Ce se întâmplă cu creierul femeii atunci când devine mama?

Ramona Dinescu
Mama

Creierul femeii ce devine mama se comportă asemănător cu situația în care ne îndrăgostim. De la bucurie la anxietate și grijă excesivă, comportamentul unei mame este ghidat de reacții chimice, susțin cercetătorii.

Înainte de a deveni mamă, mulți prieteni mi-au spus că toată viața mea se va schimba, însă nu am înțeles pe deplin ce vroiau să spună până ce nu am trăit pe pielea mea. În primele zile mă simțeam ca și cum trăiam o viață nouă, într-un loc nou în care nu mă regăseam și nu reușeam să mă obișnuiesc că așa va fi de aici înainte, pentru totdeauna.

Multe lucruri se schimbă în viața proaspetelor mame, însă diferențele cele mai bine evidențiate sunt cele intime și anume cele legate de schimbările emoționale, majoritatea de natură neurologică.

După ani întregi în care s-au observat schimbările comportamentale ale proaspetelor mămici, cercetătorii abia de curând au început să facă legătura între comportamentul unei mame și ceea ce se întâmplă la nivelul cortexului prefrontal, creierul mic și lobii parietali.

Materia cenușie devine mult mai concentrată iar la nivelul regiunilor creierului care controlează empatia, anxietatea și interacțiunea socială, activitatea devine mai intensă.

La nivelul cel mai elementar, determinate de un aflux de hormoni în timpul sarcinii și imediat după naștere, aceste schimbări ajută la fixarea atașamentului mamei pentru copil. Cu alte cuvinte, aceste sentimente materne de dragoste copleșitoare, protecție feroce și îngrijorare constantă, încep pe baza unor reacții la nivelul creierului.

Făcând o mapă a creierului matern este cheia înțelegerii motivelor pentru care foarte multe mame experimentează serioase trăiri anxioase și depresive. Specialiștii susțin că una din 6 mame suferă de depresie postnatală și mult mai multe ajung la comportamente compulsive exagerate precum spălatul mâinilor în permanență și verificarea copilului dacă respiră.

Ce arată studiile efectuate asupra creierului femeii mamă?

O faimoasă cercetătoare americană care a dezvoltat mai multe studii asupra creierului maternal a spus că ”în primele luni de după nașterea copilului, mamele dezvoltă o anumită formă de comportament obsesiv compulsiv. Mamele de fapt, obișnuiesc să aibă o mulțime de gânduri legate de lucrurile pe care nu le pot controla. Se gândesc constant la copil dacă este sănătos/sătul/bolnav”, susține cercetătoarea Kim Pilyoung. Tot ea a mai spus ca la nivel cerebral apar foarte multe schimbări în cazul proaspetelor mame. ”Apar creșteri la nivelul anumitor regiuni ale creierului implicate în reglarea emoțiilor, regiuni legate de empatie și motivație maternală. Această ultimă regiune au cred că ar putea fi relaționată cu comportamentele obsesiv compulsive. La oameni și la animale în perioada imediat următoare nașterii apare o dorință enormă de a avea grijă de copilul sau puiul lor”, a mai spus Kim Pilyoung.

Există câteva regiuni ale creierului interconectate care ajută la stabilirea comportamentului maternal și a stării de spirit.

Un interes particular pentru cercetători îl reprezintă  acel set de neuroni în formă de migdală, poziționat în partea laterală a creierului și denumit amigdala. Aceasta ajută la procesarea memoriei și conduce anumite reacții emoționale precum frica, anxietatea și agresiunea. În cazul unui creier normal, nivelul activității amigdalei crește în primele săptămâni și luni după naștere. Această creștere, cred cercetătorii, este corelată cu comportamentul proaspetelor mame – o activitate mai mare la nivelul amigdalei o face pe mamă mult mai sensibilă la nevoile copilului ei. Toate acestea în timp ce un cocktail de hormoni ce își găsesc receptori într-o amigdală mai activă, ajută la crearea unui răspuns pozitiv menit să motiveze comportamentul mamei. Doar simplul fapt de a se uita îndelung la copilul ei va duce la iluminarea centrilor recompensei din creierul mamei. Acest circuit ce se petrece în creierul unei mame influențează vorbirea siropoasă a mamei atunci când se adresează copilului ei, cât de atentă este și chiar cât de afectuoasă poate fi.

Astfel, nu mai este o surpriză faptul că o leziune la nivelul amigdalei poate fi asociată cu un nivel mai mare al depresiei în cazul mamelor.

Mai mult decât atât, o leziune la nivelul amigdalei bebelușilor poate afecta legătura pe care aceștia o au cu mamele lor. Abilitatea unui bebeluș de a-și recunoaște mama dintre mai multe persoane, ține tot de activitatea amigdalei.

Având în vedere toate aceste explicații de mai sus, nu e de mirare că fiecare dintre noi ne transformăm odată cu apariția copiilor noștri. De aceea se spune că descoperim în noi o iubire de care nu credeam că vom fi capabile vreodată, ce implică o putere extraordinară de sacrificiu și empatie pentru bebelușii noștri.

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde poți descoperi și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Foto: Guliver

 

Te-ar mai putea interesa