Să fii blocată în lift împreună cu bebelușului tău. Să simți cum aerul devine tot mai greu. Să le auzi pe celelalte mămici din lift cum plâng de disperare. Să fii complet neputincioasă, cu copilul în brațe și să nu știi dacă mai scapi cu viață…
Tragedii se întâmplă în fiecare zi și, totuși, niciodată nu ne imaginăm că ni s-ar putea întâmpla chiar nouă. La fel a pățit și Maria, o mămică din Câmpina care a trăit în luna septembrie 2017 cele mai groaznice momente din viața ei. Împreună cu alte 8 mămici, a rămas blocată în liftul spitalului din Câmpina unde se internase de câteva zile cu bebelușa ei. De altfel, toate mămicile aveau în brațe copii mici, de până-n doi ani. Infirmiera ce le însoțea a dat mai multe telefoane, dar părea că salvarea nu mai vine de nicăieri.
Mămică moartă din cauza liftului defect dintr-un spital din București
2017. Secolul XXI. Trăim într-o societate în care liftul face parte din viața noastră modernă, urbană, dar care iată, ne poate pune în situații imposibile. Chiar dacă este dotat cu un buton de alarmă și cu numere de telefon în caz de defectare, lifturile sunt o adevărată problemă în majoritatea spitalelor. Acum 10 ani, o altă mămică a căzut victima unui lift de spital, de data aceasta din București. Deznodământul a fost unul tragic. Tânara, în vârsta de 16 ani, gravidă în 6 luni, a fost sfârtecată în două după ce a fost târâtă între etaje.
Infirmiera ducea mamele la control la cabinetul ORL
Douăzeci de persoane, între care mai mulţi copii, au rămas blocate în liftul Spitalului Municipal Câmpina, judeţul Prahova, ele fiind scoase de către pompieri fără ca cineva să fie rănit. Elevatorul, în care se aflau nouă mame, zece copii şi o infirmieră, a rămas blocat între etajele unul şi doi.
Maria, una dintre mămicile blocate, povestește cum a trăit, pas cu pas, acele minute înfiorătoare.
„Pe la ora 9.30-10.00 de dimineață a venit infirmiera și mi-a spus să mergem la cabinetul ORL pentru un control. Pe hol așteptau liftul încă cinci mămici, fiecare cu copilul ei în brațe, iar ulterior infirmiera a venit însoțită de alte 3 mămici cu patru copii. În total, ne-am urcat în lift 9 mămici și 10 copilași. Cel mai mic era de 2 săptămâni, iar cel mai mare nu avea mai mult de 2 ani.
Am coborât de la etajul 5, secția Pediatrie, și ne-am dus în Policlinică ca să luăm liftul spre ORL. Pe hol mai era o fată mai mare, însoțită de o infirmieră. Voiau și ele sa ia liftul, dar văzându-ne pe noi, s-au răzgândit. Din nou am întrebat infirmiera: „Intrăm toate?“, iar infirmiera ne-a zis că da.
Când s-a urcat ultima mămică, s-a închis ușa liftului mai greu, dar n-am crezut că e o problemă majoră. Am urcat la etajul 2 fără probleme, liftul nu a dat semne că s-ar opri. Când am terminat consultațiile, am mers spre lift același grup de mămici. Din nou am întrebat dacă intrăm toate și ni s-a spus că da.
Când s-a urcat ultima mămica s-a închis ușa, dar a dat semne că vrea să se deschidă. Și-a revenit imediat și n-am crezut că vor fi probleme. A apăsat infirmiera pe P și, la scurt timp, am simțit o zgâlțâietură puternică și s-a oprit liftul. Chiar și luminile s-au stins pentru o secundă. Infirmiera ne-a zis că poate altcineva, din exterior, a chemat liftul. Nouă ne apărea că suntem la etajul 1.
Atunci, infirmiera a apăsat din nou pe P, dar pentru că nu lua comanda, a apăsat de mai multe ori. O mămică ce avea o fetiță de 2 săptămâni a întrebat-o dacă există vreun număr la care să sune pentru că ne-am blocat. Infirmiera a sunat la liftiera spitalului, dar pentru că n-a reușit să ne scoată, a spus că o să cheme electricianul.
Niciun număr afișat în lift nu a funcționat
Ușile liftului erau închise. Între timp, infirmiera și o altă mămica au încercat să ia legătura la Pediatrie să anunțe că suntem blocate. Erau trei numere de telefon afișate în lift, la care puteai suna în astfel de cazuri, dar nu a răspuns nimeni.
Oglinda se aburise și, dacă dădeai cu mâna, s-o ștergi, imediat se aburea la loc. Încă nu se produsese panica.
Apoi, una dintre mămici a început să bată în ușă ca să ne audă cineva. Se simțea aerul din ce în ce mai greu de respirat, așa că eu am sugerat mămicilor să dăm piept bebelușilor ca să-i hidratăm.
Infirmiera apăsa încontinuu pe butoane, când pe P, când pe săgeți, când pe clopoțel. La un moment dat a sugerat să apese din nou pe 2, poate pornește liftul.
Fata care avea fetița cea mai mică începuse să plângă, văzând că nu vrea să sugă la piept. Îi era teamă că bebelușa ei nu mai respira. Un băiețel s-a lăsat în jos și se vedea că nu respira bine. Așadar, erau cel puțin doi copii cu probleme de respirație. Iar un alt copil a început să dea din picioare, să fie agitat și să plângă.
De fapt, încet-încet aproape toți copiii au devenit neliniștiți. La un moment dat, am ținut-o în brațe și pe fetița de 2 săptămâni în timp ce mămica ei încerca să tragă de niște table în sus, ca să mai intre niște aer.
Infirmiera a sunat-o pe șefa ei ca să trimită pe cineva după noi. Iar mămica cu fetița de două săptămâni l-a sunat pe soțul ei și i-a spus că sunt blocate în lift și că bebelușa nu mai respira. Plângea și era panicată.
În lift era înghesuială. Nu aveam loc să-i dau piept și nici să mă las în jos, în ideea că acolo aerul era mai respirabil. La un moment dat începuse și fetița mea să plângă și nu reușeam deloc s-o liniștesc. Transpirase și le auzea pe celelalte mămici cum țipau. N-am avut nici telefonul la mine, să-mi sun soțul ca să știe de mine.
„Îmi moare copilul!”
O altă mămică, ce avea copilul de 1 an, întins pe jos, a început să țipe „Aoleu, îmi moare copilul“. O altă mămică voia să sară ca să facă liftul să coboare, însă am oprit-o fiindcă exista riscul să picăm în gol. O alta bătea cu mâinile în ușa transpirată a liftului. Vreo 6 copii plângeau rău, printre care și a mea, pentru că nu reușeam să o calmez în niciun fel.
Nu se mai puteau înțelege nici fetele la telefon cu cei de afară, începuse să plângă și mamele, să strige „ajutor”, „murim aici”, „să vină cineva”.
Am văzut o singură mămică mai calmă, cea care avea doi copii: unul de o lună și unul de aproape 2 ani. Se lăsase pe vine și găsise niște găurele de aerisire. Însă trei mamici erau foarte panicate. Eu am încercat să-mi păstrez calmul, dar mi-a fost teamă pentru viața copilului meu.
Nu știu să spun un timp precis cât am fost blocate, dar fetele care au avut telefon au spus că am stat blocate 40 de minute. Mie nu mi s-a părut că a fost atât de mult.
Pe ușa liftului curgea apă
Mi-a fost teamă pentru viața mea. Am simțit la un moment dat că nu am aer să respir, iar fata plângea întruna. Până și ușa liftului era transpirată, curgea apa pe ea. M-am speriat când am văzut că nu vine nimeni.
Salvarea vine …
În cele din urmă, a venit cineva cu cheia și a desfăcut ușa de la exterior, iar pompierii au deschis-o pe cea de la interior. Aproape toate mămicile țipau și când am văzut că se crapă ușa, le-am zis să se calmeze că vom fi salvate în sfârșit. Au făcut liniște pe moment, dar apoi au țipat de bucurie.
Pompierii au luat mai întâi copiii. După ce au coborât mămicile din față, pompierii ne-au spus să ne grăbim pentru că e posibil să pornească liftul. Când să coboare mămica din fața mea, ușa liftului s-a mișcat și ea s-a speriat, dar pompierul a ținut-o bine cu piciorul.
Când am coborât, copiii noștri nu erau pe hol, iar eu mă uitam disperată peste tot după fetița mea. Cineva mi-a spus că e în camera din dreapta, dar nici nu mai știam care e dreapta. Am stat acolo câteva minute să ne liniștim. O mămică tremura toată și plângea, iar bebelușul era în brațele soțului ei. Asistentele ne-au întrebat dacă avem nevoie de apă. Apoi n-am mai stat acolo, ci am simțit nevoia să mă duc în salon, să-mi sun soțul. Am aflat ulterior că cei doi copii care aveau probleme de respirație și-au revenit.
Numărul mare de persoane din lift a cauzat blocarea
În mod clar, problema cea mai mare a fost numărul mare de persoane in lift. Dar cred că nu a fost în regulă nici faptul că infirmiera apăsa întruna pe butoane. Însă cea mai mare problemă a fost cu aerisirea în lift. Chiar dacă se întâmplă să te blochezi, contează să ai aerisire. Pentru noi, fiecare secundă a contat!
Și nu-mi aduc aminte să fi văzut atunci vreun afiș referitor la numărul maxim de persoane permise. Iar din cele trei numere afișate în caz de urgență, niciunul nu a funcționat.
E adevărat, am urcat foarte multe mămici în lift, dar exact aceleași persoane mai urcasem și înainte. Problema a fost a doua oară, la coborâre.
După această experiență, încă mai am spaime, chiar dacă mi-am luat inima în dinți și am mai luat liftul și după aceea. Dar fără telefon nu am mai plecat. Am observat că la liftul de la spital, pe partea cu vizitatorii, au pus un afiș cu numărul maxim de persoane și cu o greutate totală specificată. S-a făcut și o listă cu semnături iar personalul din spital a fost instruit ca să nu se depășească un anumit număr de persoane. Dar la noi în țară trebuie să se întâmple o tragedie ca să se ia măsuri.
În momentele alea numai la fetița mea mă gândeam! Și am încercat să-mi mențin calmul.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
