Bunele maniere în transportul în comun ar trebui să fie printre primele lecții predate unui copil. Din păcate, mulți dintre adulții de azi au lipsit de la aceste ore și nu au învățat să respecte mamele cu copii în brațe, persoanele în vârstă sau pe cele cu dizabilități.
Printr-un cumul de împrejurări, am ajuns în ultimele trei săptămâni să circul prin București exclusiv cu transportul în comun. Pot spune cu mâna pe suflet că a fost una dintre cele mai neplăcute experiențe pe care le-am trăit până acum.
În mod obișnuit, apelez zilnic la mijloace de transport în comun, însă, de cele mai multe ori călătoresc singură, nu cu copiii, și de cele mai multe ori aleg metroul pentru că este mult mai rapid. Ei bine, aceste ultime trei săptămâni mi s-au părut interminabile
Citiți mai multe despre cum le putem preda copiilor noștri politețea: Zece reguli de politețe pentru copilul meu
Femeile cu copii în brațe stau în picioare
Primul șoc pe care l-am avut a fost că, în momentul în care oprește tramvaiul în stație, toți oamenii se înghesuie să urce și aproape nimeni nu pare să vadă o mamă cu un copil în cărucior și altul de mână. Așteptând să se facă loc și apoi să urc și eu în tramvai, nu o dată mi s-a întâmplat să se închidă ușile tramvaiului, iar eu să rămân în stație, uitându-ne lung după ”ciu-ciu” cum pleacă. Iar dacă, din marea mărinimie a vatmanului care a așteptat să urcăm și noi, am reușit să punem piciorul pe scară, cu căruciorul în brațe, nimeni nu s-a oferit să ne ajute să ridicăm căruțul.
A trebuit tot timpul să facem programul în așa fel încât să merg cu tramvaiul cu copiii, dar și cu tatăl lor, ca să putem gestiona mai bine partea logistică.
În această perioadă mi s-a întâmplat des să stau cu copilul cel mic în brațe, în picioare, iar celuilalt să-i repet la nesfârșit să se țină de bară, timp în care multe scaune erau ocupate de călători care studiau asiduu Facebookul, neobservându-ne. Alteori am primit un singur loc. Știu că sunt pretențioasă, dar având doi copii, unul atât de mic încât nu poate sta singur pe scaun pentru că ar cădea la prima frână, iar celalalt de doar patru ani, aș fi avut nevoie de două scaune. Nu ca să-mi odihnesc eu picioarele, ci ca să călătoresc în siguranță cu copiii. De cele mai multe ori, m-am așezat pe scaun și am ținut fiecare copil pe câte un picior.
Mi s-a întâmplat să nu primesc loc în tramvai și când eram însărcinată și aveam un burtoi uriaș, extrem de vizibil, dar atunci nu am fost atât de deranjată. Nu sunt genul certăreț, ci mai degrabă genul care adună frustrări pe care uneori le mai eliberez aici, scriind un articol pentru TOTUL DESPRE MAME 🙂
Nici cu metroul nu e ușor
Metroul, așa cum am mai spus mi se pare o invenție minune care te poate scăpa de mulți nervi și te ajută să economisești foarte mult timp. Dar este o minune dacă nu ești nevoit să călătorești cu copiii!
Nu știu de ce, dar oamenii care folosesc metroul, în comparație cu cei care folosesc transportul de suprafața, sunt amabili. În metrou rar se întâmplă să nu primească locul copilul sau o persoană în vârstă, la fel cum rar se întâmplă să nu ți se acorde prioritate de trecere, mai ales dacă alegi să folosești prima ușă, așa cum este indicat în regulament persoanelor cu cărucior.
Problema este alta: încă mai există stații de metrou fără lift. Stația Tineretului, de exemplu, nu are lift și are foarte, foarte multe scări de urcat și coborât. Până să merg cu copiii cu căruciorul nu am observat acest lucru, dar acum sciatica mea l-a simțit din plin. Din fericire, aici am mai întâlnit oameni dispuși să mă ajute să cobor căruciorul pe scări, dar nu chiar de fiecare dată.
O altă problemă a fost că există stații de metrou unde nu au fost prevăzute ușițe electrice prin care să treci cu căruciorul. Sunt niște uși pe rotile, de cele mai multe ori închise cu lacăt, iar ca să treci de ele trebuie să te rogi de cineva de la pază să-ți deschidă, să compostezi cartela la aparat ca nu cumva să treci fraudulos și să rotești în gol bara. O operațiune extrem de complicată!
Știu că și voi sunteți mame și că mă înțelegeți perfect și știu că nu voi trebuie să-mi oferiți locul în tramvai! Dar știu că putem să luptăm împreună și să ne educăm copiii astfel încât, atunci când noua generație va circula cu transportul în comun, astfel de cazuri să fie cât mai rare. Să nu mai vedem mame care se suie ca Agripina într-un tramvai, care nu mai au mâini libere pentru a se ține de bară, care rămân în urma tramvaiului și se uită în gol!
Eu personal, am început dădăceala și aproape zilnic le amintesc copiilor care sunt regulile de bun simț ale vieții într-un oraș.
Despre respect pe înțelesul copiilor am mai discutat aici: Respectul se învață?
Nu uitați să ne dați și un like pe Facebook, dacă nu ne-ați dat deja, pentru a fi la curent cu tot ce publicăm!
