La începutul lunii martie 2025, Nora Lupșan (9 ani), din Cluj, a câștigat Cupa Federației Poloneze de schi la slalom uriaș. Un premiu uriaș pentru un copil atât de mic, mai ales că trăiește într-o țară în care antrenamentele necesare pentru acest sport sunt aproape imposibile. La fel de surprinzător este faptul că antrenorul Norei este chiar tatăl ei, Adrian Lupșan, fost culturist, care a decis să-și dedice cariera pasiunii fiicei lui pentru schi. A urmat el însuși o academie de schi pentru a o putea antrena, lucru care, spune Adrian Lupșan, e destul de des întâlnit în rândul marilor campioane la schi alpin: „Multe campioane sunt antrenate de tații lor. E un sport dificil, copiii stau în frig, uneori e ceață și vânt, și au nevoie de suport moral”. Nora și tatăl ei parcurg peste o mie de kilometri aproape în fiecare weekend pentru ca fetița să se poată antrena. Am stat de vorbă cu fetița și cu tatăl ei pentru a afla ce sacrificii presupune pentru ei performanța, cum se poate bucura cea mică de copilărie când are programul atât de încărcat și cum reușesc să găsească un echilibru.
Totul Despre Mame: Cum a descoperit Nora pasiunea pentru schi și ce v-a determinat să o încurajați spre performanță?
Adrian Lupșan: Sunt fost sportiv de performanță, am făcut culturism, și mi-am dorit ca fiica noastră să practice un sport, oricare sport, la orice nivel, doar să fie ceva serios, o activitate constantă. Am început să îi arătăm Norei sporturile începând de la 3 ani. Primul a fost gimnastica, dar nu am văzut pasiune în ochii ei, așa că la primul „Nu mai vreau să merg” am spus stop. Am continuat cu tenis de câmp, unde, din nou, nu am găsit scânteia în ochișorii ei. A venit iarna și am început prezentarea sporturilor de iarnă: patinaj, schi. La schi a apărut acea luminiță în ochii ei: „Când mai venim? Hai să mai stăm puțin, nu vreau să plecăm acasă, vreau să venim și mâine”. A trecut iarna și ea mereu aștepta schiul și orice lucru frumos i se întâmpla, îl compara cu bucuria trăită în iarnă.
Am înscris-o într-un club sportiv și Nora a început să practice schiul ca sport. Am continuat și sezonul următor, am fost în mai multe tabere de schi și în scurt timp ni s-a sugerat să o înscriem la competiții, deoarece avea abilități pentru așa ceva. Era evident cât de mult îi plăcea, devenea tot mai încrezătoare, era mai sociabilă la schi. Era perioada de adaptare la școală și îi era greu, dar când se întorcea de la schi, totul devenea ușor, era evident că o ajută să se dezvolte. Așa că am început să privim serios spre schi, să studiem și să punem întrebări. Nu prea am fost încurajați, ni s-a spus ca e imposibil să se ajungă la adevărata performanță, steagul României fiind apropape invizibil în schiul alpin.
Nu ne-am descurajat și am început să ne documentăm, să învățăm cum se pregătesc copiii din țările care obțin rezultate. Am ajuns la concluzia că sezonul de schi nu începe în decembrie, odată cu deschiderea pârtiilor, și nu se termină în aprilie, odată cu topirea zăpezii. De fapt, nu se termină niciodată: vara timpurie și toamna se merge pe ghețari în Austria, Elveția, iar când aceștia devin impracticabili, în plină vară, există pârtii indoor în Germania, Belgia, Lituania, unde antrenamentul continuă. Există și partea de pregătire fizică, dezvoltarea motricității și a echilibrului în afara pârtiei. Mai era de văzut cum puteam aplica, la ce vârstă, cât de mult, cu ce buget, astfel încât sportul să rămână o mare bucurie în viața copilului. Părea extrem de dificil, chiar imposibil, dar am decis totuși să îi dăm o șansă.
Totul Despre Mame: Cum a fost prima ei competiție?
Adrian Lupșan: A fost o cupă locală, nu prea știa ce să facă, a avut emoții, dar a fost extrem de fericită. După finish, fără să știe că e câștigătoare, striga de bucurie: „E cea mai fericită zi din viața mea!”
Totul Despre Mame: Ați ales să vă implicați direct ca antrenor. Ce v-a determinat să faceți acest pas și cum a fost tranziția de la părinte la antrenor?
Adrian Lupșan: Am încercat să colaborăm în România cu un club local, însă nu am regăsit elementele de rigoare, caracteristice oricărui sport, pe care mă asteptam să le găsesc: antrenament eficient, viziune, planificare, stabilirea obiectivelor, pregătire fizică etc. În schimb, ni se propuneau concursuri weekend de weekend și multe ieșiri costisitoare pe ghețar, cu antrenamente foarte lungi la altitudini de 3000 m. Am ascultat sfaturile, care ni s-au părut bune la acel moment, și am început primul sezon competițional al Norei, care ne-a adus un raft întreg de cupe în România. Ar fi trebuit să fim mulțumiți, nu? Deși rezultatele erau excepționale și fetița era fericită, am observat că, practic, ea nu acumula tehnica necesară, iar strategia de antrenament nu se potrivea deloc cu ce se întâmpla în țările care au rezultate la schi. În schimb, bugetul solicitat era mare.
Am avut șansa să întâlnesc un antrenor slovac, tată-antrenor și el, un om excepțional, care a observat-o pe Nora și m-a îndrumat în perioada ce a urmat să devin eu antrenorul ei. Am făcut alături de el câteva stagii de pregătire și, pentru a-mi consolida cunoștințele de specialitate, am urmat o academie de schi în Austria, iar apoi am înființat un club sportiv care să susțină pregătirea Norei. În schiul alpin feminin sunt foarte multe situații de mari campioane antrenate de tații lor. E un sport dificil, copiii stau în frig, uneori e ceață și vânt, au nevoie de suport moral.
A fost surprinzător pentru prieteni, cunoscuți și alți antrenori de schi să mă vadă transformat dintr-un cunoscut culturist din anii 90 în antrenor de schi. Unii au zâmbit neîncrezători, alții chiar au scris federației poloneze să se asigure că nu am inventat rezultatele Norei. Ce pot să spun? Doar să nu subestimați puterea unui tată!
- CITEȘTE ȘI: 15 Tips & Tricks: Cum îți încurajezi copilul să persevereze, plus exemple concrete pentru fiecare situație
Totul Despre Mame: Cât de dificil este să mențineți un echilibru între performanță, școală și copilărie?
Adrian Lupșan: Am început sezonul 2024-2025 înscriindu-ne în liga poloneză din zona Munților Tatra, un campionat extrem de disputat, cu multe etape, și am început să ne antrenăm în Polonia, la 600 km de casă. Am ales această variantă din mai multe motive: colaborarea cu un club polonez de schi ne-a facilitat accesul la pârtii special amenajate pentru sportivi, cu acces în weekend, fapt ce ne-a permis să ne antrenăm la sfârșit de săptămână, fără să neglijăm școala. Pe lângă antrenament, în zona respectivă erau și competițiile cele mai importante din Polonia. Am făcut aceste deplasări săptămână de săptămână și Nora a beneficiat de un antrenament constant și consistent, 3 zile pe săptămână, la cel mai înalt nivel, plus competiții oficiale puternice. Puteam alege o luptă mai ușoară, erau destule concursuri locale comerciale, unde Nora putea câștiga o grămadă de cupe, dar ni s-a părut nepotrivit să o lăsăm să se bucure de recompense ieftine. Am zis că dacă îi place cu adevărat schiul, îi va plăcea și când va pierde, iar dacă va câștiga, va fi cu adevărat ceva valoros. Dacă spunem că facem sport de performanță, atunci asta să facem.
Am avut grijă să se odihnească suficient, îi gătesc eu, aduc de multe ori carne de la țară procurată de bunici să îi pregătesc cele mai bune mese. Deseori mergem cu alte familii, copiii se joacă mult, mergem la aquapark, facem plimbări. Antrenamentele sunt eficiente și relativ scurte, copilul nu e epuizat după, iubește ieșirile noastre.
Nora nu este canalizată exclusiv pe sport, ea iubește școala, citește foarte mult, mereu pleacă la drum cu ghiozdanul plin de cărți. Face și patinaj artistic pe role și pe gheață de la 4 ani, cântă la pian și la flaut la nivel avansat. Uneori, luăm cu noi orga electronică și flautul, să poata repeta. Din când în când, o rog să aleagă, dar astea sunt pasiunile ei și vrea să se bucure de toate, chiar dacă nu face performanță în toate.
Copilăria? Ea e un copil fericit, se joacă mult cu sora ei, cu colegii sportivi uneori, dar iubește să învețe, așa vrea ea să își trăiască acești ani. Îi limităm în schimb accesul la telefon, tabletă, TV, uneori trec și 2,3 săptămâni fără să privească la un ecran.
Totul Despre Mame: Ce presupune un weekend obișnuit pentru voi, între antrenamentele din Polonia și cele din Lituania?
Adrian Lupșan: În weekendurile când nu se merge la schi, mergem de obicei la bunici, acolo stă afară, facem mișcare. Vara patinează mult pe role, e grațioasă, puternică, simte muzica, e o plăcere să o vedem cât de frumos evoluează și în acest sport.
Totul Despre Mame: Care sunt cele mai mari sacrificii pe care le-ați făcut, ca familie, pentru ca Nora să poată performa la acest nivel?
Adrian Lupșan: Partea financiară a presupus un efort enorm pentru noi. Nici drumurile nu au fost ușoare, uneori simt oboseală, dar dacă o văd pe ea fericită, continuăm cât timp își va dori. E greu și când e plecată singură doar cu mine, îi e dor de restul familiei, de bunici.
- CITEȘTE ȘI: Ce sport se potriveşte copilului meu?
Totul Despre Mame: Cum reușiți să susțineți financiar toate aceste activități? Ați avut sprijin din partea autorităților sau doar din partea apropiaților?
Adrian Lupșan: Până acum am făcut totul cu resurse proprii, cu sprijinul familiei și al câtorva prieteni, costurile unui sezon de schi la acest nivel depășind 25000 de euro/an. Nevoile sunt mari pentru a putea rămâne în România și a practica acest sport la nivel avansat: ar fi nevoie de un microbuz mai confortabil pentru drumuri mai ușoare sau un buget mai mare pentru zboruri de avion, buget pentru noi stagii de pregătire a antrenorilor, echipamente, sistem de cronometrare nou etc. Totuși, sper că vom fi sprijiniți în țară, pentru că nu concepem ca Nora să nu reprezinte România când va intra în marile competiții, la care se va putea înscrie după vârsta de 14 ani. Încercăm să cheltuim cât mai puțin, nu alegem niciodată hoteluri scumpe, nu cheltuim nejustificat la apreski, dar trebuie să îi cumpărăm schiuri bune, cea mai sigură cască, cel mai călduros costum de schi. Cursurile pe care le fac în Austria costă și ele mii de euro, dar fără perfecționare continuă nu putem avansa. Nu vreau decât să fie cât poate și vrea ea să fie de bună, nu vreau să aibă cândva regretul că putea și ea să fie la fel de bună ca X austrică sau Y italiancă, doar că a avut ghinionul să se nască în România. Abia acum începem să cerem sprijin de la autorități și firme private, acum am de ce să cer și știu că merită.
Totul Despre Mame: Ce înseamnă pentru dumneavoastră performanța din Polonia, câștigarea Cupei Federației, la o vârstă atât de fragedă?
Adrian Lupșan: Să vă povestesc întâi istoricul nostru în afara țării, în Slovacia și Polonia. Polonia. Ne-am înscris sezonul trecut, când Nora avea 8 ani la câteva concursuri în Slovacia la sfatului antrenorului slovac, care ne-a îndrumat de la începuturi. Am suferit un șoc: Nora s-a clasat pe locul 22 din 80 de participanți la un ekart de 6 secunde față de câștigătoarea cursei. Am crezut că s-a stricat cronometrul, dar, la momentul respectiv, aceea era valoarea noastră. Nu ne-am demoralizat, eram determinați să mergem înainte, să învățăm, să ne antrenăm eficient, Nora era la fel de fericită pe schiuri, uneori plângea că e prea scurt antrenamentul. Devenea din ce în ce mai evident că Nora iubea schiul, se trezea dimineața devreme cu mare bucurie și se antrena cu dăruire, fără să întrebe de cupe și premii, ea doar iubea ceea ce făcea. Pe pârtie era mereu veselă, cânta pe telescaun, se bucura și cand era cu alți copii, dar și cand era singură, prindea încredere în ea și se dezvolta frumos. Am început să plecăm cam o dată la două weekenduri și în vacanțe, o învoiam puțin de la școală, uneori vineri sau luni.
În sezonul 2024-2025, tot la sfatul antrenorului slovac care proceda la fel, am înscris-o pe Nora în Liga poloneză din zona Munților Tatra, cea mai puternică din Polonia, iar la prima confruntare ne-am clasat pe locul 6. Nu era rău, dar nu era nici grozav, eram la 1,5 secunde față de lider. Puțin, dar la acest nivel e totuși mult. Am început să analizăm ce putem îmbunătăți. Nora era mărunțică față de fetele poloneze, nu aveam ce face, ele se antrenau probabil mai mult având pârtiile lângă casă, nici asta nu puteam compensa. Totuși cu câteva sfaturi tehnice, viteza Norei creștea, a început să scape de emoții și să se concentreze din ce în ce mai bine. A urmat primul podium, a fost o confirmare a faptului că eram pe drumul cel bun. Ne-am ridicat mult nivelul, mai aveam puțin și totuși…foarte mult. La penultima etapă a izbucnit în lacrimi când a văzut că iar e pe 4. Ajunși acasă, i-am propus să ne oprim aici cu concursurile, nu să renunțăm, să ne antrenăm totuși, dar să o lăsăm mai usor cu competițiile. Urma ultima etapă, era cel mai greu, fiind cu participarea tuturor ligilor poloneze. Ni se spusese că o să fie un mare eveniment, o confruntare grea. Atunci, ea s-a revoltat și mai tare și mi-a spus, plângând „Vreau să merg! Cum să renunț acum, la sfârșit? Dacă nu merg acum, cum să câștig campionatul?” Era răcită, abia respira pe nas, dar cu inima îndoită am zis să ne mai dăm o șansă și să îi fac pe plac.
Erau 3 zile de concurs, Nora a urcat din nou pe podium, pe locul 3, în ultima etapă din liga unde era înscrisă. A urmat finala cluburilor sportive școlare din Polonia, unde am urcat pe pozitia 2, apoi duminică – ultima competiție a sezonului, Cupa Federației Poloneze de Schi (Campionatul național al copiilor și juniorilor polonezi), confruntarea supremă între toate cluburile puternice poloneze, o competiție dură, cu o pârtie dificilă FIS pentru toate grupele de vârstă, de la 8 la 16 ani. Eram aproape, speram la un rezultat bun, speram să urcăm pe podium din nou, știam că dificultatea mai mare a traseului îi dă șansa să își arate talentul. S-au aliniat la start 60 de fete la categoria Norei. A coborat printre primele, instalându-se în fruntea clasamentului, am stat cu ochii pe cronometrul competiției la peste 50 de coborâri și a rămas pe prima poziție, a câștigat Cupa Federației Poloneze de Schi la Slalom Uriaș.
Deci pot spune că această victorie a fost o lecție dură. Sportul e o educație pentru viață, Nora a văzut că perseverența și munca serioasă sunt cele care aduc în final succesul, uneori poate dura 1 an, 2, 3, dar asta e frumusețea sportului. Mă bucur foarte tare că a scăpat de emoții, de genunchi tremurând, de frica de competitoare, că a știut să dea tot ce a acumulat la antrenamente în acele secunde. M-am bucurat de asemenea că am reușit să le strâng mâna antrenorului slovac și celui polonez, care ne-au sprijinit în această competiție fără să îmi ceară bani sau altceva, am învățat multe de la ei.
Pe orice pârtie mergeam, ea era remarcată ca un mare talent, inclusiv antrenori austrieci, croați și germani de la cluburi importante ne abordau și ne felicitau, au fost multe încurajări, dar ea știe că munca, determinarea și concentrarea maximă i-au adus succesul. Sper să rețină că și adulții pot învăța la orice vârstă, se pot reinventa și pot reuși.
- CITEȘTE ȘI: Sporturile de iarnă pentru copii
Totul Despre Mame: Vă gândiți ca în viitor să transformați această experiență într-un proiect mai mare, cum ar fi clubul sportiv de care vorbeați?
Adrian Lupșan: Da, încercăm, pregătim cereri de finanțare, sperăm să fim auziți și sprijiniți. Mă simt dator față de prietenii mei antrenori care m-au ajutat să fac și eu ceva, nu doar pentru copilul meu, așa cum au făcut și ei.
Totul Despre Mame: Ce vă doriți cel mai mult pentru Nora: să devină o sportivă de top sau să se bucure mai mult de copilărie?
Adrian Lupșan: Ea dictează ritmul, dacă ea vrea să facă atât de multe lucruri, dacă ea vrea să fie o sportivă de top, o pianistă de top sau ce va vrea ea, noi doar o susținem. Ne-ar fi mai ușor dacă s-ar mulțumi cu mai puține activități. M-aș bucura în schimb să facă toată viața ce îi place, să nu simtă niciodată că merge la serviciu, că muncește.
Să vă dau un exemplu: ne-a spus că anul acesta își dorește să meargă la Disneyland în vacanța de vară. I-am spus că am programat să mergem la mare, dar că putem merge și la Paris, dacă renunță la unul dintre cantonamentele din Lituania, că facem cum vrea ea. A spus imediat că mai bine mergem altă dată la Disneyland. Cum să nu o susținem?
Totul Despre Mame: Cum reacționează Nora la presiune? E ceva ce vă îngrijorează în evoluția ei?
Adrian Lupșan: Nora nu e o fire competitivă neaparat, își dorește să fie bună, dar nu prea o interesează cu cine concurează, pe cine bate, se supără în schimb când greșește. Când schia în România, abia aștepta să se joace după concurs cu restul fetelor. Nu pune singură presiune pe ea, nici noi nu punem, dar a avut totuși emoții la primele concursuri din sezon. De la etapă la etapă a fost tot mai puternică, mai stăpână pe ce știe și a reușit în cel mai greu moment să se concentreze maxim, a fost o pârtie cu viraje grele, se făcuse gheață. Nu a ezitat deloc, știam că e bună, știam că are un control excelent și nu derapează nici în gheață, dar am fost mândru că a fost atât de puternică sub presiunea concursului. O să avem mereu grijă să nu fie prea multe concursuri, anul acesta mai puteau fi unul sau 2 concursuri internaționale acum în aprilie, e în formă bună, avea șanse mari la rezultate bune, dar dacă ea nu a zis că mai vrea neaparat, am decis împreună să punem punct sezonului. Are abia 9 ani, e timp de competiții.
Totul Despre Mame: Ați primit reacții sau susținere din partea comunității locale din Cluj-Napoca, după performanțele Norei?
Adrian Lupșan: Da, multe reacții pozitive. Au fost și persoane, aș spune colegi, care m-au acuzat că mint și s-au făcut de râs scriind federației poloneze, chiar persoane care ne cunosc personal. Totuși, am fost copleșiți de interesul presei și de numărul mare de mesaje pe care le-am primit.
Am întrebat-o și pe Nora cum se simte pe pârtie și cum face față drumurilor lungi pe care trebuie să le facă pentru antrenamente. Iată răspunsurile ei:
Totul Despre Mame: Cum te-ai simțit momentul în care ai câștigat competiția din Polonia? Te așteptai la victorie?
Nora Lupșan: Când am coborât, țipau mai mulți copii polonezi la mine, păreau veseli, nu înțelegeam ce vor, am înțeles doar un Bravo! I-am spus mamei de dimineață că eu câștig azi, mi-am dorit mult, dar nu mi-a venit să cred totuși. De când am coborât eu, până la finalul concursului, au coborât încă vreo 50 de fete. Apoi am aflat rezultatul. Am țipat, m-am bucurat mult, copiii de la Kulin-Ski s-au bucurat și ei cu mine, iar apoi auzeam peste tot prin stațiune „Nora, Nora…!”. Nu înțelegeam ce spun, dar cred că vorbeau frumos.
Totul Despre Mame: Ce îți place cel mai mult la schi? E ceva ce te face fericită când ești pe pârtie?
Nora Lupșan: Îmi place tot, parcă zbor. Îmi place pe pârtiile de antrenament, că nu mă deranjează nimeni, pot merge tare. Pe pârtiile normale sunt mereu persoane care merg aiurea, mi-e frică uneori să nu mă lovească.
Totul Despre Mame: Ce faci ca să îți treacă timpul în drumurile lungi spre antrenamente? Ai o carte sau o piesă preferată pe care o asculți?
Nora Lupșan: Pe drum citesc, mai ales pe autostradă, de anul trecut am citit de 2 ori toată seria Harry Potter. Îmi place mult, acum vreau să o citesc și în engleză. Ascult și muzică, mai ales când vin cu noi prietene, cântăm împreună mult.
