Alegerile au trecut și speram că mă pot întoarce ușor la viața mea de dinainte. Dar mă urmăresc ura și disprețul care au răzbătut în această perioadă în mediul online. Atât de pregnante ca fumul de țigară din cluburile de noapte de demult, care îți intra în ochi, în nas și în tot corpul de nu-ți doreai altceva decât să fugi de acolo. Am citit mesaje pline de venin scrise de bărbați și femei deopotrivă, am citit blesteme care mi-au dat fiori reci pe șira spinării. Cel mai rău m-au cutremurat mesajele scrise de mame pentru alte mame.
Imediat după anunțarea rezultatelor alegerilor, mesajele de susținere pentru un candidat sau altul în social media au fost înlocuite fie cu mesaje de bucurie, fie cu injurii și blesteme. Rețelele sociale au devenit, în doar câteva ore, terenul unei polarizări extreme, în care nu mai există nicio cale de mijloc. Ori ești cu „ai mei”, ori ești trădător. Această furie colectivă nu mai are nevoie de algoritmi ca să se răspândească: e alimentată organic, din om în om, ca o epidemie de dispreț.
Înțeleg furia, nu și răutatea
Anul 2025 ne arată că furia colectivă are o voce tot mai sonoră online, acolo unde filtrele sociale dispar, iar impulsul de a lovi în celălalt devine mai puternic decât dorința de a înțelege. Supărarea este de înțeles. Când îți pui toate speranțele într-un om care îți promite salvarea, iar el dă greș, eșecul lui devine eșecul tău. Pot să înțeleg frustrarea și durerea. Este normal să îți exteriorizezi suferința, să plângi, poate să mai arunci și câte o sudalmă fără o țintă anume. Doar așa, de nervi. O facem cu toții. Și totuși, ar trebui să existe o limită.
Ura care invocă foametea
Comentariile pe care le-am văzut în special pe TikTok m-au îngrozit. În cele mai multe dintre ele, li se urează celor care au ales altfel să nu mai aibă ce mânca, să fie copleșiți de taxe, scumpiri, impozite și toate necazurile financiare din Univers. Ca să vadă ei! De parcă o astfel de apocalipsă economică s-ar abate exclusiv peste cei care au votat într-un anumit fel. Pare o perioadă bună pentru producătorii de pateu, pentru că am văzut zeci de mesaje cu urarea: „S-aveți bani doar de pateu!”. Sincer, mi-a venit să-mi întind un strat generos de pate pe pâine și să mă ghiftuiesc până nu vine criza. Invocarea sărăciei e un fel de dat cu fundul de pământ al unor copii care nu au primit ce și-au dorit, deși au cerut în fel și chip, au plâns, au țipat și au amenințat că își iau jucăriile și pleacă.
Ura care cheamă „gheii” și trimite copii pe front
Cele mai aprinse discuții au fost cele între mame și au avut ca temă comunitatea LGBTQ+. „Să le vină băieții de la școală îmbrăcați în rochie!”, a fost refrenul preferat. Și altele, pe care nu pot să le reproduc aici, venite de la „familii tradiționale”, speriate că vor cuceri „gheii” școlile și locurile de joacă. Recunosc, nu m-am abținut și am intrat pe profilurile unor femei iuți la taste și nu de puține ori am descoperit mame cu copii mici, bunicuțe cu nepoți în brațe.
De departe, cel mai rău m-au înfiorat mesaje precum „Să vă plece copiii la război și să se întoarcă reci acasă!”. Nu am aici nici cea mai mică urmă de înțelegere. Sunt femei care se roagă ca țara să intre într-un conflict armat doar ca bărbații de orice vârstă să fie chemați la armă și să moară. Nu contează că au 15 sau 75 de ani. Doar pentru că înțeleg altfel bunul mers al unei țări sunt blestemați „să fie aduși reci” acasă.
De ce să vrei răul altuia?
Cum poate o mamă să gândească așa ceva, darămite să mai și scrie public? Și ea, și femeia care a ales altceva au avut în minte doar binele copiilor, doar că fiecare a avut altă opinie. Niciuna nu a pus ștampila aia pe vreunul dintre candidați cu dorința de a muri de foame, de a-și trimite copiii pe front. Fiecare a crezut că așa este mai bine. Fiecare avem standardele proprii, ne raportăm la alte experiențe. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să îi doresc moartea celui care crede altfel decât mine. Democrația înseamnă și libertatea de a nu fi de acord, fără ca asta să ne transforme în dușmani.
Cum poate o mamă să își dorească foamete și război pentru unii când este absolut logic că dacă acestea vor veni ne vor afecta pe toți? Într-un astfel de cataclism toată lumea va fi afectată indiferent de ce a ales pe 18 mai. Și-apoi, bunica mea spunea că atunci când arunci cu vorbe grele asupra altor oameni, ele se pot întoarce chiar împotriva ta.
Aș vrea ca după aceste zile să ne tragem un pic sufletul, iar apoi să să încercăm fiecare să facem tot ce putem noi mai bine atât în familie, cât și la serviciu și, mai ales, în societate. Pentru că nicio țară nu se construiește cu ură, dar se poate prăbuși din cauza ei.
