„Sunt un tată care a trecut prin depresia postnatală. Da, ea ne lovește și pe noi, bărbații!”

În seria de articole despre depresia după naștere publicate de Totul despre mame, vă oferim azi povestea unui tată care a trecut prin depresia postnatală. Stările lui de anxietate, furie și lipsă de speranță, atacurile de panică dese care îl aruncau și mai adânc în depresie l-au convins să ceară ajutor. Nu a putut vorbi despre acestea acasă, nici nu credea că așa ceva i se poate întâmpla lui, dar a ales să apeleze la un psihoterapeut. Iată povestea lui:

„Mi-am dat seama că se întâmplă ceva cu mine destul de repede după nașterea primului băiat. Aveam viața perfectă – o soție extraordinară, pe care o adoram, cel mai tare job de pe pământ, care îmi permitea să fac ce-mi place și să și câștig pentru a mă bucura de viață, un apartament într-o zonă bună. Când soția a rămas însărcinată am fost cel mai fericit om de pe pământ. Iubeam, eram iubit, urma să devin tată.

Îmi spunea că eu nu știu ce simte, că o doare, că e sfârșită, că s-a săturat. Și eu mă simțeam la fel…

Știam că viața mea se va schimba după ce voi deveni tată, dar habar n-aveam cât de mult. În primele săptămâni după naștere m-am simțit în plus. Soția, cu care înainte puteam discutam despre orice, s-a îndepărtat de mine. A avut probleme cu alăptatul, nu reușea să pună corect copilul la sân. Copilul plângea, ea plângea, în fiecare zi era fie mama ei la noi, fie vreo prietenă. Am început să citesc despre asta, ca să o ajut. Dar sfaturile mele nu erau niciodată bune. Îmi tot repeta că eu nu știu ce simte, că o doare, că e sfârșită, că s-a săturat. Și eu mă simțeam la fel. Mă durea suferința ei, dar mi-era teamă să-i spun pentru că mi se părea că e prea puțin orice i-aș spune sau aș face. Sau că sfaturile mele sunt nepotrivite. Mi-a spus-o de multe ori. Așa că am renunțat să-i mai dau sfaturi.

M-am refugiat în job și în băutură

Plecam cât mai devreme dimineața, după nopți în care abia dormeam, și mă apucam de treabă. Ajungem primul în redacția în care munceam și plecam ultimul. Mă refugiasem în muncă. Le povesteam colegilor despre copil, le arătam poze cu el. Câteodată mă învoiam de la ședințe spunându-le că dau o fugă să-i cumpăr soției ceva de care are urgent nevoie. În ochii lor cred că eram erou. Prostii! În realitate, nu făceam decât să fug de realitate. De multe ori, mă opream într-un birt unde nu m-ar fi găsit niciun cunoscut, cu o bere în față. Apoi berea a devenit coniac. Stăteam așa singur, fără să vorbesc cu cineva, și mă gândeam ce să fac să nu mă mai simt atât de lipsit de valoare.

Eram furios, lipsit de speranță, neputincios, mă simțeam incapabil

I-am explicat la un moment dat unui coleg acest sentiment de lipsă a speranței pe care îl aveam după ce s-a născut primul meu fiu. M-a îndrumat către un prieten al lui, terapeut. Sincer, am crezut că glumește când mi-a spus că și bărbații pot face depresie după naștere. Citisem și eu despre asta, dar nu-ți vine să crezi până nu te lovești tu. Și după ce te lovești, parcă tot nu-ți vine să crezi!

Însă simptomele mele păreau să se potrivească cu lista făcută de cei care scriseseră despre depresia post natală la tați: eram furios, lipsit de speranță, neputincios, mă simțeam incapabil să creez o relație cu noua mea familie, aveam stări de anxietate și temeri legate de job și un sentiment de vinovăție că nu pot face nimic să schimb toate astea.

CITEȘTE ȘI: Depresia postpartum la tați. Întâlnirea cu trei tați care au grijă de copii m-a făcut să scriu aceste rânduri

Mă numărăm printre cei reticenți la a primi ajutor de specialitate

Bărbații cer mai rar ajutor. În cazul ăsta, al depresiei, de vină e și stigmatul pe care ți-l atârnă de gât toate bolile legate de cap – nu vrei să te creadă lumea nebun. Mă numărăm, deci, printre cei reticenți la a primi ajutor de specialitate. Dar nu eram nici tatăl care îmi dorisem să fiu. Am urmat, așadar, sfatul prietenului și m-am dus la psihoterapeut.

Am pășit în cabinetul psihologului cu un zid de protecție ridicat în jurul meu. Citisem acele povești de groază despre diagnostice puse greșit, urmate de tratamente cu o mulțime de efecte secundare. Mi-am zis că o să-i povestesc ăluia câte ceva din viața mea și-apoi o să mă ascund iar în dosul zidului care îmi oferea protecție. Această tehnică a funcționat bine, așa că, după șase ședințe, psihoterapeutul mi-a zis că-s gata și m-a lăsat să plec.

Eu încă plângeam în mine după viața de dinainte de copil, când puteam face orice și oricând cu soția mea, iar eu eram în formă și extrem de activ. Acum eram supraponderal, epuizat, nervos și pesimist. M-am gândit la toate filmele alea pe care le văzusem cu soția, în care dragostea pentru copilul nou-născut îl salvează pe protagonistul egoist. Ce prostii!

Apoi au apărut atacurile de panică

A venit al doilea copil. Și, odată cu el, au apărut și atacurile mele de panică. La câteva zile, un atac de panică mă arunca în câte o depresie atât de urâtă, că aveam nevoie de câteva zile să mă ridic din pat. Mă luau dimineața, cât încă eram în pat, sau pe stradă, când plecam spre job, ori seara, după ce se golea redacția. Nu știu ce le provoca, nici nu mai țineam cont. Începea să-mi bată inima repede, simțeam că mă sufoc, mă cuprindea o frică imensă și începeau să-mi curgă lacrimi fără să plâng. La redacție, mă ascundeam sub birou până treceau.

Câteva luni mai târziu, mi-am pierdut jobul. Pandemie. Reduceri. O nouă lovitură. M-am simțit mizerabil. Nici nu-mi mai doream să merg acasă. Oricum devenise un loc în care nu mă mai simțeam bine. Dar, cumva, mă bucuram că am căpătat timp ca să-mi reevaluez prioritățile. Avem nevoie de ajutor.

Am decis să mă întorc la terapie

Primele luni după ce am rămas fără job le-am petrecut în pat. Eram paralizat de lipsa oricărui sentiment. Dar în același timp, mă simțeam furios și iritat. Mă enervau zgomotele din jurul meu, totul. În cele din urmă, am decis să mă întorc la ședințele de terapie. M-a ajutat colegul care mă trimisese la psihoterapeut.

Încet, încet, am învățat să fiu mai deschis față de soția mea, ceea ce a fost o ușurare pentru ea. Am aflat că, nespunându-i ceea ce simt, îi provocam și mai mult stres în loc să o feresc de asta. Ne-a ajutat mult că am reînceput să vorbim unul cu altul. Apoi, faptul că am fost sincer cu psihoterapeutul, m-a ajutat să-mi prescrie doze mai mici de medicamente, astfel încât am reușit să opresc atacurile de panică fără să apară efecte secundare.

CITEȘTE ȘI: Depresia postpartum afectează întreaga familie. Ce pot face tații?

Depresia după naștere ne lovește și pe noi, bărbații

Anxietatea, temerile mele nu au dispărut cu totul, dar am aflat că e normal în anumite limite să simțim asta. Azi sunt un tată mai bun pentru băieții mei. Îmi place să ies cu ei, să le povestesc despre ceea ce le place. Am început să alerg. Fac asta în fiecare dimineață, înainte să se trezească ai mei. Simt că pot fi tatăl acela care mi-am dorit să fiu pentru copiii mei. Dar, recunosc, azi fără teamă, că am avut nevoie de ajutor. Și nu-mi mai este rușine.

Depresia după naștere ne lovește și pe noi, tații. Sunt mulți bărbați care trec prin asta, deși nu povestesc despre ceea ce simt. Îi înțeleg. Am început de câteva luni textul ăsta, dar abia acum l-am terminat. Împins de la spate, cumva. Probabil nu aveam acest final. Când am început să scriu eram încă furios și debusolat. Am renunțat atunci. Acum îmi dau seama că trebuia ca povestea mea să ajungă la final. Și mă bucur că am primit ocazia să împărtășesc cu voi ceea ce am simțit. Poate vor vedea mai mulți povestea mea și își vor da seama că ceea ce simt are un nume, un diagnostic în lumea medicală, există și, cel mai important, se poate trata.“

Depresia post natală a fost considerată, la început, o boală a proaspetelor mame. În ultimii 50 de ani, lumea medicală a început să vorbească despre efectele depresiei post natale și la tați. Însă, depresia taților poate fi mai greu de recunoscut – spune un nou studiu realizat la universitatea londoneză Anglia Ruskin și publicat în Journal of Mental Health. Conform acestuia, doar 46% din participanți au reușit să identifice simptomele depresiei la tați, comparativ cu 90% în cazul mamelor cu depresie.

Depresia perinatală la bărbați

Depresia perinatală la bărbați se referă la depresia care apare în perioada de dinainte sau după nașterea unui copil, afectând tații. S-a descoperit că depresia la taţi începe înainte de naşterea copilului, cu o mică revenire spre sfârşitul primului an al bebeluşului. Există, de asemenea, dovezi care indică faptul că depresia bărbaţilor creşte între şase săptămâni şi şase luni după naşterea copilului. De exemplu, un studiu a constatat că trei din 10 bărbaţi au fost deprimaţi la şase săptămâni şi că depresia lor s-a agravat pe parcursul următoarelor şase luni. Există, de asemenea, dovezi că anxietatea ar putea fi o problemă în perioada prenatală şi postnatală.

Caracteristici și simptome

Depresia perinatală la bărbați poate include simptome precum:

Tristețe persistentă sau sentiment de goliciune.
Iritabilitate și furie excesivă.
Oboseală extremă și lipsă de energie.
Izolare socială sau retragere din activități sociale.
Probleme de somn (insomnie sau somn excesiv).
Scăderea apetitului sau mâncatul excesiv.
Lipsa de interes față de activitățile care anterior erau plăcute, inclusiv interacțiunea cu copilul.
Anxietate crescută legată de responsabilitatea de a fi părinte.
Gânduri negative despre propria capacitate de a fi tată sau despre viitor.

Factori de risc

Câțiva factori pot crește riscul depresiei perinatale la bărbați, inclusiv:

Istoric de depresie sau alte tulburări mentale.
Stres financiar sau alte tipuri de stres.
Lipsa de sprijin social sau de la partener.
Modificări semnificative în viață sau în relație după nașterea copilului.
Probleme de relație cu partenera.
Lipsa somnului sau lipsa de timp pentru sine.

Importanța recunoașterii și tratării depresiei perinatale la bărbați

Recunoașterea depresiei perinatale la tați este crucială, deoarece aceasta poate afecta negativ relația cu partenerul și copilul, precum și bunăstarea generală a familiei. Tratamentul poate include consiliere psihologică, terapie de cuplu și, în unele cazuri, medicație. Sprijinul din partea familiei și prietenilor este, de asemenea, esențial pentru recuperare.

CITEȘTE ȘI: Ce fel de tată eşti? Cele mai frecvente tipologii comportamentale ale unui proaspăt tătic

Ce este depresia postnatală la bărbați

Când actorul Adam Busby a vorbit într-un interviu despre despresia postnatală prin care a trecut, mulți au râs de el și l-au îndemnat să fie bărbat! „În societatea noastră e ceva normal ca bărbații slabi să fie stigmatizați”, spune Will Courtenay, asistent social și fondator al fundației SadDaddy.com. „Bărbaților le e rușine să recunoască faptul că sunt depresivi, iar în SUA există un mit care spune că bărbații adevărați nu sunt depresivi”.

Conform lui Courtenay, studiile demonstrează că există o legătură între scăderea nivelului de testosteron la bărbații ale căror soții au născut și depresia postnatală. El spune că aproximativ 14% dintre bărbați trăiesc această dramă.

Mai există o diferență notabilă în ceea ce privește modul în care sunt afectate femeile față de bărbați. De obicei, mămicile sunt în depresie postnatală aproximativ patru luni după naștere, dar la bărbați simptomele apar la 3-6 luni de la venirea pe lume a bebelușului.

Dr. Pierre Azzam, asistent la catedra de psihiatrie la University of Pittsburgh Medical Center, spune că simptomele depresiei postanale la proaspeții tătici pot include:

insomnia,
pierderea interesului,
pierderea concentrării,
lipsa poftei de mâncare.

„Pentru tați aceste simptome sunt insidioase și ei încep să devină mai retrași, iau mai greu decizii, sunt irascibili, agitați și autocritici”, spune Dr. Pierre Azzam.

În mod normal, depresia postnatală la proaspeții tătici apare pe fondul lipsei de somn sau dacă există antecendente în familie, susține Melissa Gill, consultant pe probleme comportamentale la Community Heath Network din Indiana. Depresia postanatală a proaspeților tătici poate apărea și dacă bebelușul nu a fost un planificat, bărbatul nu e încântat de sexul copilului, trebuie să aibă grijă de un copil chinuit de colici sau pur și simplu e stresat din cauza prezenței unui nou membru în familie.

Componenta hormonală

Surprinzător, noile studii arată că în primele 3-6 luni de la nașterea copilului, bărbaților le scade ușor nivelul de testosteron și crește cel al estrogenului. Aceste schimbări, cumulate cu lipsa somnului și alți factori, poate crea „furtuna perfecta” și cauza depresia postanatală, susține Will Courtenay.

„În general, schimbările hormonale sunt asociate cu femeia însărcinată sau care alăptează, dar acestea pot avea loc și în organismul bărbatului”, spune Courtenay. „Mulți nici nu realizează ce schimbări importante se petrec după nașterea bebelușului”.

Experții spun că dacă o mamă dă semne de depresie postnatală e posibil ca același lucru să i se întâmple și partenerului ei. „Am descoperit că apariția depresiei la mamă este un factor important în declanșarea acestei afecțiuni și la tată”, declară Dr. Pierre Azzam.

Răbdarea e de aur

E important să se țină cont de faptul că părinții aduc acasă un nou membru al familiei și e normal să existe o perioadă de adaptare. Dacă trec 6-8 săptămâni și tatăl continua să fie irascibil sau să dea semne de depresie, atunci e indicat să ceară ajutor profesional.

Din nefericire, societatea taxează bărbații slabi și atunci cei care au probleme aleg să tacă. Vor să le fie un sprijin soțiilor și să întrețină familia, temându-se că dacă se plâng, cei din jur îi vor critica. Ei trebui însă să știe că în această perioadă au tot dreptul să ceară ajutor, să înțeleagă că nu mai sunt cei care au fost înainte de nașterea bebelușului și, mai ales, să nu se izoleze. Cel mai important însă este să se destăinuiască și să știe că nu trebuie să treacă singur prin asta. Pentru bărbați e mai ușor să creadă că ei nu pot suferi de depresie sau dacă acceptă, să aleagă să ignore simptomele, dar este important pentru partener să-l sprijine. Nu e ușor să accepți că e depresiv, dar bărbații trebuie să știe că soțiile lor nu-i vor ironiza sau îndepărta din această cauză.
Melissa Gill, consultant pe probleme comportamentale la Community Heath Network din Indiana

Factori care contribuie la apariția depresiei postnatale la tătici

Ca în cazul altor forme de depresie, există o serie de factori fizici, sociali şi emoţionali care contribuie la dezvoltarea depresiei paterne.

Unii factori care contribuie la suferinţa bărbaţilor sunt aceiaşi ca la femei:

lipsa de sprijin social şi emoţional
caracteristicile personalităţii
stresul şi schimbările în relaţii (în special în relaţia de cuplu)
lipsa de somn
pierderea şi suferinţa
dificultăţi de adaptare la schimbările asociate cu trecerea la statutul de părinte
aşteptările prenatale neîmplinite
experienţa traumatizantă a naşterii (modul în care bărbaţii percep naşterea poate avea o influenţă asupra sănătăţii lor emoţionale ulterioare).

Alţi factori sunt specifici exclusiv bărbaţilor:

impactul schimbării rolurilor sociale pentru taţi în familie
atitudinile faţă de statutul de tată şi faţă de masculinitate – bărbaţii tind să vorbească mai puţin despre sentimentele lor şi este important pentru ei să pară că fac faţa întregului proces
schimbare în dinamica familiei – unii bărbaţi s-ar putea simţi excluşi de la rolul de părinte sau din relaţia cu partenera lor, fapt ce poate conduce la resentimente faţă de copil
griji cu privire la responsabilităţile suplimentare, sarcinile financiare şi gestionarea stresului
aşteptările neîmplinite în materie de sex în perioada postnatală timpurie
sarcina, în special la început – aceasta pare a fi perioada cea mai stresantă pentru un bărbat în procesul de tranziţie la paternitate. Acest lucru ar putea fi cauzat de schimbările din corpul partenerei lor, cât de susţinut şi important se simte, îngrijorarea cu privire la schimbările iminente din viaţa lui, sentimentele de incertitudine cu privire la rolul său în îngrijirea partenerei
lipsa posibilităţilor de relaţionare cu copilul până la naştere, spre deosebire de mame, care sunt conectate la bebeluş încă din timpul sarcinii.

Unii bărbaţi trec prin DPN împreună cu partenerele lor, iar studiile au arătat că depresia maternă şi cea paternă sunt foarte corelate. Bărbaţii spun că DPN la partenera lor provoacă perturbări în viaţa şi relaţia lor împreună. Partenerii de sex masculin pot experimenta teamă, confuzie şi un sentiment de neajutorare vizavi de mama copilului şi propria ei depresie. Ei se pot simţi, de asemenea, deconectaţi şi înstrăinaţi de partenera lor.

Bine de știut: Bărbaţii resimt DPN ca fiind copleşitoare, izolantă, stigmatizantă şi frustrantă.

CITEȘTE ȘI: Implicarea tatălui în sarcină, naștere și creșterea micuțului vostru

Depresia postpartum la bărbați: simptome

Simptomele DPN la bărbaţi includ:

oboseală, dureri de cap şi dureri generale
iritabilitate, anxietate şi furie
pierderea libidoului
modificări ale apetitului
sentimente de copleşeală, de lipsă de control şi imposibilitate de a face faţă
tendinţa de a-şi asuma riscuri
modificări în regimul de somn
sentimente de izolare şi de deconectare de partener, prieteni sau familie
retragerea din relaţii intime cu famila, prietenii şi întreaga comunitate
program de munca prelungit ca parte din detaşarea de familie
consumul de droguri sau alcool în loc să apeleze la un tratament special

Bine de știut: DPN paternă este în continuare nerecunoscută de psihologia şi psihiatria teoretică. Este presupus că unele simptome ale depresiei la bărbaţi sunt similare cu ale femeilor. Cu toate acestea, este considerat faptul că DPN este mult mai variată şi lipsită de consistenţă decât DPN maternă.

Efectele depresiei postnatale la bărbați asupra dezvoltării copilului

DPN paternă poate avea efecte specifice şi de lungă durată asupra dezvoltării copiilor, în cazul în care simptomele rămân netratate, pe o perioadă lungă de timp. Cercetările au arătat că depresia taţilor în perioada postnatală este asociată cu rezultate mai slabe din punct de vedere social, emoţional şi de comportament la copiii de trei ani – în special băieţi – chiar şi atunci când mama nu are DPN. Bărbaţii cu depresie sunt, de asemenea, mai puţin probabil apţi şi dornici să se joace sau să le citească copiilor lor.

Depresia postnatală a tatălui poate avea efecte semnificative asupra copiilor, influențând dezvoltarea lor emoțională, comportamentală și cognitivă. Studiile au demonstrat că starea emoțională a tatălui în perioada postnatală este importantă pentru sănătatea și dezvoltarea pe termen lung a copilului.

Efectele depresiei postnatale a tatălui asupra copiilor

Probleme emoționale și comportamentale:

Copiii taților care suferă de depresie postnatală sunt mai predispuși să dezvolte probleme emoționale și comportamentale. Aceștia pot prezenta simptome precum anxietate, iritabilitate, tristețe sau probleme de comportament, cum ar fi agresivitatea sau dificultatea de a se concentra.
Un studiu publicat în The Lancet a arătat că depresia tatălui este asociată cu creșterea riscului de probleme comportamentale la copii, în special în cazul băieților.

Impact asupra atașamentului și relației părinte-copil:

Depresia tatălui poate afecta calitatea interacțiunii dintre tată și copil, ducând la un atașament nesigur. Acest tip de atașament poate influența negativ relațiile viitoare ale copilului și capacitatea sa de a dezvolta relații sănătoase.
Interacțiunile pozitive timpurii dintre tată și copil sunt esențiale pentru dezvoltarea emoțională a copilului. Dacă tatăl suferă de depresie, acest lucru poate reduce frecvența și calitatea acestor interacțiuni.

Impact asupra dezvoltării cognitive:

Există cercetări care sugerează că depresia postnatală a tatălui poate afecta și dezvoltarea cognitivă a copilului. De exemplu, un studiu publicat în Journal of Child Psychology and Psychiatry a arătat că copiii taților deprimați pot avea scoruri mai mici la testele de dezvoltare cognitivă.

Risc crescut de tulburări psihice la copii

Studiile indică, de asemenea, un risc crescut ca acești copii să dezvolte depresie sau alte tulburări psihice mai târziu în viață. Depresia parentală este un factor de risc cunoscut pentru dezvoltarea problemelor de sănătate mentală la copii.

CITEȘTE ȘI: Importanța modelului masculin în viaţa copiilor

Ce poate un bărbat aflat în depresie postnatală

Dacă eşti bărbat şi treci prin depresie postnatală, există o serie de strategii şi opţiuni de tratament:

Contactează organizaţii de suport şi sprijin pentru bărbaţi cu DPN şi familiile lor.
Mergi la un control medical pentru a stabili exact ce se întâmplă.
Cere-i medicului de familie o trimitere la un psiholog sau psihiatru specializat în DPN.
Caută sprijin suplimentar – mergi la următoarea întâlnire cu asistenta maternală a partenerei tale şi discută cu aceasta situaţia ta. Ar putea să te sfătuiască unde în altă parte ai putea apela la ajutor.
Ia în considerare medicamentaţia antidepresivă pentru a reduce unele simptome. Aceste medicamente sunt eficiente pentru mulţi oameni, în special pentru cei care merg la un psiholog sau psihiatru. Sunt de preferat în locul alcoolului sau drogurilor ilegale. Medicul tău, farmacistul sau un telefon la un call center îţi pot furniza mai multe informaţii.
Caută sprijin practic şi emoţional din partea partenerei, familiei, prietenilor, colegilor de serviciu, sau din partea oricui este dispus să te ajute. Prin natura depresiei te simţi cel mai probabil singur şi izolat. A cere ajutor şi a fi dispus să discuţi sau să petreci timpul cu oamenii la care ţii te va reconecta la o gândire pozitivă.
Nu uita să fii blând şi răbdător cu tine. Nu eşti singur şi există o cale de ieşire din impas. Cu tratament adecvat vei reuşi să îţi revii şi să te bucuri de statutul de părinte alături de noul tău copil.

Te-ai luptat sau te lupți cu depresia? Cum ai gestionat provocările după ce ai devenit mămică și care au fost cele mai grele situații cărora a trebuit să le faci față? Povestește-ne experiența ta pentru a le ajuta în felul acesta și pe alte mame să înțeleagă ceea ce simt și să știe că nu sunt singure. Trimite-ne povestea ta pe adresa [email protected], cu titlul Depresia-Povestea mea, și o vom publica, cu numele tău sau sub protecția anonimatului, în funcție de cum îți dorești. Mulțumim!

Dacă ți s-a părut interesantă povestea acestui tată care a trecut prin depresia postnatală, îți recomandăm să citești și: