Telefonul mobil a ajuns în ziua de azi un accesoriu fără de care nici unul dintre noi, adulții, nu ne mai putem descurca. Și nu doar un simplu telefon. Trebuie să aibă și conexiune la internet ca să nu ne simțim fără mâini și fără picioare.
Dacă fac un efort de memorie, îmi amintesc că am avut primul meu telefon mobil în anul al II-lea de facultate, și asta deoarece tatăl meu a obținut un aparat gratuit la abonamentul lui de atunci și nu i s-a părut ceva exagerat să mai încheie un abonament de încă 4 $. Era un prilej bun și cumva o cheltuială justificată deoarece vroia să țină mai ușor legătura cu fiica lui plecată de acasă la București, la facultate. Era un telefon foarte urât, pe care adeseori îmi era rușine să-l scot din geantă și care nu servea decât strict comunicării via liniilor telefonice. Nu avea cameră foto, nu avea conexiune la internet, nu puteam să-mi descarc aplicații, nu puteam să-mi fac meeting plan, nu puteam să fac mai nimic cu el. De fapt, nici nu mă gândeam că aș fi putut folosi un telefon la altceva în afară de a suna și a fi sunată. La vremea aceea, abia învățam să folosesc internetul, dacă vă aduceți aminte, cu conexiunea dial-up. Pare ceva atât de învechit, deși se întâmplă în urmă cu numai 15 ani.
Câțiva colegi ai mei au avut telefon mobil încă din ultimul an de liceu, însă aceștia puteau fi numărați pe degetele de la o mână și oricum erau considerați copii de bani gata, iar noi îi priveam adesea cu invidie.
Acum, fiind și eu la rândul meu mamă și văzând peste tot copii cu telefoane mobile, chiar și copii de 6-7 ani cu propriile telefoane, m-am întrebat când va veni vremea să le cumpăr și eu copiilor mei astfel de gadget-uri.
Sunt conștientă că nu mai sunt vremurile adolescenței mele și că totul se schimbă cu o viteză uimitoare. Sunt conștientă că nu trebuie să ajungă copiii mei la facultate ca să le iau telefoane mobile, dar nici nu aș vrea să primească aceste gadget-uri de la 6 ani. Limita de vârstă la care putem lăsa telefoanele mobile pe mâna copiilor este destul de subțire și ține mai mult de atitudinea și caracterul fiecărui părinte. Eu voi încerca să trec pe listă avantajele și dezavantaleje telefonului mobil în cazul copiilor.
Telefonul mobil pentru copil are unele avantaje
Telefonul te poate ajuta să știi mereu unde este și ce face copilul tău
Telefoanele mobile reprezintă dispozitive excelente cu ajutorul cărora poți afla unde este și ce face copilul. Îți poți suna oricând copilul sau îi poți instala o aplicație de urmărire pe telefon ca să știi mereu unde este.
Este util în caz de urgență
Dacă copilul are telefon mobil, îl poate folosi pentru a cere ajutor atunci când el sau altă persoană se află într-o situație de urgență. În unele situații, telefonul mobil îi poate chiar salva viața.
Argumente contra telefonului mobil pentru copii
Telefonul mobil al copilului poate însemna facturi uriașe de plată
Unul dintre principalele motive pentru care unii părinți aleg să le ia telefoanele mobile copiilor, este acela că au fost destinatarii unor facturi uriașe de plată. O idee bună ar fi să negociezi cu operatorul de telefonie mobilă un abonament avantajos sau să-i cumperi o cartelă cu număr limitat de minute.
Copilul poate pierde cu ușurință telefonul mobil
Majoritatea copiilor nu au responsabilitatea lucrurilor proprii, iar un telefon poate fi pierdut la fel de repede și de ușor ca oricare alt obiect. Lucru care nu ți-ar pica deloc bine, mai ales dacă i-ai cumpărat un telefon scump. Așa că, pentru a exclude acest dezavantaj, cumpără-i copilului un telefon ieftin după care să nu-ți pară rău dacă îl pierde, îl scapă pe jos sau îl distruge.
Telefonul mobil reduce din capacitatea de concentrare a atenției
În majoritatea școlilor nu sunt primiți copiii cu telefoane, așa că nu ar trebui să-ți faci griji că nu va fi atent la ore. Problema se pune în legătură cu timpul pe care copilul îl petrece în afara orelor de școală. Își va mai face temele cu aceeași conștiinciozitate, va mai fi prezent la discuțiile din familie sau va mai vrea să petreacă la fel de mult timp în aer liber? Totul depinde doar de voi, părinții, și de limitele pe care le impuneți.
