Schimbate la naștere, dar regăsite într-o lume în care testele ADN și rețelele de socializare pot rescrie destine: o poveste petrecută în Austria a emoționat o țară întreagă și nu doar atât. Doris Grünwald și Jessica Baumgartner s-au născut în octombrie 1990, la spitalul universitar din Graz. Ambele au venit pe lume prematur, având aceeași greutate, ambele au stat în incubator, iar apoi au plecat acasă….dar cu părinți care nu erau ai lor, notează bbc.com.
A fost nevoie de 35 de ani, de o donație de sânge și de o sarcină, pentru ca adevărul să iasă la iveală. Și de o întâlnire care a schimbat două familii pentru totdeauna.
Un amestec de fericire, spaimă și miracol
În 2012, pe când avea 22 de ani, Doris Grünwald a aflat, în timp ce dona sânge, că grupa ei sanguină nu corespundea cu cea din carnetul ei medical. În primă fază a crezut că e o greșeală la mijloc și a refăcut testul. Ulterior, a verificat datele din registrul medicului de familie. „Nu era o greșeală, erau un șoc”, povestește ea într-un reportaj ORF. Un test ADN avea să confirme cel mai improbabil scenariu: Doris nu era fiica biologică a celor care o crescuseră.
Căutările ei și ale părinților Grünwald au durat ani întregi, iar în 2016 cazul a devenit public. Totuși, niciun indiciu nu a dus la familia celeilalte fete, Jessica Baumgartner, care trăia o viață obișnuită, la câțiva kilometri distanță, alături de părinții ei, Monika și Herbert Derler. Când a rămas însărcinată, medicul i-a spus că grupa ei de sânge nu corespunde cu cea a părinților. Acesta a fost momentul care a declanșat totul. „Atunci am auzit prima oară de cazul celor două bebelușe schimbate în Graz. A fost ca o lumină care s-a aprins brusc”, a spus Jessica pentru ORF.
O prietenie născută din greșeala altora
Jessica a căutat-o pe Doris pe Facebook. Cele două femei și-au scris, au schimbat fotografii și au simțit imediat o apropiere inexplicabilă. „Când ne-am întâlnit, a fost ca și cum aș fi întâlnit o soră”, a spus Jessica. „Ne-am înțeles din prima clipă”, își amintește Doris. „A fost un sentiment de nedescris, de bine, de liniște. Emoționant și greu de explicat.”
După primele întâlniri, și cele două familii au decis să se vadă. „A fost o furtună de emoții”, a mărturisit Monika Derler, mama biologică a lui Doris. „Dar primul meu gând a fost: Jessica va fi mereu copilul nostru. Iar când am văzut-o pe Doris, mi s-a părut o scumpete.” Pe de altă parte, Evelin Grünwald (cea care o crescuse pe Doris) a spus simplu: „Pentru mine, familia mea s-a mărit. În sfârșit, am certitudinea. A fost o ușurare.”
Schimbate la naștere, unite de adevăr
În anii care au urmat, atât familia Grünwald, cât și familia Derler au căutat explicații și, inevitabil, dreptate. Spitalul universitar din Graz și-a asumat greșeala: „Regretăm profund eroarea comisă la acea vreme. Ne cerem scuze ambelor familii”, a declarat Gebhard Falzberger, managerul instituției.
În 2016, familia Grünwald a fost sfătuită de avocatul lor să o adopte oficial pe Doris, pentru a-i proteja drepturile de moștenire. Spitalul le-a oferit și despăgubiri financiare. Familia Derler urmează acum aceeași procedură, dorind să adopte legal pe Jessica, fiica pe care au crescut-o fără să știe că nu e a lor. „E bine că, în sfârșit, avem claritate”, a spus Jessica. „Dar e și foarte greu. E frumos și dureros în același timp.”
Lecția unei întâmplări imposibile
Povestea celor două femei din Graz ar putea fi scenariul unui film, dar este o realitate care ridică întrebări adânci despre identitate, iubire și legăturile care nu depind de sânge. Timp de 35 de ani, Doris și Jessica au trăit la doar câțiva kilometri distanță. Au mers la școală, s-au îndrăgostit, au devenit femei, fără să știe că viața lor fusese inversată dintr-o simplă eroare umană. Astăzi, cele două spun că nu caută vinovați, ci pace. „Pentru mine, familia înseamnă mai mult decât biologie. Înseamnă cine te iubește, cine te crește și cine îți rămâne aproape”, spune Evelin Grünwald. Doris zâmbește: „Nu mai simt că am pierdut ceva. Simt că am câștigat, o altă familie, o altă parte din mine.”
Rana și miracolul vor rămâne mereu vii
Reprezentanții spitalului din Graz spun că sistemul de identificare a nou-născuților s-a schimbat radical între timp. Pe lângă brățara clasică de la mână, copiii poartă astăzi și un al doilea identificator, la picior, tocmai pentru a evita asemenea confuzii tragice. „Am învățat din greșeală”, au declarat oficialii austrieci. „Și am făcut tot ce este posibil pentru ca asemenea lucruri să nu se mai repete.”
Dar pentru cele două familii, rana și miracolul acestei povești vor rămâne mereu vii. „A fost un moment de răscruce”, spune Monika Derler. „Nu e ceva ce trăiești zilnic. Dar, la final, cred că destinul a vrut ca noi toți să ne găsim.”
