Prima iubire a copilului aduce, de multe ori, și primele furtuni emoționale, care îi fac pe părinți să se simtă depășiți de situație și să nu știe ce și cum să facă pentru a-și sprijini copilul. Pentru că emoțiile sunt intense, ușile casei se trântesc mai des în astfel de momente, temele sunt neglijate și pasiunile vechi date uitării. Deseori, părinții simt că merg pe sârmă: Ce să-i spună copilului dacă s-a îndrăgostit de cine nu trebuie? Cum să-l facă să-și vadă și de școală? Cât de mult să intervină în relație? Să-l urmărească? Să-i citească mesajele private? Cum să-l ferească de pericolele internetului și de presiunea rețețelor sociale, unde dinamica relațiilor este greu de descifrat?
Într-un interviu acordat Totul Despre Mame, Corina Dobre, psihoterapeut care lucrează cu familii și cu adolescenți, vorbește despre modul în care își trăiesc adolescenții primele iubiri și despre cum le pot fi părinții sprijin. Discret și de la distanță.
Totul Despre Mame: Cum se schimbă comportamentul copilului acasă atunci când e îndrăgostit?
În primul rând, trăiește emoții intense și extrem de volatile: când sunt îndrăgostiți, adolescenții trăiesc un vârtej de emoții: pot să fie plini de speranță, fericiți până în al nouălea cer, sau dimpotrivă, să pice în cealaltă extremă și să fie cuprinși de disperare. Unul dintre neurotransmițătorii “vinovați” de acest carusel emoțional este dopamina. Asociată cu sentimente legate de plăcere, de creșterea motivației sau mulțumirea recompensei, dopamina crește senzația de plăcere și de entuziasm în momentele de îndrăgosteală.
Adolescentul poate deveni hiperfocusat pe persoana de care s-a îndrăgostit, iar interesul pentru orice altă activitate care nu are în centrul ei persoana iubită scade dramatic. Părinții sunt adesea îngrijorați, pentru că tinerii pot ignora pregătirea pentru examene, pot renunța la hobby-uri personale, se pot desprinde de rutinele de familie și chiar își pot schimba cercul de prieteni.
Pentru că poate fi o experiență extrem de personală, în momentul în care se îndrăgostesc, adolescenții pot să își dorească mai mult spațiu personal și să împărtășească mai puțin sau deloc cu părinții lor. De asemenea, în unele cazuri, ar putea deveni mai rebeli sau mai puțin dispuși să respecte regulile familiei, pot să își dorească să renegocieze regulile și limitele, să devină mai autonomi.
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții când copilul lor se îndrăgostește? Și ce e cel mai deranjant pentru copil?
Prima care îmi vine în minte este aceea de a judeca, critica, ridiculiza persoana de care copilul este îndrăgostit. Chiar și bine intenționată, critica îl va face pe copil să se simtă respins, invalidat. Va strica relația cu părintele. Și dacă nu sunt de acord, ca părinte încerc să ramân curios, să înțeleg mai degrabă de ce este atras copilul de persoana respectivă.
O altă greșeală este aceea de a fi prea intruziv: le urmăresc conturile de social media sau whatsapp, vor să participe la întâlniri, vor să își impună opinia cu privire la diversele aspecte ale relației copilului lor. Consecințele sunt destul de evidente: pot să își îndepărteze copilul, iar acesta să înceapă să le ascundă lucruri ca să își facă puțin spațiu personal. Este total greșită și atitudinea de a descuraja copilul să fie autonom, pe motiv că “mama știe mai bine”.
O a treia greșeală care mi se pare extrem de dureroasă este aceea de invalidare a sentimentelor copilul – “Asta-i bună, ce știi tu despre a te îndrăgosti? Pune mâna și învață!”
În ce măsură a schimbat internetul și interacțiunea online modul de functionare a relațiilor sentimentale? Ce ar trebui sa stie parintii despre asta?
Comunicare este facilă pentru adolescenții de astăzi. Ei sunt în legătură constantă cu persoana de care s-au îndrăgostit, ceea ce crește riscul de dependență și acela de a ignora alte părți ale vieții, cum ar fi grupul de prieteni, școala, hobby-urile. Un alt aspect este acela că, online, sunt mai expuși persoanelor rău intenționate, mai ales dacă își doresc relații care să umple deficite emoționale sau lipsa de atenție în familie.
Un alt lucru care trebuie conștientizat este acela că rețelele sociale pot amplifica presiunea asupra adolescenților în ceea ce privește imaginea lor de sine și statutul relației lor. Pot simți nevoia să își prezinte relația într-un mod idealizat sau să se compare constant cu alții, în funcție de felul în care arată sau funcționează relația lor.
Interacțiunea online îi poate expune pe adolescenții la diferite riscuri, cum ar fi cyberbullying-ul, hărțuirea online sau expunerea la conținut inadecvat. Părinții ar trebui să îi învețe să fie vigilenți și precauți în interacțiunile lor online și să le ofere suport și îndrumare în gestionarea acestor riscuri. De asemenea, să îi învețe pe adolescenți să stabilească limite sănătoase în interacțiunile lor online și să aibă încredere în propria lor intuiție. Este important ca adolescenții să înțeleagă că nu tot ceea ce văd online este real și că este perfect acceptabil să pună întrebări sau să își exprime preocupările în legătură cu relația lor. Dacă părinții au construit o relație bună cu adolescentul lor, cresc șansele ca acesta să vină cu încredere și să ceară sfaturi atunci când simte că are nevoie.
- CITEȘTE ȘI: Ai devenit din idol cel mai mare dușman. Cum ajungi tu, părinte, să te transformi în ochii copilului tău
Cum le vorbim copiilor aflați la prima iubire despre posesivitate, pentru a evita să cadă într-o astfel de capcană?
Copiii au nevoie mai întâi să înțeleagă ce presupune posesivitatea: nevoia de a controla comportamentele, deciziile, preferințele partenerului. De asemenea, trebuie să cunoască semnele unei relații în care unul dintre parteneri este posesiv – atunci când se supără că ai ieșit cu alți prieteni, când își dorește ca tot timpul liber să îl petreceți numai împreună sau atunci când îți spune cum să te îmbraci, cum ar vrea să arăți sau să te comporți și se supără ori se înfurie dacă nu faci ce așteaptă de la tine. Este imprtant să înțeleagă că relațiile posesive sunt relații toxice, care îți sufocă autonomia și bucuria de a crește, și că nu sunt un semn de iubire. De asemenea, exemplul părinților ca parteneri în relație este esențial: prima școală a relațiilor pentru copii este relația părinților lor.
Cum ne putem ajuta copiii atunci când trec prin prima/ primele dezamăgiri în dragoste? Ce le putem spune ca să îi ajutăm și cum ne purtăm cu ei în acele momente?
Dezamăgirea în dragoste este un moment greu, ca multe altele prin care copilul nostru trece. Ca și în alte situații, este important, ca părinte, să îmi aduc aminte că durerea este a copilului și să nu o fac să fie a mea, a părintelui. Dacă mă simt copleșit, este esențial să îmi iau timp să mă reglez pe mine și apoi să mă întorc și să susțin copilul. Când trece prin momente grele emoțional, copilul are nevoie să fie ascultat, apoi să simtă că emoțiile și trăirile sale sunt valide și normale.
De asmenea, este important să normalizăm chiar și momentele de despărțire, cu replici precum „cu toții am trecut prin asta”, însă fără să minimizăm trăirile copilului: tristețea, deznădejdea, rușinea, furia. Atunci când copilul este pregătit să asculte, fără să exagerăm, poate fi de ajutor să îi aducem aminte care sunt punctele lui tari, preocupările și pasiunile lui, și faptul că o respingere sau un eșec în iubire nu îl definesc.
