Baby blues sau depresie postpartum?

Andreea Popa
depresie-postpartum-totul-despre-mame

Cu toate că seamănă, baby blues şi depresia postpartum trebuie tratate diferit

De ce este atât de important să faci diferenţa între baby blues şi depresie postpartum?

Naşterea unui copil îţi dărâmă lumea pe care o ştiai şi te transformă şi pe tine, ca femeie, ca om. Stresul, nopţile nedormite, rutina dată peste cap, fericirea pe care abia o poţi cuprinde, combinată cu o frică care-ţi înmoaie picioarele, toate se prăvălesc peste tine ca un bolovan. Şi oricât de mult ai aşteptat momentul naşterii, oricât de mult ţi-ai iubi copilul, uneori lucrurile nu par deloc roz.

Îmi aduc aminte că mie, uneori, nu îmi păreau nici măcar gri. Doar doar de-un negru pal. Şi mă surprindeam gândindu-mă „Ce-mi veni să fac un copil? Nu mi-era mai bine înainte?”. Iar apoi puiul meu de om mai deschidea un ochişor, mai gângurea puţin şi mă topeam de dragul lui. Şi simţeam prin toţi porii că va urma o perioadă minunată. Dar starea de bine nu dura mult, pentru că începeam repede să mă simt vinovată pentru gândurile pe care le avusesem cu doar câteva minute înainte. Şi tot aşa, ca într-un carusel care părea că nu se va mai opri niciodată. Dar s-a oprit.

Citește și: Depresia nu are nevoie de invitație

Baby blues versus depresie postpartum

Tristeţea postpartum, numită şi baby blues, este un lucru normal după naştere şi afectează circa 70% dintre proaspetele mămici. De vină sunt şi schimbările radicale care au loc în viaţa noastră odată cu naşterea bebeluşului, dar şi tulburările hormonale de care avem parte din plin în primele săptămâni. Totuşi, starea aceasta nu ar trebui să dureze mai mult de 2-3 săptămâni. În cazul în care tristeţea persistă şi după maxim o lună, sau în cazul în care simptomele nu se ameliorează, ci chiar se înrăutăţesc, cel mai probabil că suferi de depresie postnatală. Iar aceasta este o tulburare serioasă şi vei avea nevoie de ajutor pentru a o depăşi. Statisticile arată că circa 10% dintre mame suferă de depresie postnatală.

Cumva pe scurt, baby blues este să te întrebi din când în când de ce ai făcut un copil şi să te întrebi dacă eşti potrivită în acest rol. Depresia postpartum este atunci când eşti convinsă că a fi mamă nu este pentru tine, când nu reuşeşti deloc să te ataşezi de copil, când te îndepărtezi de persoanele dragi şi începi chiar să fii convinsă că familiei tale i-ar fi mai bine fără tine.

Baby blues – simptome

Există mai multe simptome ale tristeţii postpartum iar o mămica poate să aibă unul singur sau mai multe. În linii mari, baby blues se manifestă prin schimbări bruşte de dispoziţie, tristeţe, anxietate, confuzie, iritabilitate, dificultăţi în a te odihni chiar dacă puiul doarme, lipsă de energie, tulburări de apetit sau probleme de concentare.

Simptomele apar de obicei la câteva zile după naştere şi dispar treptat după primele săptămâni.

Depresia postpartum – simptome

Spre deosebire de baby blues, depresia postpartum este o problemă serioasă ce nu trebuie ignorată. La început, seamănă foarte mult cu baby blues, având aproximativ aceleaşi simptome. Doar că aceste simptome nu doar că nu dispar după câteva săptămâni de la naştere, ci deseori se agravează.

Astfel, printre semnele depresiei postpartum se numără labilitatea psihică, episoadele frecvente de plâns, insomnia, iritabilitatea, lipsa de ataşament faţă de copil combinată însă cu o grijă exagerată faţă de sănătatea acestuia, lipsa energiei şi a motivaţiei, sentimentul de vinovăţie, pierderea stimei de sine, tulburările de apetit. Deseori apar şi durerile de cap şi senzaţia de furnicături sau amorţeală a membrelor. Durerile în zona pieptului şi palpitaţiile pot fi şi ele simptome ale depresiei postpartum.

Unele mame care suferă de depresie postpartum ajung să dezvolte noi fobii, să aibă atacuri de panică sau coşmaruri. Sentimentul de vinovăţie se împleteşte des cu cel de inadecvare şi ostilitate atât faţă de propria persoană, cât şi faţă de cei dragi. Apar şi probleme severe de concentrare sau de memorie.

În cazuri mai grave, mama poate ajunge să aibă inclusiv gânduri negative orientate spre copil sau gânduri de suicid.

Deşi de obicei apare după naştere şi progresează treptat, depresia postpartum se poate instala şi brusc, oricând în primul an de viaţă al copilului.

Cauzele depresiei postpartum

Modificările hormonale sunt principala cauză atât pentru baby blues, cât şi pentru depresia postnatală. Dacă în timpul sarcinii nivelurile de hormoni precum estrogenul şi progesteronul sunt extrem de ridicate, după naştere acestea scad brusc, ducând la o stare de tristeţe sau chiar depresie. În plus, şi nivelul hormonului tiroidian poate să scadă semnificativ după naştere, iar deficienţa tiroidiană poate conduce la o stare accentuată de oboseală şi depresie.

Stresul este un alt factor important în declanşarea depresiei postpartum, plus lipsa de somn, noile responsabilităţi pe care mama le are şi teama de necunoscut.

Şi schimbările fizice pot fi o cauză  a depresiei postpartum. Odată cu naşterea, invariabil apare şi acel sentiment că nu te mai recunoşti în oglindă. Acest lucru, împreună cu durerile de după naştere, le poate face pe multe femei să se simtă nesigure şi vulnerabile.

Factori de risc

Unele femei sunt mai predispuse depresiei postpartum decât altele. Printre factorii de risc se numără episoadele anterioare de depresie sau un istoric în ceea ce priveşte sindromul premenstrual sever, respectiv tulburarea disforică premenstruală.

Riscul ca o femeie să sufere de depresie postpartum creşte şi în urma unei cezariene sau din cauza unor complicaţii medicale la naştere, indiferent că este vorba despre mamă sau despre copil.

Alţi factori de risc sunt problemele în relaţia de cuplu şi lipsa de suport afectiv din partea apropiaţilor.

Citește și: Cele mai grele 3 săptămâni

Tratamentul depresiei postnatale

Deoarece, în cazul în care rămâne netratată, depresia mamei poate afecta serios copilul, este important ca toate măsurile necesare să fie luate cât mai rapid. Statisticile arată că circa 25% dintre mamele care nu au parte de tratament pentru depresie postpartum continuă să sufere de depresie chiar şi la un an după naştere.

Tratamentul poate consta fie în remedii naturiste, fie în medicaţie antidepresivă, în funcţie de recomandarea medicului. Uneori, este de ajutor terapia hormonală, respectiv cea cu estrogen.

Cum este afectat copilul de depresia mamei

Copiii cu mame ce suferă de depresie au la rândul lor un risc mai mare de a suferi de probleme comportamentale, inclusiv de somn. De asemenea, pot avea întârzieri în dezvoltarea cognitivă: învaţă să meargă sau să vorbească mai târziu, pot avea dificultăţi de învăţare la şcoală. Din punct de vedere emoţional, sunt mai retraşi, mai anxioşi, mai pasivi, mai dependenţi, îşi fac mai greu prieteni, au o stimă de sine scăzută. În plus, au un risc mai mare de a suferi la rândul lor de depresie dacă şi mama a suferit de depresie postpartum.

Citește și:
Depresia perverteşte realitatea, o distorsionează, dar încet-încet se va vedea luminiţa de la capătul tunelului
“E puţin deprimată”
Depresia din timpul sarcinii

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa