„Embodied parenting” sau despre cum corpul comunică ceea ce cuvintele nu reușesc să spună

Psiholog Miruna Jovin
embodied parenting totul despre mame

Cuvintele sunt doar o mică parte a comunicării dintre părinte și copil. Află mai multe despre embodied parenting și despre cum ne poate ajuta acest tip de parenting în construirea de relații armoniose cu copiii noștri!

Puteți descoperi multe modalități eficiente de a comunica și relaționa cu cei mici din colecția de parenting a editurii noastre ZYX Books  Cărțile care au revoluționat parentingul.

Comunicarea cu copilul încă nenăscut

Cam de când comunici cu copilul tău? Ai vorbit cu el când încă era în burtă? Sau poate ești ca mine și ți-a fost greu să te adresezi unei bile din ce în ce mai mari, bine ascunse sub pielea burții tale?

Eu nu am vorbit cu copiii mei când erau în pântec. A fost ceva care nu m-a lăsat să fac
asta, un blocaj interior peste care am reușit să trec doar sporadic. Odată când durerea din zona ficatului era atât de puternică încât mă făcea să nu mai pot respira și atunci am spus un sincer ”Te rog frumos să te muți puțin mai încolo”, însoțit de un ușor ghiont și a doua oară când l-am rugat pe cel de-al doilea copil al meu să facă o mișcare, o rotație, o întindere care să îmi elibereze nervul care mă făcea să nu mai mișc piciorul drept.

Cu asta dialogul meu cu cei doi copii încă nenăscuți s-a terminat înainte de a începe.

Dar comunicarea nu se rezumă la cuvinte

Ceea ce am făcut, însă, a fost să mă observ cu atenție încă de la începutul sarcinii. Țin minte și acum că primul meu copil se mișca scurt, dar puternic, în jurul orei 2:30 dimineața. A făcut-o începând din luna a șasea de sarcină și până după trei ani, exact la aceeași oră, în multele nopți în care eu am putut să văd asta. Iar cel mic s-a trezit luni în șir fix la ora 5 dimineața, așa cum o făcea când era încă bila așezată pe nervul meu.

Ce spunem când nu vorbim, așadar?

Spunem foarte multe. Și noi, părinții, și ei, copiii. Spunem în general cam tot ceea ce nu poate fi pus în cuvinte. Ne arătăm sentimentele, durerile, preferințele și suferințele. Cheia înțelegerii însă ne lipsește uneori. Ea se poate însă învăța, iar beneficiile sunt atât de mari încât este dificil să fie puse în cuvinte. Atunci când reușești să deslușești limbajul corporal, conectarea cu copilul este una reală, profundă. Iar acest lucru are mai multe efecte benefice: pe de o parte o relație mai bună cu copilul, dar și o mai bună cunoaștere a propriului corp, a reacțiilor în anumite situații. Dacă suntem atenți, putem inclusiv identifica semne incipiente ale unor eventuale stări de disconfort.

Corpul comunică ceea ce cuvintele nu reușesc să transmită

Mi-a rămas întipărită în memorie o întâmplare de când copiii mei și ai prietenei mele erau foarte mici. Eu și prietena mea din copilărie am decis să petrecem o săptămână de vacanță împreună cu copii noștri. Eu cu cel mare, care tocmai serba cei doi și jumătate de viață de băiețel iubit și cel mic al meu, de șase luni și un pic. Primul ei copil avea pe atunci șase luni. Într-una din după amiezile liniștite a venit ora de culcare pentru mezinii găștii. Cel mic al meu a adormit rapid, la sân. Cel mare dormea și el, așa că urma să am aproximativ jumătate de oră împreună cu prietena mea. Sau nu. Copilul ei plângea și se arcuia gata să sară din brațele mamei lui. Prietena mea era din ce în ce mai agitată în încercarea de a calma bebelușul din ce în ce mai agitat. M-am oferit să îl iau eu. Nu știu cum și de ce am decis asta. Mi s-a părut înțelept să o fac. Am convins-o că poate să aibă încredere și că merită măcar să încercăm, chiar dacă șansele păreau reduse să reușim. În zece pași de plimbare copilul a adormit.

Corpul comunică

Acest lucru s-a întâmplat nu pentru că eu aș avea calități nebănuite, ci pentru că în acel moment corpul meu comunica liniște, calm, siguranță. Experiența și faptul că cel care plângea nu era copilul meu – putând astfel să îmi păstrez mai ușor calmul – și-au spus cuvântul. Corpul meu s-a armonizat cu cel al bebelușului și a transmis că e momentul potrivit ca el să se relaxeze suficient pentru a adormi. Nu, nu știam toate astea atunci. Mai târziu am aflat că ceea ce am făcut atunci se numește embodied parenting și a fost pentru prima dată adus în discuție de dr. Suzi Tortora, specialist în dezvoltare timpurie și terapie prin mișcare și dans, care astăzi predă cursuri cu această temă, facilitând armonizarea relațiilor între copii și părinți.

Pentru a afla mai multe despre ce tehnici se folosește embodied parentingul, urmăriți materialul video de mai jos:

Ce este, așadar, embodied parenting?

Este acel tip de parenting potrivit oricărui părinte, în care mama și copilul își armonizează trăirile și starea prin comunicare nonverbală și în special prin atingeri.

Este în același timp o formă de parenting în centrul căruia se află mama și copilul și relația armonioasă dintre ei doi. Atunci când mama nu este prezentă în viața copilului, persoana de atașament care îngrijește copilul va prelua acest rol. Pentru că studiile au demonstrat că un copil cunoaște, simte, învață lumea prin ochii, pielea, mișcările persoanei de atașament, în primul rând, și abia apoi ajunge să o cunoască prin forțele proprii.

Alfie Kohn, expert de renume internațional, pornește de la o întrebare diferită, care schimbă fundamental felul în care ne privim copiii și cum relaționăm cu ei: Ce nevoi au copiii noștri – și cum facem să le împlinim? Iubire necondiționată pentru copilul tău este o pledoarie puternică pentru respect, cooperare și acceptare, care pune sub semnul întrebării instrumentele tradiționale de educație, în special pedepsele și recompensele.

Embodied parenting – răspunsuri dincolo de cuvinte

Acum când mă uit în urmă la anii petrecuți cu copiii mei și la momentele în care i-am observat cu atenție mă bucur foarte mult că am avut timpul și ocazia să fac acest lucru. Acest gen de interacțiuni te învață o grămadă de lucruri despre propriul copil. Abia acum am înțeles că puțin ghidaj m-ar fi ajutat să înțeleg și mai bine ceea ce vedeam și simțeam.

Un alt articol care te poate interesa: De ce este important pentru un părinte să știe că tot ce trăim se vede (și rămâne) în corp

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa