Ecourile în cazul Bodnariu sunt departe de a se fi stins. Cei doi soți – Ruth și Marius Bodnariu – cărora autoritățile norvegiene ne-au înapoiat copiii în iunie, după o despărțire forțată care a durat mai bine de 7 luni, sunt acum puși sub acuzare pentru rele tratamente aplicate minorilor.
Conform news.ro, informația a fost confirmată de către avocații celor doi soți. Mai mult, Ingrid Breistein, avocatul lui Ruth Bodnariu, a afirmat că aceasta și-a recunoscut partial vina.
Şi avocatul tatălui, Ragnhild Torgersen, a spus că Marius Bodnariu a fost pus sub urmărire penală.
Municipalitatea Naustdal din Norvegia a decis că cei cinci copii ai lui Marius şi Ruth Bodnariu se pot întoarce acasă, a anunţat în iunie un purtător de cuvânt al familiei, preotul Cristian Ionescu, într-un comunicat publicat pe Facebook.
Autorităţile norvegiene au preluat cei cinci copii ai familiei Bodnariu în noiembrie anul trecut, în condiţiile în care două dintre fete s-ar fi plâns că primesc corecţii fizice de la părinţi. Copiii au fost plasaţi la familii-surogat, ulterior fiind deschisă şi procedura de adopţie.
Cazul a stârnit o controversă aprinsă privind acţiunile serviciilor norvegiene de protecţie a copilului, Barnevernet. Mii de oameni au manifestat în întreaga lume în semn de solidaritate cu familia de români.
În contextul actual, soarta copiilor familiei Bodnariu va fi din nou decisă de către reprezentanții Barnevernet.
Am trăit în cultura pedepsei
Un chestionar publicat, la începutul acestui an, pe site-ul TOTUL DESPRE MAME a scos în evidență date îngrijorătoare: 76% dintre cei care au răspuns sondajului spun că au fost pedepsiți, 24% că nu au fost pedepsiți. Sunt date care exprimă cultura în care am trăit și trăim, în care pedeapsa făcea parte din viața noastră, din viața relației noastre cu părinții.
Aceasta cultură a pedepsei în care au crescut adulții de astăzi cu siguranță a avut si are o mare influență asupra sănătății noastre emoționale și a modului în care noi reacționam când simțim că celălalt sau noi „greșim”. Are, de asemenea, o mare influență și asupra percepției noastre fata de noi, determinând, de asemenea, frecvența cu care folosim noi pedeapsa în relațiile apropiate sau cu noi înșine și cantitatea de autocritică.
N-are importanță cât și cum ai dat, contează că ai dat. Punct! Ce faci după ce ai dat, că îți pare rău, că te schimbi, că zici că nu mai dai, că poate chiar nu mai dai… nu mai contează, palmele rămân date.
Fie că cel care o face este tatăl, mama sau bunicul. De multe ori, urmele rămân invizibile, iar consecințele se simt mult mai târziu. Puține sunt situațiile în care copiii spun că au fost bătuți.
Tocmai de aceea, se ajunge și la situații, tot mai dese în ultima vreme, în care copii sunt supuși la corecții fizice în grădinițe, creșe ori școli. Fiindcă, pentru unii, a trăi în România înseamnă că poți lua bătaie tot timpul.
