Duminică noapte nu am dormit aproape deloc. Am privit îngrozită ecranul televizorului care anunța rezultatele alegerilor pentru președintele României. Văzusem pe TikTok un val de simpatie pentru un anume candidat, dar am râs autosuficient și am zis „Nu are cum!”. Nu mi-am imaginat că ar putea obține mai mult de 2-3%, având în vedere inepțiile pe care le enunța și, mai ales, modul în care o făcea. La două zile distanță, când am integrat deja în mintea și sufletul meu rezultatul, mă simt pe marginea unei prăpastii.
Nu am fost nicicând un popor ferit de probleme, ba dimpotrivă. Am fost deseori la răscruci și nu am luat-o mereu pe cărarea cea mai potrivită. Uneori am ales singuri drumul prost, alteori am fost împinși cu tancuri și arme să virăm forțat către drumuri periculoase. În ultimii ani, parcă mergeam pe o potecă la capătul căreia, chiar dacă nu ne aștepta castelul fermecat, tot am fi dat de o poiană luminată. Alegerile de duminică par ca o întoarcere pe călcâi la 180°C spre întunericimea pădurii.
Refrenul bunicii mele: „Să nu spui la nimeni ce avem, că lumea e rea!”
Nu vreau să ne întoarcem în trecut nici măcar cu un pas. Personal, am trăit doar 8 ani și ceva în comunism. Dar știu povești ale bunicilor mei. Trecutul lor a fost crunt. Nu pentru că nu au avut ce să mănânce. Lipsa libertății și presiunea psihologică de a trăi pe-ascuns zi de zi, frica de a nu face ceva ce ar fi putut fi interpretat greșit au fost mai rele decât foamea.
Furtul agoniselii de-o viață prin legea 18 (celebrul act prin care comuniștii le confiscau bunurile oamenilor despre care credeau că au prea multe) le-a lăsat bunicilor sechele pe care nu le-au vindecat niciodată. Una dintre vorbele pe care mi le spunea bunica cel mai des era „Să nu spui, maică, la nimeni ce avem, că lumea e rea!” Cineva îi turnase la Securitate și așa au ajuns să nu mai aibă nimic. Și de-atunci s-au ascuns de toată lumea.
- CITEȘTE ȘI: Vorbiți-le copiilor despre manipulare! Nu-i lăsați pradă algoritmilor, boților, propagandei!
În ce direcție ne-ar duce un președinte care crede că „șansa României este înțelepciunea Rusiei”?
Nu mă poate convinge nimeni vreodată că o societate al cărei conducător crede în teorii ale conspirației și admiră lideri de stat care pornesc războaie sau omoară oameni pentru că nu aderă la ideile lor este una sănătoasă. Nu vreau să-mi imaginez în ce direcție ne-ar duce un președinte care crede că „șansa României este înțelepciunea Rusiei” și că legionarii au fost niște eroi. Cum aș putea să girez un om care spune că apa nu este doar H2O, că sucurile carbogazoase conțin nanocipuri, că cezariana este ruperea firului divin între femeie și copil, că oamenii nu au pășit de fapt pe lună – ca să enumăr doar câteva dintre enormitățile auzite?
Nu aș vrea să-mi cresc copiii într-o lume în care libertatea nu este un dat. Este cel mai de preț bun pe care îl poate avea un om. Nu întâmplător pedeapsa maximă pentru un om care greșește grav e „privarea de libertate”. Copiii mei nu au greșit cu nimic. Vreau să poată călători oriunde își doresc, să poată spune ce îi macină, să poată asculta ce muzică vor, să facă ceea ce îi face fericiți. Nu vreau ca băiatul meu să fie obligat să facă armata, nu vreau ca fiicei mele să i se spună că rolul ei este doar să aducă pe lume copii.
La ce ne-a folosit istoria dacă ne trebuie dicționar să aflăm ce înseamnă „legionar”?
Mi-e teamă că oamenii care au trăit vremurile de dinainte de 1989 au uitat de toate cele câte le-au pătimit ei sau cei din jurul lor. Mi-e teamă că aceia care s-au născut după Revoluție nu cred că era atât de rău, ba chiar li se pare că era mai bine decât acum „pentru că-ți dădea statul de toate”. Mi-e teamă de toți cei care au spus la un moment dat că nu ne folosește la nimic să învățăm istorie în școală și acum caută în miez de noapte să afle ce înseamnă „legionar”, „antisemit”, „rusofil”. Mi-e teamă că o definiție dintr-un dicționar e prea puțin pentru a înțelege o perioadă atât de dureroasă a istoriei pe care marea majoritate o vrem irepetabilă.
Mi-e teamă că revolta pe un sistem care s-a jucat cu nervii și viețile oamenilor de peste 30 de ani a sădit în sufletul unora credința că pot fi salvați de un individ ce se crede mesianic, care vorbește calm și apăsat despre patrie și suveranitate, folosind vorbe mărețe în propoziții scurte. Înțeleg frustrarea oamenilor, și eu sunt frustrată și furioasă că am avut guverne și președinți netrebnici. Dar nu mă răzbun distrugând viitorul copiilor mei.
