În fiecare familie, apar momente în care copiii refuză să asculte sau contestă autoritatea părinților. Specialiștii spun că, în general, la vârsta de 2 ani, când cei mici spun „nu!” o fac, de fapt, pentru că devin conștienți de propriul sine și încep să își seteze propriile limite. Dar sunt și copii care nu depășesc această fază. În aceste cazuri, de multe ori părintele spune, de exemplu, „Te rog, stinge televizorul și treci la lecții!”, iar copilul se înfurie și strigă: „NU! Dacă îmi stingi televizorul, îți sparg telefonul!” Când o astfel de reacție devine o constantă, putem vorbi despre tulburarea de opoziție și sfidare (în engleză: Oppositional Defiant Disorder – ODD). Cum recunoaștem semnele acestei tulburări și care sunt soluțiile?
Toți copiii au momente în care spun „nu” sau refuză să asculte, însă pentru unii dintre ei opoziția devine un mod de viață. Acești copii par în permanență în conflict cu părinții, profesorii și colegii, sfidează regulile, provoacă certuri și, uneori, pare că își doresc cu orice preț să creeze haos în jurul lor. Dacă un părinte le cere să-și facă temele, reacționează cu furie și trântesc ușa. Dacă sunt certați, răspund cu ironie sau își învinovățesc frații pentru propriile greșeli. Dacă nu primesc ce vor, pot deveni răzbunători. Ce determină un copil să devină sfidător, ranchiunos și ostil față de toată lumea?
Ce este tulburarea de opoziție și sfidare (ODD) și cum se manifestă copilul cu ODD
„Tulburarea de opoziție și sfidare (ODD) este, de regulă, diagnosticată la vârsta intrării în școala primară. Copiii cu ODD manifestă un tipar clar de comportamente-problemă”, explică David Anderson, psiholog clinician la Child Mind Institute. „În niciun caz nu vorbim despre acel copil mic care tocmai a descoperit că noul său cuvânt preferat este «Nu!». Este normal ca micuții să fie sfidători cel puțin o perioadă”, precizează acesta.
Comportamente opoziționale și sfidătoare
Un copil cu tulburare de opoziție și sfidare (ODD) poate fi neobișnuit de furios și iritat. Își pierde frecvent cumpătul, refuză să respecte regulile, enervând deliberat pe cei din jur. Când greșește, dă vina pe alții, se ceartă cu părinții, profesorii și chiar cu prietenii și este răzbunător. Iată câteva exemple concrete:
- Sfidează regulile cu orice preț. Spre exemplu, când îi spui: „Te rog să-ți pui pantofii, plecăm la școală”, răspunsul lui poate fi „Nu vreau! Și dacă mă obligi, nu mai merg la școală!”
- Se ceartă constant cu părinții și profesorii. Profesorul îi cere să-și deschidă caietul și să înceapă să scrie. Răspunsul: „Nu-mi spune tu ce să fac! Eu acum vreau să mă joc!”. Sau în familie: „E ora mesei, trebuie să închizi televizorul”, copilul nu reacționează prima sau a doua oară, apoi, la insistențe, izbucnește: „Fac ce vreau! Dacă îmi închizi televizorul, îți sparg telefonul!”
- Are accese frecvente de furie și aruncă lucruri. Dacă nu primește ce vrea, poate să dea cu pumnul în masă, să trântească ușa, să arunce farfuria sau jucăriile. La magazin, dacă părintele îi refuză o jucărie, se trântește pe jos, urlă și amenință că va sparge ceva.
- Îi provoacă intenționat pe cei din jur. Dărâmă turnul din cuburi construit de fratele mai mic ori strică lucrurile unui coleg care este lăudat de profesor.
- Minte și dă vina pe alții. Când ia o notă proastă: „Nu e vina mea! Profa are ceva cu mine!”. Dacă sparge un obiect, învinovățește fratele sau chiar părintele: „Tu l-ai pus prost, normal că a căzut!”
- Este răzbunător și ranchiunos. Dacă un coleg nu îi împrumută un stilou, a doua zi îi ascunde lucrurile. Dacă mama îl pedepsește, îi rupe cartea preferată sau îi ascunde cheile.
Tulburarea de opoziție poate fi ușoară, medie sau severă. Care sunt diferențele?
Ceea ce distinge ODD de comportamentul opozițional normal este cât de severe sunt simptomele și de cât timp durează acestea. Un copil cu ODD va avea probleme extreme de comportament timp de cel puțin 6 luni. Potrivit clinicii Mayo, tulburarea de opoziție și sfidare poate fi ușoară, moderată sau severă:
- manifestarea ușoară este atunci când simptomele apar doar într-un singur context, adică doar acasă, doar la școală sau doar când copilul e cu prietenii. Specialiștii clinicii atrag atenția, însă, că pentru unii copii, simptomele pot apărea prima dată acasă, dar, cu timpul, comportamentul problematic poate apărea și în alte medii – la școală, în activități sociale și cu prietenii;
- manifestarea moderată presupune apariția comportamentelor probleme în cel puțin două contexte diferite, spre exemplu, acasă și la școală;
- manifestarea severă este când simptomele apar în trei sau mai multe contexte.
Un alt semn distinctiv al ODD este legat de impactul pe care îl are asupra relațiilor de familie. Frustrările zilnice care apar din cauza cerințelor ignorate, certurile, izbucnirile explozive se acumulează și dăunează legăturii părinte-copil. Ba mai mult, întăresc tiparele unui comportament ostil. Dar de ce apar aceste comportamente?
Cauzele posibile și factorii de risc
Deși nu există o cauză clară și unică pentru dezvoltarea tulburării de opoziție și sfidare, se consideră că o combinație de factori genetici, de mediu și biologici contribuie la apariția acestei afecțiuni.
- Factori genetici. Copiii cu antecedente familiale de tulburări mentale, tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) sau tulburări de dispoziție, pot avea un risc mai mare de a dezvolta ODD.
- Factori de mediu. Un mediu familial haotic sau inconsistent, caracterizat prin conflicte frecvente, disciplină inadecvată sau neglijare, poate crește riscul apariției ODD la copii.
- Factori biologici. Anumite anomalii în funcționarea neurotransmițătorilor sau alte disfuncții neurologice pot fi asociate cu comportamentele caracteristice ODD.
Este esențială identificarea timpurie a acestor factori de risc pentru a implementa intervenții adecvate și a preveni evoluția negativă a comportamentului copilului.
- CITEȘTE ȘI: ADHD sau doar indisciplină?
Legătura dintre ADHD, ODD și CD (tulburarea de conduită)
Toate trei sunt considerate tulburări de neurodezvoltare și comportament, iar între ele există o strânsă legătură. Pot apărea simultan și se pot influența reciproc, afectând grav comportamentul și adaptarea copilului la viața de zi cu zi.
ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) afectează capacitatea copilului de a-și controla impulsurile, atenția și nivelul de activitate. Impulsivitatea și dificultatea de autoreglare emoțională din ADHD pot contribui la reacții agresive și sfidătoare. Copiii cu ADHD sunt adesea criticați pentru comportamentul lor, ceea ce poate duce la frustrare și opoziție crescută – ODD, care este considerat un precursor al tulburării de conduită (CD), mai ales la băieți. O formă mai gravă de comportament antisocial, CD implică violență fizică, cruzime față de animale, furt, distrugere de bunuri sau încălcarea gravă a regulilor sociale. Altfel spus, în timp ce un copil cu ODD poate fi certăreț și sfidător, un copil cu CD poate deveni agresiv și lipsit de empatie față de suferința altora. Tulburarea de conduită este adesea asociată cu delicvența juvenilă și probleme cu legea.
ADHD, ODD și CD sunt tulburări distincte, dar interconectate. Fără tratament adecvat, un copil cu ADHD poate dezvolta ODD, iar un copil cu ODD netratat poate ajunge să manifeste comportamente antisociale severe (CD).
Ce specialiști pot investiga și diagnostica această tulburare la copii
Diagnosticul tulburării de opoziție și sfidare este stabilit de specialiști în sănătate mintală, în urma unei evaluări detaliate a comportamentului copilului. Printre specialiștii care pot investiga și pune un diagnostic se numără:
1. Medicul pediatru sau medicul de familie poate fi primul specialist la care pot apela părinții. Acesta poate evalua simptomele generale și, dacă este necesar, recomandă un medic specializat în sănătate mintală.
2. Psihologul clinician realizează evaluări comportamentale și teste psihologice pentru a identifica tiparele de opoziție și sfidare. El va analiza relațiile copilului cu familia și mediul școlar și poate oferi strategii de gestionare a comportamentului.
3. Psihiatru pentru copii și adolescenți. Poate diagnostica ODD pe baza criteriilor din DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a cincea). De asemenea, poate recomanda terapie psihologică sau, în cazuri mai complexe, tratament medicamentos (dacă sunt prezente și alte tulburări, precum ADHD sau anxietatea severă).
4. Neurologul pediatru. Dacă există suspiciuni de disfuncții neurologice asociate, cum ar fi ADHD, epilepsia sau alte probleme de dezvoltare, s-ar putea să aveți nevoie de specializarea unui neurolog pediatru.
5. Consilierul școlar sau psihopedagogul. Deși prea puțin vizibil în majoritatea școlilor din România, psihologul școlar poate observa comportamentul copilului în mediul educațional și poate oferi recomandări profesorilor și părinților pentru gestionarea comportamentului în clasă.
Diagnosticarea copilului cu ODD implică interviuri cu părinții, copilul și profesorii, observații directe și chestionare specifice pentru a evalua severitatea simptomelor. Un diagnostic corect este esențial pentru a aplica cele mai eficiente metode de intervenție.
Ce implică tratamentul pentru un copil diagnosticat cu ODD
Abordarea ODD necesită o strategie complexă, care poate include:
- Terapie comportamentală. Ajută copilul să învețe să-și controleze emoțiile și să dezvolte abilități sociale pozitive.
- Training pentru părinți. Părinții învață tehnici eficiente de disciplină și comunicare.
- Intervenții educaționale. E necesară colaborarea cu școala, pentru a asigura un mediu de învățare potrivit.
9 reguli pentru părinții unui copil cu ODD
Gestionarea unui copil cu tulburare de opoziție și sfidare (ODD) poate fi provocatoare, dar, cu abordările potrivite, părinții pot crea un mediu favorabil dezvoltării pozitive a copilului. Iată câteva strategii esențiale:
1. Mențineți calmul și compasiunea
Copiii cu ODD pot manifesta comportamente provocatoare. Este esențial ca părinții să răspundă cu calm și empatie, evitând reacțiile impulsive care pot escalada conflictul.
2. Stabiliți limite clare și consecvente
Definiți reguli precise și asigurați-vă că sunt aplicate în mod consecvent. Predictibilitatea e de mare ajutor pentru copiii cu ODD.
3. Folosiți întărirea pozitivă
Recunoașteți și recompensați comportamentele adecvate. Laudele și recompensele pot motiva copilul să repete comportamentele pozitive.
4. Alegeți bătăliile cu înțelepciune
Nu toate comportamentele sfidătoare necesită o confruntare. Concentrați-vă pe aspectele esențiale și permiteți flexibilitate acolo unde este posibil, pentru a reduce tensiunile.
5. Implementați consecințe naturale
Permiteți copilului să experimenteze consecințele naturale ale acțiunilor sale (în momentele care nu îi afectează siguranța fizică), pentru a învăța responsabilitatea.
6. Evitați pedepsele dure
Pedepsele fizice sau verbale pot intensifica resentimentele și comportamentele negative. Optați pentru metode de disciplină care promovează învățarea și reflecția.
7. Sprijiniți nevoile emoționale ale copilului
Ascultați activ și validați sentimentele copilului. Oferiți-i oportunități de a-și exprima emoțiile într-un mod sănătos și constructiv.
8. Adoptați un stil de parentig potrivit
Stilul democratic, care presupune combinarea afecțiunii cu așteptările clare și consecvente, s-a dovedit eficient în gestionarea comportamentelor ODD.
9. Căutați sprijin profesional
Când comportamentele devin copleșitoare, nu ezitați să solicitați ajutorul unui specialist în sănătate mintală. Terapia familială sau consilierea individuală pot oferi instrumente valoroase pentru gestionarea ODD. Abordarea cu răbdare și consecvență a acestor strategii poate îmbunătăți semnificativ relația părinte-copil și poate facilita dezvoltarea unui comportament pozitiv la copiii cu ODD.
