Dacă pun la socoteală și creșa, fiica mea este înregimentată într-o formă de învățământ sau alta de aproape 16 ani. De-a lungului timpului, a fost pusă într-o mulțime de situații, unele de-a dreptul hilare, altele care m-au enervat. Știu că sistemul de învățământ de stat este (prea) departe de a fi perfect, dar de fiecare dată am căutat partea pozitivă a lucrurilor. Săptămâna trecută s-a întâmplat însă ceva care m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva în liceul ei se filmează pentru „Camera ascunsă”. Nu mi-am imaginat că așa ceva se poate întâmpla în cabinetul medical.
Pentru că i-a fost rău în timpul orelor, fiica mea a hotărât să meargă la cabinet. Are câteva antecedente de stare de leșin și scădere bruscă a tensiunii, însoțite de durere de cap. Când este prea cald afară, simte cum i se taie picioarele și i se pune o ceață pe ochi, iar dacă nu își dă seama la timp, ajunge chiar să își piardă cunoștința. Prima dată i s-a întâmplat acum doi ani, când era într-un autobuz și, brusc, nu a mai auzit nimic din jur, a văzut negru în fața ochilor și a căzut pur și simplu. Apoi, a doua oară, într-o vacanță, a simțit subit o moleșeală în tot corpul și nu a mai putut merge. La fel ca prima dată, nu mai auzea nimic în jur, dar norocul a fost că era cu noi, părinții, și am reușit să o stabilizăm. Am dus-o la medic, a făcut analize, totul este în regulă. Recomandarea doctorului a fost să fie atentă la semnalele organismului, să se hidrateze, iar în situații de urgență să ia un calciu și/ sau ceva dulce.
Din această cauză, a rămas cu o teamă. Zilele trecute, când a simțit iar starea de rău, a mers la cabinetul școlar, unde se afla un medic, în speranța că va primi ajutor și că nu va ajunge la leșin. I-a spus domanei doctor ce i s-a întâmplat în trecut și ce recomandări a primit. A urmat un dialog halucinant și un „tratament” mai altfel.
Mai întâi, doamna doctor a întrebat-o dacă este creștin-ortodoxă. Apoi, dacă părinții ei sunt împreună. După ce fiică-mea i-a răspuns afirmativ la toate aceste curiozități ce nu aveau legătură cu starea ei, femeia în halat alb a luat o sticlă de pe dulap și a pus-o să își facă palmele căuș. „E agheazmă. Dă-ți cu ea pe față și o să îți fie mai bine!”, a încurajat-o. Apoi a dat-o cu mir „adus personal de la Ierusalim” și a sfătuit-o: „Când te ia cu leșin, să simți că e Iisus cu tine și o să îți treacă!”.
- CITEȘTE ȘI: Liceu de stat versus liceu privat. Experiența unei mame cu un copil la stat și altul la privat
Directorul liceului: „Te-a dat cu agheasmă, nu-i așa?”
Fiică-mea a plecat din cabinet cu o durere de cap și mai mare, udă fleașcă pe pantaloni de la agheazma care îi cursese printre degete și nedumerită de situația prin care tocmai trecuse. Când s-a mai dezmeticit, a mers la directorul liceului, care a întrebat-o senin „Te-a dat cu agheazmă, nu-i așa?”. A rămas că vorbește „iar” cu doamna doctor. Până când acest lucru se va întâmpla, eu am făcut plângere la Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București (ASSMB), instituția care răspunde de cabinetele școlare.
Căutând adresa lor de e-mail, nu mică mi-a fost mirarea să aflu că au elaborat „un plan complex de măsuri care a determinat, în doar câțiva ani, eliminarea disfuncționalităților și conturarea unui model de succes, pe care în prezent și alte municipalități din țară încearcă să îl implementeze. Nu doar atât! Tot personalul medical din cabinetele de medicină generală și stomatologie participă constant la cursuri de perfecționare medicală continuă”. Probabil că este nevoie ca oamenii care conduc această instituție să mai iasă din birou. Realitatea de pe teren nu bate cu cea descrisă pe site.
- CITEȘTE ȘI: Dezamăgiri pe bandă la un liceu bun din București. „Profesorii fie nu ajung la ore, fie stau pe telefon. Copilul merge la școală aproape degeaba”
Cabinetele medicale școlare rămase în urmă
Știu că majoritatea acestor cabinete sunt doar de formă, pentru că de multe ori nu au mai nimic. Uneori, nici măcar medic. Când era fiică-mea în școala generală la cabinet era program de 1-2 ore pe zi, pentru că doctorul trebuia să meargă la mai multe școli din zonă. Când un copil a căzut și s-a lovit destul de serios a fost bandajat de profesoare și de femeile de serviciu cu ce au avut la îndemână.
Nici la liceu situația nu e diferită. Anul trecut, pentru crampe la stomac, fata a primit Propolis cu Vitamina C. Acesta este motivul pentru care, de cele mai multe ori, umblă după ea cu o trusă medicală cu diverse, de la medicamente uzuale la plasturi.
Și lui Dumnezeu îi plac oamenii care își fac meseria corect
Totuși slujba ad-hoc de exorcizare a stării de leșin m-a șocat chiar și când știam că nu trebuie să am așteptări de la cabinetul școlar. Aș fi vrut să îi ia măcar tensiunea și să mă sune să mă duc să o iau acasă. Ar fi putut să îi recomande investigații suplimentare, să îi spună să meargă iar la medicul de familie. Ar fi putut să o întrebe dacă a mâncat, dacă s-a hidratat în ziua respectivă sau dacă s-a odihnit suficient. Ar fi putut chiar să o întrebe dacă are o perioadă stresantă.
Slavă Domnului că n-a fost nimic grav, că nu a fost nevoie de o intervenție medicală rapidă. Mă întreb ce s-ar întâmpla în cazul în care un copil chiar ar avea nevoie de ajutorul rapid, profesionist, al unui medic. Doctorul școlii ar chema ambulanța, iar la întrebarea „Ați acordat primul ajutor?” ar răspunde „Da, l-am miruit!”?
Putea să își facă treaba de medic și apoi, dacă ținea neapărat, să o dea și cu mir „adus personal de la Ierusalim”. Nu aș fi avut nimic împotrivă, mai ales că și fii-mea are mereu în geantă un roll-on cu ulei sfințit. Dar înainte de toate, era nevoie să facă treaba pentru care este plătită: de medic. Pentru că și lui Dumnezeu îi plac oamenii care sunt responsabili și își fac meseria corect.
