Copilul timid este ușor de recunoscut după comportamentul pe care îl are în diverse situații sociale. Vezi că nu este în elementul lui în contexte mai puțin cunoscute, că nu inițiază jocuri cu cei de vârsta lui, că se agață de piciorul tău când e abordat de persoane pe care nu le știe bine, că pleacă privirea când i se adresează o întrebare. Timiditatea la copii este des întâlnită, însă părinții au la dispoziție instrumente și modalități de a-i ajuta să își dezvolte abilitățile sociale pentru a se putea integra într-un colectiv, fie că vorbim despre grădiniță, școală sau locuri de joacă.
Cum se manifestă timiditatea la copii și care sunt cauzele
La unii copii, timiditatea se manifestă încă de la 2-3 ani, când încep să înțeleagă cun sunt percepuți de cei din jur și să observe efectul pe care îl au asupra altora. Copiii tind să devină mai puțin timizi odată ce încep școala primară. Timiditatea poate fi legată de temperamentul copilului, care influențează modul în care reacționează și se adaptează la diferite situații, gestionează emoțiile și interacționează cu ceilalți. Unii copii sunt mai nesiguri și sensibili la noutate de la vârste foarte mici. Au nevoie de mai mult timp pentru a se adapta la situații noi și la persoane noi.
Comportamentul părinților poate, de asemenea, să provoace sau să intensifice timiditatea copiilor. De exemplu, părinții care folosesc frica pentru a-i face pe copii să asculte sau cei care critică frecvent copilul pot provoca sentimente de nesiguranță, conform acestui studiu, realizat de cercetători de la Universitatea din Arizona. Într-un astfel de mediu, copilul își poate pierde încrederea în sine și, pe măsură ce crește, este din ce în ce mai retras. Experiențele personale ale copilului au, de asemenea, o influență puternică. De exemplu, un copil care este adesea etichetat de adulți ca fiind timid sau care este hărțuit de alți copii la grădiniță sau la școală poate deveni nesigur și se simte tot mai incomod în jurul altor persoane.
Atunci când copiii sunt timizi, sentimentul lor de nesiguranță îi face să aibă tot felul de temeri. Le este frică de necunoscut, de situații noi și de străini. Tind să perceapă noutatea ca pe o amenințare și au gânduri anxioase, de genul: „Ce se va întâmpla cu mine dacă vorbesc cu acest străin?/„Va fi acest copil drăguț cu mine dacă mă joc cu el?/ „Cum va fi pauza? Voi putea să mă joc ca ceilalți copii?”
Tipuri de timiditate, în funcție de vârstă
Timiditatea este o tendință constantă de a evita sau de a te retragere în situații sociale. La copiii mici, există cel puțin două tipuri de timiditate: timiditatea asociată atitudinii temătoare și timiditatea auto-conștientă. Atitudinea temătoare se dezvoltă de obicei în primii 3 ani de viață. În situații sociale noi, cum ar fi întâlnirea cu cineva pentru prima dată, copiii temători se pot bloca, se pot retrage sau pot dori să evadeze pur și simplu. Este o formă de protecție și siguranță. La bebeluși, acest tip de timiditate se numește inhibiție comportamentală și poate apărea atât în situații sociale, cât și non-sociale.
Timiditatea auto-conștientă se dezvoltă de obicei după vârsta de 4 ani. Acest tip de timiditate apare atunci când copiii sunt în centrul atenției și se simt expuși, cum ar fi atunci când vorbesc în fața colegilor. Li se înroșesc obrajii, crește ritmul cardiac și se simt jenați. În unele culturi, părinții și profesorii sunt mai predispuși să accepte sau să recompenseze timiditatea la fetițe și să descurajeze sau să disprețuiască timiditatea la băieți. Același lucru este transmis, din familie, și copiilor, astfel încât, la grădiniță sau la școală, copiii ajung să respingă băieții timizi, dar să accepte fetițele timide.
Activități pentru copiii timizi
Copiii timizi pot avea dificultăți în a-și comunica emoțiile, iar acest lucru poate duce la sentimentul că nu sunt înțeleși și la emoții reprimate. Ca părinte, poți încuraja copilul să-și exprime sentimentele organizând activități care să-l provoace să-și exprime gândurile în privința unei anumite situații. Dacă ai un copil cu dificultăți în a se adapta la un mediu și la persoane noi, îl poți ajuta explicându-i în avans la ce să se aștepte și introducându-l treptat în noul mediu. Etichetarea unui copil drept „timid” poate duce la convingerea acestuia că este timid și că nu poate face nimic pentru a ameliora problema. Va fi tentat să folosească această scuză pentru a evita situații noi, iar acest lucru îl poate face să piardă oportunități de învățare și de distracție. Iată câteva activități potrivite pentru copiii timizi:
- Fotbalul. Fiind sport de echipă, fotbalul poate ajuta copilul să-și dezvolte abilitățile sociale și de comunicare, deoarece trebuie să colaboreze. Pe măsură ce copilul se simte mai confortabil cu restul echipei și realizează cât e de important rolul lui, încrederea în propria persoană va crește.
- Atletismul. Timid fiind, ar putea alege ca activități extrașcolare sporturi individuale. Îi poți respecta dorința și îl poți încuraja spre alergare, dar nu de unul singur sau cu un părinte în parc, ci în cadrul unui club de atletism. Astfel, va avea șansa de a socializa cu alți copii și de a-și face prieteni.
- Locul de joacă de lângă casă. Copiii timizi devin mai încrezători dacă se joacă alături de copii mai mici. Fă-ți un obicei din a-l duce în cel mai apropiat loc de joacă, unde poate întâlni copii de toate vârstele, și încurajează-l să interacționeze și cu cei mai mici. Îi poate îndruma și sfătui, iar încrederea în sine, când va fi privit de cei mici cu admirație și interes, va crește.
- Club de Lego. Un copil timid poate deveni mai încrezător atunci când face o activitate de care este pasionat. Dacă acasă îi place să-și petreacă timpul făcând Lego, du-l la un club unde poate să-și arate abilitățile și să interacționeze cu copii care au aceeași pasiune.
- Curs de dans. Ai un copil pasionat de dans? Înscrie-l la cursuri! Deși copiii timizi pot fi copleșiți de grupuri mari, se pot simți bine în grupuri mici. Caută o școală de dans cu grupe mici, în care copilul să cunoască oameni noi și unde să beneficieze de atenția și ghidajul instructorului.
- Cățăratul în copaci. Du-ți copilul în parc și lasă-l să se cațere în copaci, să construiască adăposturi sau să caute comori ascunse. Jucându-se liber, poate interacționa în mod natural cu alți copii.
- Arte și meșteșuguri. Dacă ai un copil creativ, dar prea timid să-și arate talentele la școală, înscrie-l la un curs de arte și meșteșuguri unde poate desena, picta sau crea diverse obiecte alături de alți copii! Văzând ce reușește să facă și cât e de apreciat în grupul din care face parte, va prinde curaj în forțele proprii.
Cum ajuți copilul timid să își depășească temerile
- Vorbește cu copilul tău pentru a afla de ce îi este frică. Explică-i că nu este singurul copil care se simte așa și că pentru tine este important tot ceea ce gândește, simte și își dorește.
- Lasă-l să facă alegeri conform preferințelor lui, pentru că luarea de decizii ajută la încrederea în sine. De exemplu, lasă-l pe copil să decidă ce haine să poarte, ce cărți să citească înainte de culcare sau la ce filme să se uite.
- Interesează-te sincer de ceea ce face. De exemplu, atunci când desenează sau face o activitate, întreabă-l despre creația sa. Acest lucru va dezvolta abilitatea lui de a se exprima și îl va ajuta să se simtă interesant, iubit, apreciat.
- Ajută-l să interacționeze cu alți copii invitând un prieten acasă pentru joacă. Fiind în mediul lui, se va simți, probabil, mai relaxat. Joacă-te cu ei pentru câteva momente la începutul întâlnirii, apoi lasă-i să se joace singuri. Ține cont de faptul că înainte de vârsta de 3 ani copiii se joacă în paralel, adică unul lângă altul în aceeași cameră, dar cu jocuri sau jucării diferite. E important să nu ai așteptări nerealiste atunci când copilul este foarte mic.
- Planifică activități cu o altă familie care are un copil de aceeași vârstă. Acest lucru va ajuta copilul să se obișnuiască să fie în preajma altora, să se apropie de copii în ritmul propriu și să primească reasigurări din partea ta în timp ce se distrează. De asemenea, îi vei putea oferi suport și încurajare.
- Pregătește-ți copilul înainte de a merge în vizită la alte persoane. Explică-i cine va fi acolo și ce se va întâmpla. Dacă a mai fost în acel loc, amintește-i cum au decurs lucrurile (de exemplu, cine a fost acolo sau ce ați făcut). Odată ajunși, lasă-l să observe de la distanță. Dacă este încă retras sau tăcut după un timp, lasă-l să-și urmeze ritmul propriu și laudă-i eforturile de a depăși timiditatea, oricât de mici sunt (un zâmbet, un salut sau o privire scurtă). Atunci când îi recunoști eforturile, frica lui va începe să scadă.
- Oferă copilului experiențe pozitive. Cu cât se simte mai capabil, cu atât va fi mai deschis către noi experiențe. La locul de joacă, lasă-l să exploreze limitele sale pe cont propriu și nu intervini dacă nu are nevoie de tine. Atunci când îi oferi copilului oportunități frecvente de a face față unor provocări mici, încrederea și stima de sine vor crește.
- Încurajează-l să participe la jocuri de rol, cum ar fi joaca de-a magazinul, restaurantul sau școala. Jocurile de rol pot ajuta la învățarea modului de a relaționa cu alții. Atunci când joci aceste jocuri cu el, îl înveți practic ce să spună și cum să se poarte în diferite situații cotidiene.
- Jucați împreună jocuri de societate. Acestea îl ajută să interacționeze, să se afirme, să-și gestioneze emoțiile atunci când se confruntă cu frustrări.
Cel mai bun mod de a sprijini un copil timid este să-l ajuți să se simtă în siguranță și protejat, nu să încerci să schimbi cine este. Nu ține copilul tău departe de situațiile în care ar putea să se simtă inconfortabil, pentru că timiditatea se depășește și prin expunere. Ține cont de faptul că un copil care nu este încurajat să socializeze și e lăsat să se izoleze în permanență este predispus să dezvolte anxietate sau fobie socială pe măsură ce crește.
