Să rămâi în relații bune cu fostul soț, mai ales atunci când aveți copii împreună, este, fără doar și poate, o dovadă de maturitate. Ceea ce mi-e mie însă greu să înțeleg este amiciția dintre două soții ale aceluiași bărbat, fosta și actuala, cu sărbători și vacanțe petrecute împreună, cu prietenii la cataramă între copiii lor. Ani de zile am fost martora unei astfel de amiciții. Nu o înțeleg nici acum, la aproape 60 de ani, nu o înțelegeam nici atunci, când aveam 30. Dar e ceva ce m-a fascinat toată viața.
A. mi-a fost colegă de serviciu și prietenă. Copiii noștri, care au crescut fiind apropiați unul de celălalt, sunt acum oameni în toată firea, fiecare pe drumul lui și cu viața lui, însă amintirile din anii în care fiul lui A. a fost partenerul constant de joacă și confidentul fetei mele sunt intacte. În tinerețea noastră, petreceam de foarte multe ori weekenduri, bucăți de vacanțe și sărbători cu prietena mea A și familia ei. Ulterior, s-a adăugat găștii M., o amică foarte apropiată lor. Mamă singură și ea, la fel ca mine, și bună prietenă atât cu A, cât și cu soțul ei.
Îmi plăcea amiciția asta a lor, care funcționa și la bine, și la rău. Locuiau și foarte aproape unii de ceilalți, fapt pentru care “Mi casa es su casa” (Casa mea e casa ta). Ușile nu se încuiau aproape niciodată, și chiar dacă se încuiau, fiecare avea cheile celeilalte. Cele două femei găteau împreună, împărțeau roadele grădinii, dar și cam toate aspectele vieții cotidiene, ca o familie mare.
În concediu cu copilul nostru, al ei și al lor
La un moment dat, relația dintre A și soțul ei a început să se destrame, până s-a prăbușit cu totul. M a continuat să fie prietena celor doi, chiar dacă erau separați. Mai mult, ea a fost un real ajutor în casă pentru bărbat atunci când copilul venea să stea la el, în week-enduri sau vacanțe. Gătea, spăla, ajuta și era prietenă pentru băiatul bărbatului (și al prietenei ei). A trecut timpul și relația dintre ea și bărbatul devenit liber s-a transformat, iar în final s-au căsătorit și au un copil împreună, o fată care e și ea mare acum.
Sunt lucruri care se întâmplă în viață, n-ar fi fost primul și nici singurul astfel de caz. Ceea ce mie îmi este însă greu să înțeleg este relația care s-a păstrat între vechea și noua familie. Bineînțeles că o prietenie cu atâta vechime nu avea cum să se rupă brusc, ca și când n-ar fi existat niciodată. Asta pot să admit. Dar nu am înțeles ce resorturi, ce mecanisme trebuie să funcționeze ca să-ți poți petrece an de an concediile cu fostul soț și actuala lui soție, copilul vostru, copilul ei și copilul lor… Cât de puternică să fii? Dacă rămășițele unei prietenii nu pot să dispară, cred că ale unei foste iubiri, cu atât mai puțin. Cum să nu ai resentimente? Cum să nu existe nicio umbră de rivalitate sau de ostilitate?
Câtă vreme privești din afară, se vede frumos și demn de laudă. Rămâne însă întrebarea la care răspunsul sincer fiecare îl are doar pentru sine: oare tu ai putea? Eu sunt 100% sigură că nu aș putea. Și nu-mi pot da seama ce calități ar trebui să aibă o femeie ca să poată.
- CITEȘTE ȘI: Cum percep copiii un divorț în funcție de vârstă
Beneficii pentru copii. Dar și semnale de alarmă
Pentru copii, fără doar și poate, e o variantă excelentă: nu numai că petrec timp cu ambii părinți, dar văd că persoanele cele mai importante din viața lor se înțeleg bine, se sprijină reciproc, fără a crea tabere conflictuale.
Jurnaliștii de la Newsweek, care au scris despre un caz asemănător, au stat de vorbă cu un psihoterapeut despre ce beneficii aduce, în viața copiilor, un astfel de aranjament. „Lumea are nevoie de cât de multă dragoste putem aduce în ea. Copiii, și mai ales cei care au trecut prin destrămarea unei familii, beneficiază în mod special atunci când sunt înconjurați de mai multe relații pline de iubire. Dacă familiile recompuse pot face asta, incluzându-i pe toți cei implicați, este cu atât mai bine”, a spus psihoterapeutul Matt Lundquist.
El are, totuși, un amendament și îi sfătuiește pe părinții aflați într-o astfel de situație să conștientizeze următorul aspect: deseori, copiii cu părinți divorțați speră că, la un moment dat, ei vor forma din nou un cuplu și suferă, chiar dacă nu arată, că mama și tata nu mai sunt împreună. „Este important să fim atenți la speranța care poate apărea atunci când au loc astfel de momente de apropiere ale familiilor și, în același timp, să nu ignorăm faptul că, chiar și în prezența unor relații pozitive, există totuși durerea copiilor pentru faptul că familia lor nu mai este așa cum era odinioară.”
