu am luat cele mai bune note până la problemele financiare ale părinților și poate că la un moment dat putem repeta aceste greșeli cu copiii noștri. Este important să le oferim încrederea noastră, dar mai ales, să-i facem să se simtă în siguranță.
