Tradiții românești precum Dragobetele, Mărțișorul, Babele, cei 40 de Mucenici, Ziua tuturor sfinților par să pălească pentru mulți dintre noi în fața unor tradiții americane precum Valentine’s Day, Halloween ori iepurașul de Paște. De ce unii simt nevoia să adopte zile festive de peste ocean? E bine sau nu să facem asta și cum le vorbim copiilor despre fiecare în parte?
Noi, părinții, le suntem copiilor primul model în viață. Atitudinea noastră față de tot ceea se întâmplă în viața de zi cu zi contează foarte mult în modul în care ei se raportează la cotidian. Un aspect extrem de important este al tradițiilor. Le „ținem” doar pe cele strămoșești? Sau ne deschidem și către cele importate din Occident? Oare cum e mai bine?
Dragobete sau Valentine’s Day?
Februarie este luna în care, după ce a trecut magia sărbătorilor de iarnă, celebrăm iubirea. Pe 14 și 24 rețelele de socializare sunt pline de inimioare, cine romantice, cadouri ori declarații siropoase și, evident, de comentarii malițioase.
Tradiționaliștii nu dau doi bani pe sărbătoarea americanilor și își păstrează energia să celebreze iubirea zece zile mai târziu, de Dragobete. E bine? Da și nu! Da, pentru că e bine să ai valori proprii, să fii ancorat în societatea căreia îi aparții. Nu, pentru că, având mai multe ocazii să-ți cânți dragostea, ești mai fericit, mai romantic, mai inspirat.
Chiar dacă veți spune „ce treabă au copiii cu sărbătorile astea?” ei bine, au, pentru că noi facem parte din viața lor, iar ei sunt conectați la emoțiile și comportamentele noastre. Dacă noi ne iubim, suntem capabili să le predăm lor lecția iubirii, dacă noi petrecem timp de calitate împreună cu o ocazie specială sau fără, ei vor înțelege că mami și tati au dreptul lor la iubire și intimitate. Când s-o facem? Dacă mă întrebați pe mine, cu cât mai des cu atât mai bine! Iubirea nu are nevoie de o zi din calendar pentru a fi exprimată și sărbătorită.
Evident, românii nu au sfântul Valentin în calendar pe 14 februarie, dar copiii pot afla că, undeva, departe, în America, a apărut această tradiție pe care, dacă vrem o urmăm, dacă nu, nu. Românii îl au pe Dragobete și nimeni nu le poate opri bucuria de a-l sărbători.
De unde vine acest conservatorism? Probabil își are rădăcinile în perioada comunistă, în care România era o țară ermetică, departe de toate tradițiile Occidentului. Ne-a intrat cumva în ADN să respingem tot ce ne este „străin”, ca nu cumva să ne altereze propriile valori.
Câți mai poartă mărțișoare ca în trecut?
Îmi aduc amintă că, atunci când eram copil, 1 Martie era pentru mine cum e Untold-ul pentru tinerii din ziua de azi: o explozie de bucurie. Primeam și dăruiam mărțișoare în stânga și-n dreapta și abia așteptam să le scot din ambalaje și să mi le pun pe toate în piept, de arătam ca un general de armată întors din război.
Recunosc, acum nu mai simt acceași bucurie ca atunci, și nici nu mai primesc la fel de multe mărțișoare. Prefer să țin un șnur alb-roșu la mână și „decorațiile” de odinioară au rămas doar în cutiuța cu amintiri a sufletului meu.
Copiii știu că „trebuie” să ofere mărțișoare și am uitat, se pare, să le transmitem emoția gestului în sine, semnificația obiectului micuț legat cu șnur bicolor, care vestește de secole venirea primăverii, trezirea naturii la viață, o nouă șansă să facem lucrurile mai bine.
Și nu, nu americanii ne-au „furat” emoția din trecut, noi singuri am șters cu ea pe jos când am lăsat partea materială să fie mai presus decât cea sentimentală. Mărțișoarele se pot cumpăra, dar se pot crea și acasă; se pot da, dar se și pot oferi, e o diferență de nuanță între cele două verbe.
Iepurașul de Paște și Moș Crăciun
Reclama este inima comerțului și asta, da, este o lecție pe care am învățat-o de la occidentali. Marketingul n-ar trebui să se amestece cu religia și totuși o face și-i merge de minune.
E greu să-i mai spui unui copil din ziua de azi că Iepurașul de Paște nu are nicio legătură cu Învierea lui Hristos, ori că bradul de Crăciun e frumos în sine și nu trebuie să fie umplut cu cadouri scumpe. De ce e greu? Pentru că oriunde s-ar uita e plin de Iepurași și Moș Crăciuni care îl îndeamnă că cumpere să consume, să aibă.
Ei bine, aici trebuie noi, ca părinți, să fim adevărați magicieni între tradiție și inovație. Să le facem pe toate ale noastre, ca la carte, să avem grijă cum sărbătorim în intimitatea familiei noastre Paștele și Crăciunul, să aducem în prezent magia sărbătorilor de odinioară.
Înainte de a le cumpăra cadouri, de a-i pune să facă liste peste liste, de a le cere să fie cuminți că altfel nu mai vine Iepurașul sau Moșul, să le spunem că cele două mari sărbători sunt despre Iisus, despre nașterea și Învierea Lui, iar noi, popor creștin, să bucurăm din inimă și nu din portofel de cele două zile importante.
Vrem să le luăm cadouri, nu ne oprește nimeni, dacă aceasta este noua „tradiție”, dar să nu o facem înainte de a le preda adevărata semnificație a celor două zile.
Tradiția americană cea mai de temut: Halloween-ul
Poate cea mai intens dezbătută tradiția americană importată la noi în țară este parada de vrăjitoare și drăcușori de Halloween. De multe ori, nici părinții nu știu prea sigur care îi este adevărata semnificație la americani, dar dau buluc la magazine să cumpere cele mai înfricoșătoare decorațiuni, costume ori dulciuri.
Fiecare e liber să facă ce vrea, drept câștigat în 89, când am început să simțim și noi, după decenii întregi de comunism, dulcele gust al libertății. Nu înseamnă că economia noastră merge mai bine sau mai rău, nu se va schimba situația școlară a copiilor noștri dacă îi pictăm pe față de 31 decembrie, nici noi, părinții, nu suntem mai răi sau mai buni dacă ținem sau nu această tradiție americană.
Până la urmă, este vorba despre o alegere și de asumarea acesteia. Ești genul care pune usturoi la geamuri să alungi duhurile rele de Sfântul Andrei? Foarte bine! Pune! Dacă tu crezi, cine știe, poate chiar va funcționa! Ești genul care crede că este amuzant să-ți vezi fetița deghizată în mica vrăjitoare? Este foarte bine și așa, distrează-te!
Să le spunem copiilor că fiecare om e liber să decidă pentru el. Să nu ne rugăm să moară capra vecinului dacă noi ne-am luat o oaie, cum ar veni.
Nu-ți place Halloween? Nu-i arăta cu degetul pe cei care se distrează în această zi. Dai petrecere pe 31 octombrie? Nu le spune copiilor tăi că cei care nu o fac sunt niște înapoiați. Și așa, vom putea trăi în armonie unii cu alții ca în basme, până la adânci bătrâneți.
Tradiții românești sau tradiții americane? Epilog
Înainte de denigra o tradiție americană, amintește-ți că uneori duci copilul la Mc, la KFC, că tu butonezi, poate, un Iphone și asculți Beyonce într-o mașină, care, probabil, nu e fabricată la Pitești. Că atunci când planifici o vacanță cauți oferte de „afară”, că hainele tale au etichete occidentale. Dacă alegi să mergi pe calea tradiționalismului, fii corect/ă până la capăt și ai grijă la excepții. Copiii sunt mai isteți decât eram noi la vârsta lor și vor pune în curând întrebări de genul: „da’ Gigel de ce are dinți de vampir și eu nu?”
E minunat să iubești tradițiile, este exact de ce are nevoie România ca să se descopere pe sine din nou: să-și amintească cât e de valoroasă, de puternică, de autentică. Și eu fac asta la mine acasă, încerc să-mi conectez copilul cât mai mult cu moștenirea spirituală a neamului său.
Dar să nu uităm nici că suntem cetățeni europeni, suntem oameni ai acestei planete, că avem drepturi, că suntem liberi, că avem puterea de a alege ce credem că este mai bine pentru familiile și copiii noștri. Însă avem și îndatoriri, iar una dintre ele este să respectăm libertatea de alegere a fiecărui om.
Și dacă lupta asta între tradițiile românești vs tradițiile americane ar trebui să ne învețe ceva este că putem trăi în armonie unii cu alții oricât de diferite ne-ar fi opiniile. Ce viitor frumos va avea lumea asta dacă cei mici ar crește cu empatie și iubire în suflet!
