Copilăria perfectă este o himeră. Nu deveni obsedată de ea!

Iulia Mirică
copilăria perfectă

    Este foarte normal să-ți dorești copilăria perfectă pentru micuții tăi. Dacă tu ai fost fericită în acea perioadă a vieții, vrei ca ei să fie cel puțin la fel de fericiți. Dacă, în schimb, ai avut o copilărie cu lipsuri, te vei da peste cap să le aduci lumea la picioare. Important e să nu faci o obsesie din asta, scrie scarymommy.com.

    Să presupunem că tu nu ai avut copilăria pe care ți-o doreai și probabil că o vedeai la alți copii. Fie că este vorba de faptul că părinții nu aveau destul timp pentru a se juca cu tine, pentru că erau mereu la muncă, vă mutați des, din cauza locului de muncă al tatălui, sau nu primeai jucăriile pe care ți le doreai, pentru că nu existau fonduri suficiente pentru aceste mofturi. Ți-ai imaginat mereu că vei face totul ca la carte când vei avea propriul copil și-i vei oferi copilăria perfectă.

    Dacă ai avut un singur părinte, îți imaginai cum ar fi cu doi și tânjeai mereu după familiile complete și un cămin stabil. Chiar dacă și familiile celorlalți aveau defecte, tu nu le vedeai. Visai la perfecțiunea pe care o vedeai în filmele de la televizor și erai nerăbdătoare să-ți faci propria familie.

    Și, iată, ai reușit să găsești partenerul perfect, iar curând ai adus pe lume și primul copil. Îți dorești acum să-i oferi copilăria perfectă și toate lucrurile care ți-au lipsit ție. Ai grijă, însă! Goana ta după perfecțiune s-ar putea transforma în anxietate și în obsesia de a controla fiecare aspect al vieții tale. Însă viața nu îți oferă doar întâmplări pe care le poți prevedea și este perfect în regulă. Copiii tăi au voie să facă greșeli și să experimenteze și părțile dificile din viață, de asemenea. Iar maternitatea este imperfectă. Trebuie doar să te gândești că încerci mereu să le oferi copiilor tăi ce este mai bun și-i ajuți necondiționat. Nu să încerci să controlezi totul.

    Probabil că piticul tău va avea o copilărie frumoasă și, în multe aspecte, mai bună decât a ta. Dar trebuie să fii conștientă și de faptul că este copilăria lui, copilăria pe care el o poate schimba, pe care o va evalua în funcție de criteriile proprii, pe măsură ce înaintează în vârstă. Îi poți arăta că încerci, îl iubești și îl lași să acționeze singur atunci când este nevoie. Adică îi recunoști meritele și personalitatea în diferite situații, chiar dacă ți-ai dori să faci totul după propriile reguli. Iar în final îți vei da seama că nu există o copilărie perfectă, dar că există nenumărate momente din ea, care o aduc aproape de perfecțiune. Momente care trebuie prețuite cu adevărat.

    Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa